2,645 matches
-
aflată în Triest, unde s-ar putea găsi un loc vacant. Refuzat și acolo, reușește să se angajeze, în cele din urmă, la nou-înființata școală Berlitz, din orașul istrian Pula. Atât Triest, cât și Pula, făceau parte atunci din statul austro-ungar, deși erau locuite în principal de italieni, croați și sloveni (primul oraș se află astăzi în Italia, iar al doilea în Croația). Zilele petrecute de Joyce în Pula au fost stagnante și plicticoase, orașul fiind, conform scriitorului, o adevărată „Siberie
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
spionaj determină autoritățile să îi expulzeze din oraș pe toți locuitorii cu cetățenie stăină; Joyce se stabilește în Triest, unde își continuă cariera de profesor al limbii engleze. Dacă până atunci era nevoit să predea în special ofițerilor din armata austro-ungară, noua poziție îi permite să se orienteze spre elevi particulari și companii. Un elev faimos al său a fost evreul Ettore Schmitz (cunoscut în lumea literară sub pseudonimul Italo Svevo), un scriitor modern de limbă italiană pe care l-a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
timp de izbucnirea Primului Război Mondial (28 iulie 1914). Rutele dintre Londra și Triest sunt blocate, iar publicarea ultimelor capitole ale "Portretului" este tărăgănată până la 1 septembrie 1915. Fratele romancierului, Stanislaus Joyce, este arestat la 9 ianuarie 1915 și încarcerat de autoritățile austro-ungare pe toată durata războiului, din cauza opiniilor sale iredentiste. Filat de poliția secretă la rândul său, James Joyce este suspendat la 15 septembrie 1914 de la "Scuola Revoltella" și hotărăște să se exileze din nou, de această dată în Elveția. Împreună cu Nora
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Vasile din str. Polonă și protopop al românilor greco-catolici din București. La data de 27 august 1916, în ziua intrării Regatului Român în Primul Război Mondial, protopopul Bălan a fost arestat de autoritățile române sub acuzația de a fi spion austro-ungar. De față la arestarea sa, care a avut loc la reședința episcopală din strada Esculap (în prezent str. Pictor C. Stahi, nr. 5-7), a fost arhiepiscopul Netzhammer, care a relatat situația în memoriile sale. Referatul întocmit în urma analizei probelor ridicate
Ioan Bălan () [Corola-website/Science/298830_a_300159]
-
Esculap (în prezent str. Pictor C. Stahi, nr. 5-7), a fost arhiepiscopul Netzhammer, care a relatat situația în memoriile sale. Referatul întocmit în urma analizei probelor ridicate cu ocazia percheziției arată că a fost găsită „o carte poștală dela [sic] consulatul austro-ungar, prin care el este invitat să se prezinte la acest consulat; nu se spune cauza pentru care e chemat. Celelalte scrisori nu conțin nimic ce ar interesa Siguranța Statului.” În pofida protestului unor intelectuali adresat primului ministru, protopopul Bălan a fost
Ioan Bălan () [Corola-website/Science/298830_a_300159]
-
să-și exprime fidelitatea față de Austro-Ungaria, cerând astfel românilor să nu cadă victime ale influenței panslaviste. Iuliu Hossu a participat în luna august 1914 la colecta inițiată de Primăria Lugoj pentru ajutorarea familiilor soldaților mobilizați în Corpul VII-Timișoara al Armatei Austro-Ungare. Frații lui Iuliu Hossu, avocatul Vasile Hossu și medicul Traian Hossu, au fost mobilizați ca ofițeri austro-ungari. Al treilea frate, inginerul Ioan Hossu, a fost mobilizat ca ofițer de căi ferate în stația Oradea. Acesta a pus ulterior la dispoziție
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
Hossu a participat în luna august 1914 la colecta inițiată de Primăria Lugoj pentru ajutorarea familiilor soldaților mobilizați în Corpul VII-Timișoara al Armatei Austro-Ungare. Frații lui Iuliu Hossu, avocatul Vasile Hossu și medicul Traian Hossu, au fost mobilizați ca ofițeri austro-ungari. Al treilea frate, inginerul Ioan Hossu, a fost mobilizat ca ofițer de căi ferate în stația Oradea. Acesta a pus ulterior la dispoziție locomotiva care a transportat delegația unirii de la Alba Iulia la București. Vărul lui Iuliu Hossu, căpitanul austro-ungar
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
austro-ungari. Al treilea frate, inginerul Ioan Hossu, a fost mobilizat ca ofițer de căi ferate în stația Oradea. Acesta a pus ulterior la dispoziție locomotiva care a transportat delegația unirii de la Alba Iulia la București. Vărul lui Iuliu Hossu, căpitanul austro-ungar Iustin Hossu, a luptat pe frontul sârbesc și apoi a murit moarte de erou pe frontul rusesc. După aflarea veștii morții vărului său, Iuliu Hossu s-a înrolat voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
