1,639 matches
-
cele iuți, pe cele înțepătoare, pe cele pietroase, pe cele cătrănite, pe cele reci, pe cele clocotitoare, pe cele mătăsoase, pe cele aspre, pe cele colorate, pe cele sumbre, pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe cele puturoase, pe cele năucitoare, pe cele întremătoare, pe cele jubilante, pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat și s-a întristat. De orice fel ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tocesc, impulsul de a le nota dispare. Sînt zile în care venele îți sînt pline de ură și dușmănie, cu un sînge (mi-l imaginez) negru, bolborositor, miasmatic și zile în care inima pompează în orice fibră numai lumină și azur. Ar fi păcat ca - din lene sau din prejudecată - acest grafic sufletesc să nu fie surprins în toată dinamica sa. Încercînd să justific astfel ținerea „jurnalului”, ignor, firește, faptul, constatat nu o dată, că frîna o constituie prejudecata asupra a ceea ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Considerațiile (sale) confortabile (I, Ed. Eminescu, 1970), rînduri la fel de frumoase ca ale americanului pe care, însă, unii fie că nu le-au citit, fie că le au uitat: „Ești - zice poetul - din aceeași substanță cu cosmosul, frate cu stelele și azurul. Frate prin materie, nu prin spirit, care nici nu știi bine ce este.” *Am urmărit, la TV, Casa noastră, piesa lui Genoiu. Diagnostic definitiv: tipul n-are intuiție artistică! Tot ce spune cade greu. Impresia a fost de lecție complicată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era un îndrăgostit de soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea simțurilor și descrisă într-un cunoscut pastel, Viața la țară, cu o grație a mișcării ce introduce în clasicismul senin al Nopții de
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
mai exist? nu mai exist?” - Răpind ochiul din izvoare). În calea timpului poezia este o armă tăioasă, ce se vrea înnobilată de reflecția stoică și dăruirea artistică („Încărunțit de gând/ să locuiești într-un cuvânt/ palat princiar/ cu ferestre de azur/ să auzi de demult/stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n / oțelită lumină/pe-ale lumii/lunge milenii/sania lunii/ lină să vină// încărunțit de gând/să locuiești/într-un cuvânt” - Poezia). Dintre ipostazele eului
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
moldave țese drumuri imaginare între două lumi istorice. Înrudit temperamental și, uneori, stilistic cu Eugen Jebeleanu al începuturilor, D. se diferențiază de acesta prin dominanța autohtonului, ca motiv, și prin lipsa unui hermetism avansat, ca manieră tehnică. În Suflete în azur (1940), autorul se cufundă în propria-i realitate sufletească, bogată, vădind resurse inepuizabile. Imaginile poetice sunt atât de delicate, de feminin construite, atât de abstracte uneori, încât își pierd aproape funcția plastică, sugerând o atmosferă tulbure, imprecisă. Pe alocuri, se
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
rămâne permanent vasal, căci, depășind-o, dovedește disponibilități poetice multiple. Remarcat de G. Călinescu în anii de început, poetul bucovinean se relevă ca un îndrăgostit de natură, cu o certă vocație a simplității stilistice. SCRIERI: Solstiții, Cernăuți, 1936; Suflete în azur, București, 1940; Vatra cu stele, Cernăuți, 1942; Însemnele anilor, pref. George Muntean, Timișoara, 1973; Neodihna cuvintelor, Timișoara, 1986. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1982), 907; Mircea Streinul, Poeți tineri bucovineni, București, 1938, 46-57; Olimpia Berca, Portrete. George Drumur, O, 1975
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
Galați (1950-1968) și a fost director al Casei Centrale de Creație Populară (1968-1970). După debutul în ziarul „Ancheta” din Brăila, cu un articol despre dramaturgul expresionist german Ernst Toller (1939), G. este prezent cu un grupaj de poeme în caietul Azur (Brăila, 1940). Volumele pe care le va publica începând din 1960, când îi apar versurile din placheta De-o vârstă cu țara, evocă liric, în tonalitate convențională, grandilocventă și cu risipă de metafore, cu prețiozități naive chiar, de vreme ce se vor
GORUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
