12,559 matches
-
de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf. Și, din întuneric, vocea doamnei Clark spune: — Hai, intrați repede. Sfântul Fără-Mațe ni se va alătura după ce va abandona autobuzul așa încât să-l găsească poliția. După ce scapă de probe. La mai multe străzi distanță, poate la mile întregi. Unde o să dea de el, însă n-o să-i conducă înapoi la ușa asta de oțel zidită în beton și întuneric. Noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
multe străzi distanță, poate la mile întregi. Unde o să dea de el, însă n-o să-i conducă înapoi la ușa asta de oțel zidită în beton și întuneric. Noua noastră casă. Insula noastră pustie. Cu toții înghesuiți în clipa aia între autobuz și beznă. În clipa aia când am ieșit, Agentul Ciripel ne spune: — Zâmbiți. Ceea ce domnul Whittier ar numi camera din spatele camerei din spatele camerei. În prima clipă a noii noastre vieți secrete, lumina ne izbește atât de repede și cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
armelor de foc, soții Keyes, Packer și Evelyn, coboară scările muzeului de artă și dau de coada obișnuită de nulități în haine de blană așteptând ca valeții să le aducă mașinile. Se întâmplă pe trotuar, chiar lângă o stație de autobuz. Pe bancă sunt așezați un bețivan și o zdrențăroasă pe care toți ceilalți încearcă de zor să nu-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în locul feței, pe coala de hârtie e proiectat un titlu cu corp de literă 72: Un reporter local câștigă Premiul Pulitzer. Din spatele titlului, Contele spune: — Oamenii ăia își petrec viața la coadă... La superproducțiile lansate vara. Studiourile îi duc cu autobuzul pe așa-zișii fani din oraș în oraș. De la un film SF la o fantezie cu super-eroi. În fiecare săptămână un nou oraș, un nou motel, o nouă producție nerecomandată minorilor sub 12 ani, pe care se prefac c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu s-au putut abține de la plăcerea urcușului prin munți. Și-au instalat corturile în cele mai frumoase colțuri ale naturii, nopțile, la lumina stelelor și a focului, au povestit întâmplări de peste an. La întoarcere, legănată de mersul monoton al autobuzului, vegheată de privirea grijulie a lui Renar, Luana a simțit satisfacția acestei preocupări sincere, o liniște benefică și-o armonie în jur, numai bune pentru a-i vindeca rănile de până atunci. Într-o seară de august jucau cărți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
totuși să deslușească inscripția mâzgălită cu roșu: Zdrobiți imperialismul creștin. — Hei, cucoană, hei! strigau conducătorii de becak. Hei, frumoaso! Oi! Vreo trei-patru s-au ținut după ea, țipând fără Încetare. Brusc, nici n-a mai auzit altceva. Zgomotul mașinilor, al autobuzelor și al scuterelor a devenit un muget Îndepărtat, ca al mării când te apropii de țărm, dar nu vezi Încă apa. Trebuia să scape de oamenii ăia, și-a zis, așa că a traversat, pierzându-se liniștită În mijlocul circu lației, prin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tangibil decât pustietatea În care trăia. Era limpede că trebuie să plece. Era limpede că trebuie să dea peste acest oraș Îndepărtat. Vasul nu era atât de mare pe cât se așteptase și erau mulți care voiau să urce. Drumul cu autobuzul luat din celălalt capăt al insulei nu fusese prea obositor și mai avea și un buzunar plin de dolari care-i atârna greu pe coapsă. În dimineața aceea, fusese atât de zăpăcit de febra plecării, Încât era cât pe-aci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cumpărat țigări și băuturi pentru șoferii de camion. A fost greu. Nu știam dacă mai sunteți În viață, nici măcar dacă existați. Uneori, se opri el și se frecă la ochi, arăta dintr-odată foarte obosit, uneori, când adormeam În vreun autobuz sau În vreun camion, mă Întrebam dacă nu cumva am visat că existați. În timp ce vorbea, freca Între degete firimiturile de pâine rămase pe masă până când deveneau niște cocoloașe lipicioase. — Mi-l aduc foarte bine aminte pe tata vorbind despre dumneavoastră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
