852,023 matches
-
Information" - I.S.I.) din Philadelphia, Pennsylvania, U.S.A. monitorizează în acest fel literatura științifică internațională și publică faimosul "Science Citation Index (S.C.I.)", organizat pe trei serii: științele naturii, științele sociale și umanistica (în sensul englezescului "humanities"). Gradul de prezență a unui autor în această enciclopedie, care înregistrează lunar noile ramuri adăugate arborelui citărilor, arată cât de mult este "băgat în seamă" autorul respectiv, deci cam care este valoarea sa. Pe această bază s-a dezvoltat o nouă știință, scientometria, având ca obiect
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
S.C.I.)", organizat pe trei serii: științele naturii, științele sociale și umanistica (în sensul englezescului "humanities"). Gradul de prezență a unui autor în această enciclopedie, care înregistrează lunar noile ramuri adăugate arborelui citărilor, arată cât de mult este "băgat în seamă" autorul respectiv, deci cam care este valoarea sa. Pe această bază s-a dezvoltat o nouă știință, scientometria, având ca obiect măsurarea performanțelor științifice ale autorilor, ale revistelor, ale diferitelor țări etc. esigur, la prima vedere a măsura valoarea unui om
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
înregistrează lunar noile ramuri adăugate arborelui citărilor, arată cât de mult este "băgat în seamă" autorul respectiv, deci cam care este valoarea sa. Pe această bază s-a dezvoltat o nouă știință, scientometria, având ca obiect măsurarea performanțelor științifice ale autorilor, ale revistelor, ale diferitelor țări etc. esigur, la prima vedere a măsura valoarea unui om de știință prin citările de care el beneficiază pare o operație naivă, ultrasimplificatoare. Putem aduce imediat o serie întreagă de contraexemple care arată că valoarea
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
spunea W. Churchill despre democrație). Pe de altă parte, criteriul citărilor a putut fi și el ameliorat, prin rafinări care iau în considerare calitatea acestora; cercetarea în domeniul scientometriei este consacrată în primul rând acestei probleme. Tristețea multor (a celor mai mulți?) autori din domeniul științei își are sursa în prezența lor foarte modestă (dacă nu inexistentă) în ștafeta citărilor, deci implicit în "S.C.I.". Practic, ei au fost excluși din competiția valorilor. Le rămâne să se consoleze cu "valoarea în sine" a contribuției
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
le-o va restitui. Desigur, nu este exclusă această posibilitate, criteriul citărilor nu este infailibil, dar în cele mai multe cazuri el nu greșește în mod esențial. În definitiv, criteriul citărilor aproximează impactul pe care-l au o lucrare științifică, un anumit autor, o anumită revistă. Este greu de crezut că între "impact" și "valoare intrinsecă" poate exista un divorț total. Dar faptul că mulți autori sunt dezavantajați de factorul de impact își are originea chiar în atitudinea acestor autori față de propriile lor
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
mod esențial. În definitiv, criteriul citărilor aproximează impactul pe care-l au o lucrare științifică, un anumit autor, o anumită revistă. Este greu de crezut că între "impact" și "valoare intrinsecă" poate exista un divorț total. Dar faptul că mulți autori sunt dezavantajați de factorul de impact își are originea chiar în atitudinea acestor autori față de propriile lor lucrări. În loc să încerce să le publice în reviste cu un factor mare de impact, singurele luate în considerare în "S.C.I.", ei preferă reviste
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
științifică, un anumit autor, o anumită revistă. Este greu de crezut că între "impact" și "valoare intrinsecă" poate exista un divorț total. Dar faptul că mulți autori sunt dezavantajați de factorul de impact își are originea chiar în atitudinea acestor autori față de propriile lor lucrări. În loc să încerce să le publice în reviste cu un factor mare de impact, singurele luate în considerare în "S.C.I.", ei preferă reviste provinciale la care se pătrunde mai repede și mai ușor, deoarece nu au un
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
pagini (numai un exemplu: articolul din 1953, prin care Watson și Crick anunță structura de dublă elice a acizilor deoxiribonucleici). Mulți laureați ai premiului Nobel în fizică, chimie sau medicină nu au la activul lor nici-o carte, dar toți sunt autori de articole care au devenit termeni de referință. Fără îndoială, cărțile de știință pot avea și ele splendoarea lor (un singur exemplu: cartea lui Douglas Hofstadter, "Gödel, Escher, Bach" din 1979), dar ele cresc din articole prealabile. Ar trebui să
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