în care fusese provincie austriacă. În Bucovina în general, iar la Cernăuți în mod special trăiau numeroase minorități etnice, astfel încât copilul a crescut într-un spațiu multicultural. Limba română a învățat-o de la prietenii săi de joacă. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, orașul a fost alipit în 1918 României, apoi ocupat de sovietici în iunie 1940 în urma Pactului Ribentropp-Molotov, fiind reocupat de armata română în iunie 1941 și anexat ulterior de Uniunea Sovietică din 1944. Cernăuțiul aparține astăzi Ucrainei, în limba ucraineană
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
Viena. Aici s-a imprietenit cu Ingeborg Bachmann, care tocmai încheiase disertația sa de doctorat (Ph.D.) despre filosofia lui Martin Heidegger. În fața unui oraș împărțit în zone ale armatelor de ocupație și golit de comunitatea evreiască din epoca Imperiului austro-ungar, s-a mutat la Paris în 1948, unde a găsit și editorul primei sale colecții de poeme, „Der Sand aus den Urnen” („Nisipul din urne”). La Paris, în noiembrie 1951 a întâlnit-o pe graficiana Gisèle Lestrange, cu care s-
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
1855 - se produce o mare inundație. 25 iunie 1857 - prin vizită împăratului Austriei Francisc Iosif I și a împărătesei, de la 1 octombrie 1857 orașul maghiar se contopește cu cel german, formând orașul Gyula. 1910 - conform datelor recensământului efectuat de autoritățile austro-ungare, din cei 24.284 de locuitori ai orașului Giula (Jula), 3.391 erau ortodocși, 101 greco-catolici, 12.094 romano-catolici, 6.975 reformați ș.a. Din punct de vedere etnic, 2.540 s-au declarat români, 19.808 unguri, 1.581 germani
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
cavalerie din Varșovia. În scurt timp Germania a declarat război Rusiei iar trupele lui Mannerheim au luptat în sudul Poloniei unde a fost martorul distrugerii zonei rurale poloneze. În Primul Război Mondial, Mannerheim a fost comandant de cavalerie pe frontul Austro-Ungar și Român. Mannerheim a comandat pe frontul românesc o unitate de luptă ruso-română localizată pe Carpați. Acest episod, de un real interes pentru cititorii români, este descris și în Memoriile sale. Se pare că aici, în toamna anului 1917, s-
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
un real interes pentru cititorii români, este descris și în Memoriile sale. Se pare că aici, în toamna anului 1917, s-a conturat decizia de a servi armata țării sale în situații critice. După ce dovedește competență în timpul luptelor împotriva forțelor Austro-Ungare, va fi onorat cu una din cele mai înalte distincții ale Rusiei Imperiale, Crucea Sfântului Gheorghe, clasa IV. În 1915 Mannerheim ia comanda diviziei a 12-a de cavalerie și, după Revoluția din Februarie 1917, trece la comanda corpului al
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
Mai târziu a făcut parte din Sfanțul Imperiu Român și ulterior din Imperiul Habsburgic. În 1348 la Praga se înființează prima universitate din Europa Centrală iar ulterior regiunea a fost centrul mișcării de emancipare a națiunii cehe. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar regiunea este principala regiune a nou formatei republici a Cehoslovaciei. În 1938, în urma Acordurilor de la München, regiunea a fost pentru prima oara în istoria ei divizată, iar din 1939 ocupată de Germania Nazistă. După 1945 întreaga regiune a fost reintegrata
Boemia () [Corola-website/Science/297924_a_299253]
-
Varșovia de Kovel, fapt ce a dus la dezvoltarea orașului. Populația a crescut rapid de la 28.900 de locuitori în 1873 la 50.150 în 1897. Dominația rusească se încheie în 1915, cînd orașul e ocupat de armatele germane și austro-ungare. După înfrângerea Puterilor Centrale în 1918, aici s-a format și și-a avut sediul pentru scurt timp primul guvern polonez liber. În perioada interbelică orașul devine un important centru industrial, aici înființându-se prima fabrică de instrumente aviatice din
Lublin () [Corola-website/Science/297938_a_299267]
-
rezultat al primelor împărțire a Poloniei (Tratatul de la St-Petersburg din 05 iulie 1772), zona orașului a fost atribuită monarhiei habsburgice (pentru mai multe detalii, citiți articolul Regatul Galiției și Lodomeriei). Până în anul 1918, orașul a aparținut Austriei (Cisleithania) după Compromisul austro-ungar din 1867, a devenit centrul districtului cu același nume, una din 78" Bezirkshauptmannschaften" în provincia Galiția (proprietate a Coroanei austriece). Orașul a fost punctul central al ofensivei germane Ofensiva Gorlice-Tarnów în Primul Război Mondial, în mai 1915.
