1,839 matches
-
domnitorul Grigore Alexandru Ghica, își reia slujba în august 1853. În iulie 1856 e numit director în Departamentul Lucrărilor Publice, iar în septembrie - membru al Sfatului Administrativ. Renunță nu după multă vreme, dar, ca să aibă din ce trăi, reintră în avocatură. În aprilie 1857 devine procuristul Băncii Moldovei. Cu sănătatea din ce în ce mai șubredă, se va retrage din viața publică. Se stinge de ftizie. Modest și de o discreție rară, R. nu a avut ambiții de notorietate, ca om de condei. O bună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
care a absolvit-o în 1913. După ce a fost o vreme secretar al unchiului său Basile Missir, s-a înscris în Baroul botoșănean. Mobilizat, participă la campania din 1916-1917, urcând treptele ierarhiei militare până la gradul de căpitan. După război profesează avocatura, angrenându-se și în viața politică, în formațiunile conduse de N. Iorga. Ales ajutor de primar al Botoșanilor în 1919-1920, sprijină apariția ziarului „Crai nou”, unde semnează editoriale și articole pe temele zilei. A fost și primar în două rânduri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
Dincolo de vizibilitatea unor femei cu totul excepționale care ocupă funcții de director în firme renumite, femeile reprezintă mai puțin de 1% din directorii executivi ai primelor 500 de companii listate de Forbes, mai puțin de 16% din partenerii firmelor de avocatură, și mai puțin de 7% din medicii cu cele mai mari salarii (American Medical Association, 2000). Așa cum subliniază publicația Infoplease Daily Almanac din 21 aprilie 2005, „deși femeile reprezintă aproape jumătate din forța de muncă a Americii, totuși numai două
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
scos din dregătorie și în locul lui va fi numit calul bătrân de paradă al domnitorului. Justiția modernă se înfiripă în cele din urmă, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, cu avocați și judecători, în general la fel de strâmbă ca și astăzi. Avocatura și magistratura devin rentabile. Mai rentabile decât funcția de ministru, după cum o atestă însuși Titu Maiorescu. Avocații sunt mulți, medicii sau inginerii mult mai rari, deși de ei era nevoie acută. Și după 1930 G.Călinescu deplângea orientarea tinerilor spre
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
liceul clasic cu note bune și s-a înscris la facultatea de jurisprudență de la Universitatea din Padova. S-a laureat în lege în 1885. Avea 24 de ani. S-a reîntors la Verona și a exercitat pentru o scurtă perioadă avocatura. Apoi s-a dedicat complet administrației terenurilor familiei. În 1890 i-a murit tatăl și grija tuturor posesiunilor a căzut complet pe umerii săi. Familia Perez poseda palate în oraș și la sate, și terenuri fertile în multe orașe din
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
anului 1848, măsurile autorităților împotriva revoluționarilor erau din ce în ce mai severe. Astfel, prin adresa Departamentului Dreptății din 30 august 1848 (Iași), cu nr. 2833 către Tribunalul Criminalicesc, se face cunoscut că maiorului Mihail Kogălniceanu i s-a interzis dreptul de a practica avocatura. Isprăvnicia ținutului Fălciu, prin ofisul din 28 septembrie 1848 nr. 176, poruncise ca unii revoluționari să fie duși la moșiile lor din zona Huși, sub aspră priveghere (Mitică Roset la Bohotin și Alecu Cuza (Al. I. Cuza), fiul postelnicului Ioan
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ai "Junimii", despre care se spunea că nu pricep nimic din ceea ce se scrie și se discută. 1868. Deși i se oferă, sub noul guvern, postul de președinte de secție la Curtea din Focșani, Gane refuză numirea, preferind să profeseze avocatura la Iași, ajungând în curând procuror general la Curtea de apel. Publică în Convorbiri literare poezia Primăvara și nuvela Comoara de pe Rarău. 1869. La 11 mai, în vârstă de 31 de ani, Nicolae Gane se căsătorește la Iași cu Sofia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
absolvită în 1950. Lucrează o vreme ca desenator, funcționar de poștă etc. Din 1955 intră în magistratură (angajat, succesiv, ca judecător la diferite tribunale din provincie, consultant juridic la Tribunalul Suprem, judecător la Curtea Superioară de Control Financiar), ulterior profesând avocatura. Este diplomat al Facultății pentru Studierea Dreptului Comparat din Strasbourg (1974). Între 1992 și 1996 este vicepreședinte al Fundației Culturale Române și din nou magistrat, la Curtea Supremă de Justiție. Debutează cu o povestire (Săptămâna are șase zile), în „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
n. Naumescu) și al lui Ion G. Ionescu-Quintus, scriitor și om politic liberal. Absolvent al Liceului „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (1934) și al Facultății de Drept de la Universitatea din București (1938), obținându-și licența cum laude, a profesat avocatura în Ploiești, începând din 1940. Membru fondator al grupului „Gânduri și rânduri”, se află între cei care întemeiază și editează revista cu același nume (Ploiești, 1937-1938). Întors de pe frontul de Răsărit (va fi decorat mai târziu cu Coroana României cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