știință pot avea și ele splendoarea lor (un singur exemplu: cartea lui Douglas Hofstadter, "Gödel, Escher, Bach" din 1979), dar ele cresc din articole prealabile. Ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că au apărut în ultima vreme mulți autori de cărți care nu au la activul lor (aproape) nici un articol într-o revistă de specialitate cât de cât onorabilă. Paradoxal, a devenit mai ușor să publici o carte decât un articol într-o revistă care se respectă. Această practică
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
nu poate fi negat, mai cu seamă atunci când este vorba de opere literare, strict dependente de limbă, deci necesitând mediatizare și traducere), cât de schimbarea atitudinii față de comunicarea cu lumea. O timiditate inexplicabilă (combinată cu comoditate) persistă încă la mulți autori, ea vine dintr-un trecut mai îndepărtat și merită o analiză atentă. Tot mai mulți autori se află în căutarea unor cititori avizați (unii dintre ei la rândul lor autori), dispuși să le acorde atenție. Cercetători redutabili așteaptă cu lunile
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
limbă, deci necesitând mediatizare și traducere), cât de schimbarea atitudinii față de comunicarea cu lumea. O timiditate inexplicabilă (combinată cu comoditate) persistă încă la mulți autori, ea vine dintr-un trecut mai îndepărtat și merită o analiză atentă. Tot mai mulți autori se află în căutarea unor cititori avizați (unii dintre ei la rândul lor autori), dispuși să le acorde atenție. Cercetători redutabili așteaptă cu lunile, cu anii, apariția unor colegi de breaslă a căror opinie contează și care acceptă să le
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
O timiditate inexplicabilă (combinată cu comoditate) persistă încă la mulți autori, ea vine dintr-un trecut mai îndepărtat și merită o analiză atentă. Tot mai mulți autori se află în căutarea unor cititori avizați (unii dintre ei la rândul lor autori), dispuși să le acorde atenție. Cercetători redutabili așteaptă cu lunile, cu anii, apariția unor colegi de breaslă a căror opinie contează și care acceptă să le examineze manuscrisul de sute de pagini în care s-ar afla un rezultat important
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
galilor" - clasicii benzilor desenate, Asterix și Obelix, jucați de Gérard Depardieu (Obelix, cel care, cînd era copil, a căzut în cazanul cu poțiune magică!) și de Christian Clavier (Asterix, mustăciosul cu "umor glacial", cum îl definește regizorul), plus un "guru-druid", autorul unei licori care face din oricine un superman, jucat de Claude Rich -, plus un tînăr arhitect avangardist (Jamel Debbouze), plus un arhitect oficial, "salierist" (Gérard Darmon, în care regizorul a văzut "un personaj shakespearean rănit"), plus un cățel Idéfix, importat
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
noi, adună în pagini puține o mulțime atât de vastă de teme, paralele, interferente sau complementare, încât fiecare dintre ele - începând cu prefața programatic apologetică pe tema valabilității eseului ca demers științific și sfârșind cu eseul (al XXIII-lea, deși autorul nu le numerotează) consacrat prezenței spiritului sportiv în mentalitatea educațională contemporană - ar fi putut susține, separat și amplificat, subiectul câte unei cărți de bun renume. Pe măsură ce întoarce paginile acestei cărți virtual multiple, cititorul (indiferent de zona culturală din care provine
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
Elena-Brândușa Steiciuc Olivier Rolin Evenimentul editorial cel mai notabil al toamnei literare 2002 în Franța a fost, fără îndoială, apariția romanului Tigre en papier (Seuil, 268 p.), finalist în cursa pentru Premiul Goncourt. Autorul, Olivier Rolin, este un nume binecunoscut în mediile literare: prozator aflat deja la al zecelea volum, el a publicat de-a lungul anilor o serie de romane dintre care amintim L’invention du monde (1993), Port-Soudan (1994, Premiul Fémina), Méroé
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
O bați ușor cu palma pe ceafă, sub păr. Te gândești că peste câteva zile va fi primul solstițiu din secolul XXI. Și după? După, nimic. Plecăm, nu vă faceți griji. Prezentare și traducere de Elena-Brândușa Steiciuc De vorbă cu autorul - Olivier Rolin, ce v-a determinat să scrieți Tigru de hârtie? A existat un „declic" inițial? - De fapt, cu mult timp în urmă, am început să mă gândesc la un roman despre anii aceia, „anii ’68", cum se spune acum
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
pur și simplu Serviteur! Adică, mai pe românește, un fel de "Sluga dumitale!" slujbaș aflat mereu la dispoziția cuiva, dar neexcluzând nici un pigment ironic ce lasă un mic spațiu de joc presupusului orgoliu al "servitorului". Un fragment de dialog cu autorul, datând din octombrie 2000 și preluat acum "în chip de postfață", lămurește acest apelativ mai curând în sensul modestiei și al supunerii față de stăpânii care sunt scriitorul și cărțile lui, căci, la întrebarea dacă se recunoaște ca istoric al literaturii