insulelor, apoi străbătând Marele Drum Poștal care mătură de la un capăt la altul imensitatea Javei. Mult prea puține fuseseră atunci momentele când avusese ocazia să rămână de unul singur. Atât pe vasul cu care plecase din Perdo, cât și În autobuzul de Surabaya, fusese Înconjurat de nenumărate trupuri care Îl Înghesuiau și de glasurile care-i adresau vorbe nerușinate. Într-un sat de lângă Yogya, În așteptarea unui autobuz sub lumina vineție a tuburilor de neon, a fost nevoit să suporte o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unul singur. Atât pe vasul cu care plecase din Perdo, cât și În autobuzul de Surabaya, fusese Înconjurat de nenumărate trupuri care Îl Înghesuiau și de glasurile care-i adresau vorbe nerușinate. Într-un sat de lângă Yogya, În așteptarea unui autobuz sub lumina vineție a tuburilor de neon, a fost nevoit să suporte o seară Întreagă pălăvrăgeala unei bătrâne madureze care Își depăna amintirile bântuite de fantome și de Încăierări cu cuțite din insula lăsată În urma ei. Cu trei seri mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se Întâmple după aceea, iar asta pentru că fusese Întruna cineva cu el, alături de el, deosebit Însă de toți cei din grămada aceea fără formă. Fusese Johan. Din nefericire, nu mai era În stare să-și amintească chipul lui. Închisese ochii. Autobuzul se hurducăia când trecea peste hâr toape, pe el Îl durea fundul, iar barele de metal ale scaunului Îl zgândăreau prin foaia subțire de vinilin care le acoperea. N avea nici o Îndoială că Înfățișarea lui Johan nu putea să-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a și sărit la el și l-a amenințat cu un băț ca pe-o jigodie de câine, iar el a fugit de-acolo, roșu ca sfecla de rușine, deși nu făcuse nimic rău. Timp de vreun ceas, până la plecarea autobuzului, cât bătuse străzile În după-amiaza care Înainta spre amurg pe străzile acelui oraș așezat Între doi munți, toți cei pe care Îi Întâlnise În cale Îi aruncau priviri bănuitoare și circumspecte. În viața lui nu se simțise mai murdar. și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uniforme de voluntari, largi cămăși kaki Închise la gât și pantaloni bărbătești sobri, Își țineau capul sus, cu bărbia ridicată, gata să Înfrunte dușmanul nevăzut de pretutindeni. Așa fusese de fiecare dată Ziua Independenței. Din două În două, vehiculele erau autobuze rechiziționate să transporte studenți sau oameni din satele din jur spre centrul orașului ca să asculte discursul președintelui. Toți ceilalți erau lăsați să se descurce cum pot. S-au auzit deodată bubuituri, tir de tunuri, rafale de puști și șuierături stridente
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
întâlnit pe Alexe. Fuma cu umerii ridicați, cu mâna stângă adâncită în buzunarul pardesiului. De îndoitura cotului atârnau toartele unei sacoșe goale, din pânză, ce flutura din când în când. Femeia mai avea o jumătate de oră până la venirea trenului, autobuzul sosise nesperat de repede, de aceea Carmina i-a propus lui Alexe s-o însoțească la o cofetărie din zonă, să bea împreună o cafea. Alexe a acceptat printr-o scurtă plecăciune a capului. Cuta dintre sprâncene nici nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit de Alexe alene... Trebuie să plec, anunță Carmina și se uită la ceas pentru a-și întări spusele. El făcu un gest aproape nepoliticos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
greșea vreo literă și se întorcea asupra ei, cu sunet de zurgălăi, s-o corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în buza de jos, groasă, cărnoasă, roșie. Era un gest reflex, o mai văzuse procedând la fel odată, în autobuz, după ce cumpărase biletul și observase că nu se perforase corect. Își mușcase buza șovăind între intenția de-a mai composta odată biletul sau de-al lăsa așa, zicându-și, probabil în gând, fie ce-o fi, dacă scap de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totuși că se află cu ei și nu de partea cealaltă. Îndrăznise chiar să creadă într-o superioritate a sa, o înzestrare naturală. Carmina plecă târziu către casă, așteptă în stație câteva zeci de minute și, în sfârșit, aflată în autobuzul aproape gol ce o transporta hurducăind pe străzile întunecoase, hotărî să descopere cine era OMUL, CREATORUL TOTAL. Dori să-l cunoască, să-l aprofundeze și apoi să apară în casa profesorilor cu numele lui pe buze, iar ei s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