arestat timp de câteva luni; eliberat, își reia funcția până la desființarea Partidului Național Liberal. Arestat a doua oară în 1952, este întemnițat și trimis în coloniile penitenciare de la Poarta Albă, Coasta Galeș, Peninsula Valea Neagră, Borzești. După eliberare (1954) practică avocatura intermitent, căci este reținut și eliberat de încă două ori, în 1956 și în 1957. Din 1964 revine și în viața literară, fiind mulți ani președinte al Clubului Umoriștilor Prahoveni. După decembrie 1989 participă la reînființarea Partidului Național Liberal, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
de ferchezuială), n‑am cheltuit vreodată mai mult de cinci sute de dolari pe un costum. La vremea respectivă, aceasta era suma pe care o cheltuiau proaspeții absolvenți Înscriși În barou. Mai târziu, când deveneau parteneri la o firmă de avocatură, Încetau să‑l mai folosească pe Gesualdo. Își găseau croitori mai stilați, de felul celor la care apelau chirurgii, sportivii profesioniști și gangsterii. Discutasem cu Ravelstein despre costumul confecționat de Gesualdo. - Ascultă‑mă, Chick, adevărata valoare a costumului aceluia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu oarecare timp În urmă, Vela, În maniera ei foarte stilată, dar și stângaci aeriană, Începuse procedurile de divorț. Se pare că angajase un avocat chiar cu un an Înainte. Acest avocat, o femeie care aparținea unei formidabile firme de avocatură din centrul orașului, cunoștea veniturile și posesiunile mele până la ultimul bănuț, iar Vela cerea douăzeci și cinci la sută din contul meu bancar, fără impozite. Se ducea foarte des În oraș ca să‑și aranjeze părul și sprâncenele și ca să‑și cumpere rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
De bărbați pot face rost și dacă intru într-un bar. —Sora noastră, sirena, spuse Tish și toate trei se prăpădiră de râs. Capitolul 21tc " Capitolul 21" D e când sosise în California, Nieve apela la serviciile aceleiași firme de avocatură și, deși compania respectivă era specializată în dreptul economic, își făcu oricum programare la avocatul său. Trei firme diferite împărțeau aceeași clădire în formă de „L“ de pe California Boulevard, însă Judd Bryant, firma la care apela ea, avea birourile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Minette. Nu e însurat. Nu s-a însurat niciodată. Cei doi frați ai lui locuiesc și ei la castel și amândoi sunt însurați. Una dintre neveste e Andrea, cea care ți-a adus ceaiul. Cealaltă lucrează la o firmă de avocatură în Galway. Amândouă se ocupă de castel. Există și copii mari care se ocupă de castel. —Și locuiesc toți acolo? —Lorcan, fratele mai mare, și soția lui trăiesc într-o cabană pe domeniu. Phelim, mezinul, și Andrea locuiesc la castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la „Sămănătorul”. Oscilează între capitală și Iași, are ocupații diferite și nesigure, dar după 1918 se va stabili la București, lucrând ca funcționar, în principal la Societatea Română de Radiodifuziune, până în 1944, cu excepția anilor 1931-1934, când va încerca să profeseze avocatura la Iași. A debutat cu versuri la „Sămănătorul” (1904), apoi a mai fost redactor la „Prezentul” (1905), „Patriotul” (1906), „Evenimentul” (1907-1916), „Opinia” (1913-1914) și fondator al periodicelor „Sânziana” (1912-1913) și „Suflet moldovenesc” (1930-1931). A mai colaborat la multe alte publicații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
de științe ale naturii și de litere. H. afirmă că ar fi audiat și cursuri universitare la München și Heidelberg. Oricum, în 1833 era funcționar la Chișinău și tot atunci încerca să obțină o slujbă la Iași. Până în 1840 practică avocatura, fiind și efor al școlilor din ținutul Hotin. Din căsătoria cu Elisabeta Dauksza, fiica unui nobil lituanian și a unei descendente din familia Morțun, i se nasc doi fii: Tadeu - viitorul savant și scriitor Bogdan Petriceicu Hasdeu, și Nicolae, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
lui Nicolae Pătrășcanu, învățători. Urmează școala primară în comuna natală și își continuă studiile la București, unde va absolvi în 1941 Liceul „Gh. Șincai”, iar în 1945 Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie. Un timp a profesat avocatura în Baroul Ilfov, apoi a lucrat pe șantierul petrolifer Moinești-Bacău și multă vreme a fost economist într-o întreprindere de construcții. A frecventat cenaclul „Titu Maiorescu” (București), ai cărui membri erau mai cu seamă juriști. Debutului din 1939 în „Curentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