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
sunt scriitorul și cărțile lui, căci, la întrebarea dacă se recunoaște ca istoric al literaturii din secolul XX, se răspunde așa: "nu m-am considerat niciodată un istoric. Sunt un jurnalist, jurnalist literar, critic care s-a interesat de anumiți autori, anumite mișcări, și care a simțit nevoia să scrie despre ele". Până și despre o lucrare devenită de referință, cum este Istoria suprarealismului, publicată în 1945, crede că este mai degrabă o "cronică", iar celeilalte cunoscute sinteze, Romanul francez de după
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
dacă întâmpini cu un anumit calm și o anumită seninătate scrisul în dimensiunile pe care i le crezi valabile, ești repede taxat ca lipsit de vlagă, de culoare, monoton și neatractiv... În orice caz, acest "itinerariu critic printre cărți și autori din 1945 încoace" - cum se subintitulează culegerea imprimată la Albin Michel - probează tocmai o atare încredere în valoare; iar dacă "cronicarul" nu-și ascunde respingerile (spusese limpede, încă în "memorii", că nu a scris și nu va scrie despre scriitori
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
că nu a scris și nu va scrie despre scriitori altminteri importanți precum Mauriac sau Montherlant), opțiunile sale apar, pe suprafețele frecventate, întru totul justificate, iar timpul - se vede acum - le atestă valabilitatea. În rândurile finale din cartea din 1990 autorul își asumase, cu simplitatea pe care i-o regăsim astăzi, condiția de "jurnalist", "muncitor" dintre cei mai harnici, scriind la mai multe ziare paralel, fiind, în epoca imediat postbelică, poate criticul cel mai atent la actualitatea literară, dacă nu - zice
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
a creației ca răspuns și replică la mulțimea circumstanțelor modelatoare, dar pe care le redimensionează în tiparul propriei viziuni. Așa se întâmplă cu "mitologia" presei la Balzac, în ale sale Iluzii pierdute, eseu unde criticul, declarând că-l citește pe autorul Comediei umane din pură plăcere, nu se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu o pasiune de arhivar, biografia contradictorie a romancierului atras sau respins de universul celei de a patra puteri în stat, până să ajungă la
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
a doua natură care nu e a lui, în care nu se recunoaște (...). Formă de salvare, activitatea artistică nu este salvare mai mult decât celelalte activități omenești"... (Foarte bine plasată este, imediat după acest studiu, lectura masivei cercetări sartriene dedicată autorului Doamnei Bovary, Idiotul familiei, prin care cititorul realizează o performanță de subtilitate susținută de un fin spirit ironic în demontarea complicatei mașinării conceptuale și metodologice puse la bătaie de filosoful - "nemilos biograf", pentru care marele prozator ar merita să fie
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui subcapitol al analizei, Gide vede "alături de povestirea-teoremă... necesitatea unui roman-polifonie", cu vieți și voci simultane ale personajelor antrenate în aceeași acțiune, dar care sunt subordonate subiectivității interogative a autorului, ce "revine la preocuparea lui esențială: de a-și asuma prin scris o descoperire și o experiență". Slaba capacitate de a "surprinde lumea raporturilor umane" apare, așadar, compensată oarecum de problematizarea însuși actului elaborării romanului, prin celebra "mîse en abyme
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
asupra cărora se oprește acest remarcabil studiu. "Servitorul" literaturii apare pe acest itinerariu critic și ca un pasionat susținător al unor scriitori străini pe care i-a promovat în calitatea sa de editor. Sunt reținute aici doar câteva nume de autori care "au contat cel mai mult" pe acest parcurs - Kafka, omul "condamnat al vinovăție", "vinovat că s-a născut", "acuzat perepetuu", așa cum îl dezvăluie și jurnalul său intim -, Malcolm Lowry, autorul acelei "Divine comedii bete" care este romanul La poalele
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
de editor. Sunt reținute aici doar câteva nume de autori care "au contat cel mai mult" pe acest parcurs - Kafka, omul "condamnat al vinovăție", "vinovat că s-a născut", "acuzat perepetuu", așa cum îl dezvăluie și jurnalul său intim -, Malcolm Lowry, autorul acelei "Divine comedii bete" care este romanul La poalele vulcanului, "minunatul sofist" Borges, apoi Robert Musil, cu al său protagonist superlucid, "mereu disponibil" și ironic-demistificator, urmat de Faulkner, pentru care se propune o "reabilitare" în fața celor ce se declară "obosiți
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]