periodice care veneau să distrugă ceea ce conștiința sa construise cu migală, într-o ordine constantă, aparent imbatabilă, milimetru cu milimetru de zone ale creierului său câștigate pentru sine, ca într-o zi oarecare, într-un loc anodin, o stație de autobuz, să zicem, să aibă vedenia delirantă, halucinantă a trecerii timpului, să vadă niște chipuri de oameni necunoscuți, unii oprindu-se în dreptul atelierului foto, alții intrând în cofetăria de peste drum, o forfotă obișnuită ce apărea în ochii ei ca o goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că o poveste ca a lor, poate dura numai câteva luni, că el nu-i va aparține pentru tot restul vieții, crezuse că tinerețea și cumințenia ei sunt atuuri de neînlăturat și pusă în fața realității rămăsese perplexă, îl condusese la autobuz înmărmurită, pierită, Doamne, câte lacrimi vărsase, câte lacrimi, l-ar fi urmat și într-o gaură de șarpe, numai că el pleca spre mai bine, după audiențe și zbateri, mama lui reușise să-l readucă în oraș, lângă dânsa, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în lagăr, știa să plângă la comandă și să fie foarte convingătoare. El considerase că trebuia să se debaraseze de o idilă măruntă, de un balast, parcă o vedea împietrită pe marginea drumului, învăluită de praful ce se iscase în urma autobuzului, așa de dens că-i împiedica vederea, nici n-o mai putuse privi pentru ultima oară, în imaginația lui ea pierise luată de vârtejul pulberii. Dispăruse în norul de praf, cu ochii șiroind de lacrimi, urma să dea piept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deprimat, cu creierul mustind de băutură, se gândea cu strângere de inimă la acel moment al despărțirii, la drama trăită intens de munteancă și, dacă miracolul ar fi făcut ca acolo, unde se afla, să-i apară o stație de autobuz și o mașină cu motorul în stare de funcțiune, gata s-o pornească spre Herăstrău, cu siguranță că n-ar fi ezitat nici o clipă, s-ar fi urcat pe scara autobuzului, s-ar fi așezat pe scaunul acoperit cu vinilin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unde se afla, să-i apară o stație de autobuz și o mașină cu motorul în stare de funcțiune, gata s-o pornească spre Herăstrău, cu siguranță că n-ar fi ezitat nici o clipă, s-ar fi urcat pe scara autobuzului, s-ar fi așezat pe scaunul acoperit cu vinilin și s-ar fi lăsat dus către acei ani pe care n-avea să-i mai regăsească nicicând. Era o zi de toamnă însorită. Umbra frunzelor rărite le păta genunchii. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai aude nici un zgomot, închide lumina. Este foarte receptivă la mângâierile bărbatului, deși se sfiește s-o arate prea clar, afișează mai degrabă o reținere care pe el îl incită. În toate există o compensație, un echilibru, gândește el. Sosi autobuzul în stație. Marcu se îndreptă către mulțimea celor care se îmbulzeau la scară. Sper să te mai văd pe la Alexe, îi spuse el înainte de-ai întoarce spatele dar deja în vorbele lui exista o notă de fals. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmbulzeau la scară. Sper să te mai văd pe la Alexe, îi spuse el înainte de-ai întoarce spatele dar deja în vorbele lui exista o notă de fals. Am să constat pe pielea mea, își spuse în gând bărbatul, în timp ce autobuzul sălta de-a lungul șoselei, am să văd dacă fata asta îi va relata profesorului spusele mele. Ce mi-o fi venit? Plictiseală, m-a luat gura pe dinainte, asta-i. I-ar părea rău să se strice relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și salutând cu plecăciuni ostentative pe tânărul coleg, plecă la datorie. Afară larma rândunelelor presa, îți împrăștia gândurile, te sufoca, și, culmea, îți strecura un ușor, dar periculos, sentiment de frică. PĂSĂRILE. Merse hăt, hăt, departe, într-o stație de autobuz și se așeză, realmente frânt de oboseală, de unde oare atâta oboseală, pe bancă, sub adăpost, filând în continuare mișcarea rândunelelor. Era o fâlfâire de aripi, Dumnezeule! Mergea să dea amendă unor femei reclamate, cine știe cât avea să aștepte mașina, oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]