Stelele strigă (1988), unde logica naturii e instituită ca model: „Pildă să-ți fie zorii / Care nu absentează nicicând, / Firul de iarbă / Cu legile lui.” Ambivalența acestui univers e potențată în Timp răstignit (1991), unde lira, „bolnavă pe veci de azur”, este contrapusă „păsării cu ochi drăcesc” sau sensurilor cărora „li s-a strivit miezul”: reiterată pendulare între „timpul răstignit” și timpul necorupt. Cu acest volum, în poezia lui G. pătrunde o nouă tematică: cea religioasă. Dacă, așa cum se spune în
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur, în spații, / Scriu arpegiul primăverii, / Simfonii înmănunchiate / Peste apele durerii, / Cântec cu nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii, / Nu mai poate fi / URĂ.// Sângele anilor, / Sângele / Iubirii, / Sângele urii // Pulsații / Ascunse / În cenușa / Umană
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur, în spații, / Scriu arpegiul primăverii, / Simfonii înmănunchiate / Peste apele durerii, / Cântec cu nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii, / Nu mai poate fi / URĂ.// Sângele anilor, / Sângele / Iubirii, / Sângele urii // Pulsații / Ascunse / În cenușa / Umană...” Aceeași pasiune pentru stil se regăsește în descrierile din Terase albe (1938), relatare a unei vacanțe
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
și 13 noiembrie 1894. Redactată de un comitet format din publiciști începători, I.v. a publicat literatură originală (versuri și proză), articole de critică, traduceri și note bibliografice. Principalii colaboratori și redactori sunt D.Th. Neculuță (semna cu pseudonimele D. Niculescu, D. Azur, F. Crâng, Odin și cu inițiale) și N. Țimiraș (semna N. Sorin). Cei doi poeți, autori și de articole de critică literară scrise sub influența lui C. Dobrogeanu-Gherea, traduc din Goethe și Hugo. Se mai publică versuri populare luate din
ICOANA VREMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287497_a_288826]
-
polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, «Eu» și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impus: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului e tocmai acest grup stelar, cumpenind lumile de aur și azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungând nălucile Penei și Ilincei, gravitând în jurul lui Pirgu, centru fictiv și brut. E prima dată în literatura noastră, și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoiewski, mai complex, trebuind cercetat cu
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
de înaltă. Totul în ea, jur împrejur e bolți și arcuri, pe cari sunt picturi și chipuri de ale tuturor sfinților. La intrare pe peretele cel mai de jos este o pictură a judecății de pe urmă în aur și în azur, cu Moisi conducând spre domnul nostru Isus Hristos pe Anna și pe Caiafa cum și pe ceilalți jidovi. Persoanele sunt zugrăvite cu înfățișări triste și posomorâte. În urma acestora se văd alte cete cu chipuri de turci, cu șalurile lor albe, cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în Sicilia un marinar norvegian foarte bolnav. Pietro Milio (don Paranza), care are rol de viceconsul al Suediei și al Norvegiei, își oferă casa unui "biet bolnav aproape scheletic care, plin de teamă, își holba ochii săi enormi, de un azur, atât de limpede încât i-ai fi crezut de sticlă pe chipul său livid și slab cu barbă mult crescută" și care fusese adus pe o targă. Acest "pește de un fel nou"481 pare aproape mort și provoacă reacții
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Cromatica Ca o ființă de basm, Cu gingașe voaluri tremurătoare, Reînvie firul de iarbă Într-un sărut universal. Bobul de rouă Îți trimite curcubeul spre azurul Din sufletul porumbelului Călător printre clipe. Spume violete de liliac S-au agățat în părul grădinii Ca o înfrățire a culorii Născută din miresme. Din când în când, Mai cade varul de lună, Într-o ploaie de argint Pentru basmul
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92953]
-
oameni politici - după cum ni se demonstrează cu ajutorul micului ecran - pe la Parlament se-adună/ Să adoarmă prin fotolii -/ "Noapte bună", dar numai până vor reuși să se elibereze psihic de blestemul vacanțelor petrecute pe țărmul Mediteranei, prin Caraibe, pe Coasta de Azur, căutând-o pe Atena printre ruinele Parthenonului, sau călărind cămile pe sub nasul Sfinxului spre Cairo pentru a pupa măcar o fesă a reginei Nefertiti, mama lui (de) Tuthankamon ș.a. Câte una-câte una, personalitățile politice ne arată, cu ajutorul reporterilor tv., fețe
Ploi mocănești și schimbări la față by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12571_a_13896]
