2,305 matches
-
capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întîlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: "Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra". Îmi venea s-o omor. Ce vroia de la mine? Să-i cer iertare că o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a dat rezultate catastrofale. E revelator cum am ajuns să-l sfidez nu numai pe tata, ci și pe Dumnezeu, ca să ies eu în evidență. Nu mat țin minte în ce împrejurare, în copilărie, într-o seară, tata mi-a azvârlit un cuvânt pe care nu-l mai auzisem: "eretic". Am bănuit că trebuia să fie ceva rău, o amenințare, o batjocură și, cum s-a culcat tata, am șterpelit dicționarul din bibliotecă și am căutat la litera,, e". Cum nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
găsit. Trebuia să mă îmbrac cu una purtată. Acest amănunt m-a indispus oarecum. Uitîndu-mă în jur, am observat pentru prima oară că dezordinea din cameră semăna izbitor cu dezordinea din viața mea. Câteva cărți și reviste luate de la Dinu, azvârlite lângă pat în neorânduială, haine aruncate pe scaun, singurul scaun din cameră, lampa cu spirt, cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mie să nu-mi îndrugi basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol și ridicol. Într-un fel, aceea a fost ultima răspântie unde destinul a ezitat înainte de a o apuca definitiv pe drumul care duce aici. Am fost gata să-i întorc spatele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nimic, am mai căpătat curaj. Băiețandrul m-a ajutat aruncîndu-mi o vorbă urâtă care m-a silit să-mi iau un aer revoltat. Eram cam caraghios, bănuiesc, în mândria mea și probabil asta l-a decis pe Profet să-mi azvârle disprețuitor halatul Laurei și să-mi întoarcă spatele. Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă spre Laura care plângea, ghemuită, de spaimă și a luat-o și el pe urmele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ating eu de o femeie pe care o atinsese El? Era de la sine înțeles că refuzasem. Și am încheiat patetic și idiot: Niciodată nu voi proceda altminteri". Bătrânul mă ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când am terminat a azvârlit cărțile. 29 De câte fleacuri a depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ratarea. Prefera o dragoste meschină și lucidă. Când puteam să stăm amândoi în sala cu oglinzi, ea pe un fotoliu, eu pe altul, bând limonada sălcie care intra în ritual și visând fiecare în voie... nu, ea prefera să mă azvârle în pulbere de pe treapta pe care mă suisem. Nu înțelegeam cum se întîmplase că într-un azil unde și doctorii erau bolnavi Laura continua să fie sănătoasă, dar eram încredințat că-mi cerea prea mult cerîndu-mi să fiu un om
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
el scena la care fusese martor. Era ceva absolut dezgustător în acel viol ratat (pînă și violurile trebuiau să fie ratate acolo i) și poate că Laura, scârbită de propriul ei trup după asta, într-o criză de disperare, se azvârlise în mare cu gândul să se spele și să nu se mai întoarcă. Cum nu țin să fac mea culpa pe pieptul altora, sânt gata să înfrunt și zvonul lansat de Mopsul, că vina o purtam totuși eu. Fiindcă mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de fapt, căzuse pușca pe care o sprijinisem lângă mine de ciotul unei sălcii. Poate ar fi trebuit atunci să izbucnesc în râs. Vânătorul eram tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină. Degeaba mă înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încercat să se ridice din pat protestând că se simțea bine și că nu făcea să se ostenească. ― Liniștiți-vă, spune Rieux. Nu-i nici o problemă, credeți-mă, și eu trebuie să dau o declarație. ― O ! făcu celălalt. Și se azvârli iar pe pat, să plângă cu mici sughițuri. Grand, care de câtva timp își tot mângâia mustața, s-a apropiat de el. ― Lăsați, domnule Cottard, spune el. Încercați să înțelegeți. Putem spune că doctorul e răspunzător. Dacă, de pildă, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu moartea. Când valul arzător l-a atins din nou pentru a treia oară și l-a crispat puțin, copilul s-a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
așa și prind puteri/ Să pot scăpa de poveri/ S-arunc din spinare/ Stafia adusă din Soare-Răsare.” Când vremea și oamenii regimului s-au încrâncenat și mai mult pentru îngenuncherea valorilor tradiționale și când „în foc și pară/ ne-a azvârlit veacul acesta bolând” și „Nu mai știam ce-i cu noi” că „Tremurau morții în țintirim” are satisfacția deplină să constate sfârșitul coșmarului comunist afirmând că „Peste oameni și vremi/ A venit de undeva Antihrist” „Spunea că-i comunist,/ Că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trecem la ultima soluție. —Brett, care sunt limitele tale? —Poftim? —Limitele tale. Acele lucruri în privința cărora nu vei face compromisuri sub nici o formă. Poftim. Îi aruncă o foaie, apoi un creion, care lui Brett i se păru că a fost azvârlit cam prea tare. —Kathy, și tu. Limitele. Haide. Trece-le pe hârtie. După câteva secunde, cei doi mâzgăleau cu creionul pe hârtie. Maggie se simți ca pe vremea când era la școală, la Dublin: vara, sesiunea de examene, călugărițele dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