Gorlice () [Corola-website/Science/297946_a_299275]
-
de bour, încadrat de 3 stele), precum și toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac. Ducatul Bucovinei era format din Reședința ("Hauptstadt") "Czernowitz" ("Cernăuți"-în română, Ч"eрнiвцi"-în ruteană) și din 11 bezirkuri (județe/districte) După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei (C.N.B.), întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate Unirea cu România. Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor, evreilor și polonezilor, iar cele împotrivă doar din partea minorității ucrainene
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
au fost stabilite pe teritoriul actualei Șerbii, în mai multe epoci ale istoriei europene : între partea vestică și cea estică a Imperiului Român; între Regatul Ungariei, Imperiul Bulgar și cel Bizantin; și între Imperiul Otoman și Imperiul Austriac (mai tarziu Austro-Ungar). Drept rezultat, în timp ce nordul Șerbiei poate fi numit „centru-european”, sudul aparține mai degrabă Estului Europei. Desigur, ambele regiuni s-au influențat reciproc, așa că o separare între nord și sud este mai degrabă artificială. Influență Imperiului Bizantin asupra Șerbiei a fost
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
fost Legiunea Cehă, care s-a dovedit mai de încredere pentru "contrarevoluția democratică". Legiunea Cehă făcuse parte din vechea armată țaristă, iar în octombrie 1917 număra aproximativ 30.000 de oameni, cei mai mulți foști prizonieri de război și dezertori din armata Austro-Ungară. Încurajați de Tomás Masaryk, "Legiunea" a fost redenumită " Corpurile de armată cehoslovace" care aveau ca scop continuarea luptelor cu Germania. O înțelegere cu guvernul sovietic de evacuare a Corpurilor de armată cehoslovace pe calea apei, (cu îmbarcarea din portul Vladivostok
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
Pentru a susține revolta, Botev a creat un plan să traverseze în siguranță Dunărea fără a afla autoritățile române, de frică că i-ar putea opri. Pe 16 mai 1876, deghizați în gărdinari, membrii detașamentului au debarcat nava cu aburi Austro-Ungară “Radetzky” și, după un semnal special, au preluat controlul. După aceea Botev a prezentat motivele politice ale acțiunii sale în fața căpitanului navei Dagobert Englander și pasagerilor. Cauza nobilă și manierele ireproșabile ale revoluționarilor bulgari au marcat persoanele de pe ambarcațiune. Radentzky
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
la data de 21 ianuarie 1793. Sever a fost al doilea fiu al lui Ioan (Iancu) cavaler de Zotta (n. 10 octombrie 1840, Borăuți - d. 19 martie 1896, Noua Suliță), moșier, jurist, membru al Dietei Bucovinei precum și al Consiliului Imperial austro-ungar din Viena, și al soției sale Elena (Ileana, Ilinca) (d. 1882), născută Hurmuzachi. Ioan a mai avut doi copii, pe Octavian și pe Elena, căsătorită cu cunoscutul politician Iancu Flondor. Tatăl lui a mai fost de asemenea președinte al societății
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
fost un zoolog român. Contribuții în domeniul organelor de simț. A descoperit organele gustative la păsări. Membru corespondent al Academiei Române (1913), exclus în 1948, repus în drepturi în 1990. S-a născut în comuna Tereblecea din Bucovina de Nord, Imperiul Austro-Ungar (azi în Ucraina) într-o familie de învățători. Face liceul la Cernăuți și Suceava (1888-1892). A absolvit Facultatea de Științe, secția științele naturii la Universitatea Cernăuți. În 1897 elaborează în cadrul Facultății de Științe din Cernăuți teza sa de doctorat privind
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap, până în 1866) și la „Federațiunea” (1868 - 1876), înființat tot de el la Budapesta. A suferit multe persecuții politice din partea autorităților maghiare fiindcă a apărat deschis cauza românilor transilvani, în Ungaria dualismului (1867-1918) austro-ungar. În paginile acestor reviste el a publicat articole deosebit de virulente care i-au atras numeroase procese de presă și care au culminat cu Pronunciamentul de la Blaj din 1868, articol pentru care a fost condamnat la un an de închisoare (în
Alexandru Roman () [Corola-website/Science/307161_a_308490]
-
(uneori Sabo, n. martie 1803, Marosbogát, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar - d. 15 decembrie 1874, Iași) a fost un botanist, farmacist și medic, membru de onoare al Academiei Române. Originar din Transilvania și de naționalitate germană, a urmat studiile de medicină la Iena unde a obținut doctoratul în 1852. Se instalează în
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
profesor la Institutul de medicină, azi Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara. Din 1952 a fost membru corespondent al Academiei Române. s-a născut în 1904 la Rădăuți,județul Suceava, pe atunci parte a ducatului Bucovinei din cadrul Imperiului Austro-Ungar, în familia avocatului evreu dr.Michael Menkes. În anii 1914-1923 a urmat studii liceale la Rădăuți și la Viena. A studiat apoi medicina la Universitatea din București. În timpul studiilor de medicină a devenit un colaborator apropiat al profesorului Francisc Rainer
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]