-
scria, cu prilejul unui târg de carte (1935) N. M. Condiescu, președintele Societății Scriitorilor Români: "în calitatea mea de președinte am cercetat durerea societății. E sărăcie, sărăcie, sărăcie! în această falangă de meșteșugari ai scrisului sălășluiesc azi dureri peste care azurul neprihănit al visului și tumultul gândurilor frământate întru creație aduc negură, mohorâre și uneori murmure înăbușite sub scrâșniri de dinți". Și aceste cuvinte se spuneau în prezența șefului statului de atunci, Regele Carol II. Cât despre boierii de azi, ei
Un boier luminat – by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12578_a_13903]
-
din fiecare frunză, când liniștea ți-o'nduri ca naltele coline, pe care tac oierii. Păstorul mării Copilul gol mai cântă din fluer la delfini. Nereu în mâlul verde coralieri visează cum sângeră pe valuri - și plouă cu lumini de-azururi liniștite ca marea la amiază. Zvon E roiul de albine sau numai amintiri? Curând - ce-aproape-i ora! - va trece peste soare luceafărul de seară, cu stranii licăriri, să-mi aburească geamul cu brumi prevestitoare. Stelă funerară O umbră joacă ramul pe
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
ora! - va trece peste soare luceafărul de seară, cu stranii licăriri, să-mi aburească geamul cu brumi prevestitoare. Stelă funerară O umbră joacă ramul pe piatra unei umbre. Pornind din vechi adâncuri, pe creștete ne-adie apropiata seară și largi azururi sumbre alină'n ape moarte conturul tău, vecie. Vecernie Ca stropi de ploaie toaca, și clopotul furtună. Isus, pășind pe valuri, dă serilor de știre și-amurgul din zăvoaie azurul și-l adună, Mariei să-i aștearnă culcuș de adormire
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
vechi adâncuri, pe creștete ne-adie apropiata seară și largi azururi sumbre alină'n ape moarte conturul tău, vecie. Vecernie Ca stropi de ploaie toaca, și clopotul furtună. Isus, pășind pe valuri, dă serilor de știre și-amurgul din zăvoaie azurul și-l adună, Mariei să-i aștearnă culcuș de adormire. Heraclit Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg. Nisipu'n mână, totuși, te uită cum rămâne: colina-și înstelează luceferii'n amurg, anticipând, regală, aurorele de mâne. San Francesco
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
care niciodată nu plătea tributul la timp și plasa întruna peste granițele imperiului cîini infectați cu fel de fel de boli. Împăratul stătea la intrarea în templu și cerceta cerul. Nori plini de ironie se fugăreau pe sus. îl ironiza azurul celest și-l ironiza vîntul călduț care-i mîngîia fața. Pe neașteptate, auzi voci. Un bărbat în vîrstă ducea de mînă un copil pe aleea care mergea spre templu. - Binele, copile, nu-și mai aduce minte - explica bărbatul. Cel ce-
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
pînă ți-e cald,/ pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,/ oră de apogeu,/ doamna mea, visul meu.// Lîncede glasuri în larguri sleite de soare,/ trepte de spumă de-abia, și aripi atrase pogoară,/ siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile de nisip/ ale pomenirii albastre, zei prinși în vîrtejul jazului sughițat/ de harapii cu ochi albi, în frac ultramarin,/ jiletci
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
imprevizibile, printr-o beatitudine a manierei caleidoscopice: ,Trup în repaos, fără de scop așteptare,/ lin timpul luminilor minunile și le perindă,/ umbrele și luminile-n vasta și singura oglindă./ Scuarul dezîncadrat și spart în mii de ferestre/ lent își desface-n azur amănuntele lui terestre,/ haos plin ca un stup și galop fără loc și hotare" (Dincolo). Ori: , Seara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini și trec vapoarele și planetele" (Tuzla
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
-mi trece prin minte, fă cum crezi. Nu uita că am rămas absolut singur ( s.a.)..." ( p. 131). Mihai Botez a fost un disident român de tip Adam Michnik ( cel care a preferat închisoarea comunistă unui exil aurit pe Coasta de Azur, așa cum mărturisește în excelentul său volum Scrisori din închisoare). A crezut sincer că dictatura poate fi privită în ochi, aici, în țară și înfruntată cu argumentele bunului simț și ale lucidității analitice. Spre deosebire de prietenul și corespondentul său Vlad Georgescu, Mihai
Singurătatea disidentului de cursă lungă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13656_a_14981]