odihnește până nu se odihnește Jeninul“. Terminându-și treaba, se întoarse la ceilalți trei, care erau acum dincolo de ușa muzeului. Le aruncă fiecăruia o privire calmă, întrebătoare - Sunteți gata? Sunteți gata? - după care Ziad scoase bricheta, o aprinse și o azvârli la pământ, unde se atinse imediat de cadavrul îmbibat cu benzină al gardianului. Flăcările izbucniră imediat, ajungând atât de sus, încât Ziad și echipa puteau să le vadă în cea mai mare parte a celor douăzeci de minute cât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care sugera acceptarea nedreptății și a tragediei. Gloria era bunătatea însăși. A fost prima persoană care după ani și ani de zile s-a interesat puțin de domnișoara Trixie. Și așa, din senin, vii tu într-o zi și o azvârli pe Gloria afară din viața ei. Cred că suferit un șoc teribil. Fetelor le-ar plăcea să le vorbesc despre Gloria. Mă tem că or să-ți pună anumite întrebări. Pot paria că or să-mi pună. Știi ceva, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să te uzi. Nici măcar să te murdărești. Dacă e să Însemne ceva, atunci Înseamnă să te enervezi. Înseamnă noroi și haos și furie, de parcă n-am avea deja destul din fiecare. Și să te lupți. Asta Întotdeauna. Ca niște pisoi azvârliți Într-o găleată cu apă, ne lansăm cu toții - zece milioane de inși - Într-o luptă zadarnică Împotriva picăturilor. Nu se poate spune că suntem cu desăvârșire singuri În această Încleștare, fiindcă străzile, cu numele lor antediluviene, gravate pe plăcuțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
războiul din Coreea, temîndu-se de un nou conflict mondial. La școală, i se povestise despre luptele de gladiatori, urmate de moartea unei părți a combatanților: mirmilonul purta o cască avînd deasupra un pește și-l Înfrunta pe rețiar, care Îi azvîrlea o plasă peste cap Înainte de a-l trînti la pămînt și a-i străpunge gîtul cu tridentul. În timpul luptei, rețiarul Îi făcea pe spectatori să rîdă strigîndu-i mirmilonului: „Nu cu tine am eu ceva de Împărțit, ci cu peștele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de Dincolo-de-Mormînt, propriile mele Confesiuni, asemănătoare acelora ale lui Jean-Jacques Rousseau! Mă văd nu doar față-n față cu un maldăr de documente de toate soiurile, pe care nici măcar Biblioteca Națională n-ar ști unde să le rostuiască, dar și azvîrlit În plină depresie psihogenă, ceea ce este totuși preferabil unei depresii endogene: temele depresive pe care le rumegă deprimatul psihogen sînt mai de Înțeles decît delirul deprimatului endogen. Petrecîndu-mi ore Întregi tot scotocind prin hîrtii, ajung să semăn cu un Îmblînzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru? Ei, las’că ți-arătăm noi psihiatru!“ și, cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat de un soi de mîrÎit pe care l-au scos În cor vreo douăzeci de tineri Întinși pe paturi, palizi, abătuți, drogați. Armata se debarasa oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și distructive, și că, prin urmare, trebuie Îngrădiți de reguli. Exact, spuse Kitty. Statul știe mai bine ce e bun pentru noi, prin urmare acțiunile noastre trebuie ghidate și controlate. Exact la fel ca În fosta URSS. În timpul comunismului erai azvârlit În Închisoare dacă spuneai ce gândești. Aici, Încearcă numai să zici ceva considerat incorect politic. Nici nu-ți dai seama când ajungi un paria! — Și pe deasupra mai ești și dat În judecată! Mie mi se Întâmplă tot timpul, zise Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rulotei, Îl rugă pe taximetrist să aștepte puțin și se Întoarse să vadă ce se Întâmpla. Pedro și Patrick veniseră și ei, curioși să urmărească evoluția situației. De la distanță Kitty o vedea pe Desert Rose vorbind, foarte supărată, cu ochii azvârlind săgeți, de parcă fiecare cuvânt urât trimis spre Charlie o satisfăcea sexual, iar el asculta cu un rânjet amuzat. Toată povestea dură zece-cincisprezece minute. Când i se păru că terminaseră, Kitty se apropie de Desert Rose. — Vii, draga mea? Desert Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de nisip În pantofi, care să-i amintească de faptul că nu era decât un personaj rătăcit Într-un alt film, jucând viața altcuiva. Până la această călătorie. Acum era mai fericită ca niciodată. De ce? Dintr-odată simțea că-și putea azvârli cârjele, că era În stare să meargă pe picioarele ei. Ca atunci când avea paisprezece ani și Îi era teamă de schi. De la patru ani părinții o duseseră la schi Într-o stațiune montană rece, acoperită mereu de nori negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Isaura, Găsit, apoi schimbând ordinea, Marçal, Isaura, Găsit, Marta și iar, Isaura, Marta, Găsit, Marçal, și iar, Găsit, Marçal, Marta, Isaura, în sfârșit, adăugă propriul lui nume, Cipriano, Cipriano, Cipriano, îl repetă până pierdu șirul, până când simți că amețeala îl azvârlea în afara propriei persoane, până când încetă să mai înțeleagă ce spunea, atunci pronunță cuvântul cuptor, cuvântul șopron, cuvântul lut, cuvântul dud, cuvântul arie, cuvântul felinar, cuvântul pământ, cuvântul lemn, cuvântul ușă, cuvântul pat, cuvântul cimitir, cuvântul toartă, cuvântul urcior, cuvântul furgonetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
foarte simplu, să sperăm că păpușile de acum nu vor avea aceeași soartă, O s-o aibă mai devreme sau mai târziu, ca totul în viață, ce nu mai folosește se aruncă, Inclusiv oamenii, Exact, inclusiv oamenii, chiar eu voi fi azvârlit afară când nu voi mai fi de folos, Dar dumneavoastră sunteți șef, Sunt șef, e adevărat, dar numai pentru cei de sub mine, deasupra mea sunt alți judecători, Centrul nu e un tribunal, Vă înșelați, e un tribunal, și nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]