, Paul I. (29.VI.1890, Focșani - 29.IV.1938, București), cronicar dramatic și dramaturg. Urmează cursurile liceale la București, unde va absolvi și Facultatea de Drept. Face și un stagiu de doctorat la Paris, nefinalizat. Practică avocatura și intră în ziaristică, mai întâi ca redactor la „L’Indépendance roumaine”, apoi la „Viitorul”. Scoate la București „Revista critică” (1918-1919), la care va fi și director. Jurnalistica lui P., cu vederi originale, noi - a scris cronici teatrale, literare, artistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
19.IX.1992, București), prozatoare. Părinții ei sunt Carolina (n. Golestan) și Avram Marcoff, mic agent comercial. Urmează clasele primare la Constanța și la București, unde va face apoi liceul (1919-1927) și Facultatea de Drept (1927-1931). Un timp a practicat avocatura. Debutează cu reportaje în cotidianul „Gazeta” din 1934, sub semnătura Cella Marin, și publică, rar, în „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul”, „Democrația”, „Viața românească”, „Femeia”, „Femeia și căminul”, „Frontul plugarilor”, „Dobrogea nouă”, „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Tomis”, „Iașul literar” ș.a. Prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
ministru plenipotențiar al României la Geneva, pe lângă Societatea Națiunilor (1928-1936), și la Berna (1936-1937). Revocat odată cu intrarea în dizgrație a lui Nicolae Titulescu, al cărui prieten și apropiat colaborator a fost, s-a retras la Paris, unde a trăit din avocatură. A fost membru fondator al Societății de Filosofie din România (1910), iar din 1929, membru al Academiei Diplomatice Internaționale. A. s-a format într-un climat spiritual dominat de autoritatea modelului junimist. Personalitate complexă, s-a distins deopotrivă ca literat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
și comportamentului unei entități. Când influența depășește frontiera, avem de-a face cu ceea ce se numește manipularea opiniei publice, definite sub termenul de social engineering. Influența poate domina și cadrul guvernamental sub formă de lobby (axată pe puterea publică); de avocatură (demers general și sistematic de convingere); diplomație economică (susținerea activă a statelor în mediul de afaceri) sau prin integrarea celor trei dimensiuni: soft power, smart power și public diplomacy. Etica se traduce printr-un teren caracterizat de atacuri la imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
ca profesori pe Calistrat Hogaș, G. Ibrăileanu și Vasile Bogrea (1909-1916). Mobilizat în 1916-1917, promovează în 1919 toate examenele pentru anii de studii ai Facultății de Drept la Universitatea ieșeană, iar în 1920 obține diploma de licențiat. Se va dedica avocaturii, ajungând unul din maeștrii barei, mai întâi la Baroul de Iași, iar după 1938, când se stabilește la București, la acela de Ilfov. Este unul din fondatorii Asociației Literare și Științifice „Viața românească” (1920), cu prilejul apariției seriei a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
fiscală: consultanță privind oportunitatea începerii unei afaceri în România, consultanță cu privire la procedurile de înregistrare fiscală a societății comerciale, consultanță cu privire la impozitul pe profit: obiective, aspecte locale și internaționale, deductibilitatea diferitelor tipuri de cheltuieli, inregistrare de societăți comerciale (prin societăți de avocatură), furnizarea de informații actuale privind evoluția mediului de afaceri din România și modificările legislației în vigoare, asistență de specialitate la controalele efectuate de autoritățile financiare românești, analiza și interpretarea indicatorilor și a situațiilor financiare etc. b) Contabilitate: operațiuni contabile complete
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
scurtă specializare în drept la Berlin, după care, întors în țară, a ocupat un timp funcții administrative în Tecuci și Focșani, pentru a se stabili, în 1911, la Constanța. Aici a fost la început profesor, apoi a practicat cu succes avocatura, ajungând în posturi înalte: prefect de Caliacra, iar în final, decan al baroului constănțean. Încă elev la Pitești, G. a scos împreună cu colegul și prietenul său Ion Minulescu o foaie literară, „Luceafărul”, suspendată după o lună de directorul liceului. Viitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
tradiționalismului (a combătut ortodoxismul) și față de modernismul extremist (nu a agreat avangarda propriu-zisă, dar i-a prețuit pe Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). În 1931 demisionează din magistratură, părăsește Bucureștiul și se stabilește la Câmpulung pentru tot restul vieții. A profesat avocatura, absorbit fiind totuși, în primul rând, de creația literară, de meditație, ca și de preocupările cinegetice. Vânător, „specialist” în câini de vânătoare, iubitor al peisajului agrest și silvestru, al atmosferei târgului patriarhal, M. a fost în același timp un călător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]