1,419 matches
-
faptul că puteam să fiu tras în adâncul apelor. — Mmm, mmm-mmmm. O mână mi se așeză pe umăr. Șșș, făcu o voce de fată, aproape în spatele urechii mele. Am înghețat. — Mai fumezi țigările alea mentolate oribile? Nu. Nu, eu... Mă bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător de țigară mă scoase din starea de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
brusc uneori; pe craniul mare și pleșuv, pielea se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai mult din compasiune. El roși violent; asta fusese tot. În zilele următoare, Bruno Îl evită de mai multe ori. De obicei, insul purta o pălăriuță din pânză. Era destul de slab și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gustase din tocana de alge, când la capătul rândului de mese apăru Pierre-Louis; zărind locul liber din fața lui Bruno, chipul Îi străluci de bucurie. Înainte ca Bruno să-și dea seama ce se petrece, Începu să vorbească; e drept, se bâlbâia binișor, iar cele două pârțotine de alături scoteau niște cotcodăceli cu adevărat stridente. Și dă-i cu reîncarnarea lui Osiris, și dă-i cu marionetele egiptene... ignorându-și cu desăvârșire vecinii. La un moment dat, Bruno pricepu că bufonul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
masă, lovindu-se cu pumnii În cap; farfuriile și paharele dansau În jurul lui; azvârlea cu picioarele În toate direcțiile, repetând cu o voce puternică: „Nu se poate! Nu se poate să mă tratați așa!...” De data asta nu se mai bâlbâia. A fost nevoie de cinci persoane ca să-l imobilizeze. În aceeași seară, era internat În spitalul psihiatric din Angoulême. Bruno se trezi brusc pe la ora trei, ieși din cort; era scăldat În sudoare. Campingul era liniștit, era lună plină; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
posibilități! Oferta de femei celebre era imensă, iar reîntruparea lor se arăta incredibil de precisă, ținând cont de toate izvoarele istorice existente, ba chiar, În unele cazuri, și de documente apocrife. Nu fac parte dintre cei care Încep să se bâlbâie când două fotomodele decoltate, ude leoarcă din cauza ploii, Îi acostează pe stradă dârdâind, Întrebând de un apartament discret unde și-ar putea usca hăinuțele; arta rezistenței În fața seducției feminine nu-mi era așadar străină, dar, mângâind pletele Întunecate ca păcatul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât cel din compartiment. Se prezintă sonor, fără a se mai bâlbâi. Apare și chelnerul, transpirat și răgușit. Degeaba m-ați reclamat, tovarășu’... N-avem decât fripturi, v-a spus și responsabilul... Balaurul face un semn aproximativ cu mâna, de conciliere. Nici nu se uită la slujbașul speriat, aplecat cu umilință și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ducea, alternativ, cu câte o altă mână, la nas... strănuta ! Femeia nu-și mai putu reține zâmbetul. El reuși să ridice capul, o văzu. Între loviturile tusei și zăpăceala strănutului observase, se pare, zâmbetul și, culmea ! zâmbea și el, vinovat, bâlbâindu-se. — Am o alergie, știți. Cel mai mic... cel mai slab... cel mai slab curent mă, mă aiurește, pur și simplu, pufni el, ieșind de după birou, grăbindu-se spre ușă. O împinse, deși era închisă. Se ghemui, tremurând, icnind, răpus
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înăuntru să reapară. Lucian apucase de-acum să se dezvăluie. Reveniți în fața institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau pur și simplu să mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi, crispat, când o văzu ; înțelese că ea pricepuse pericolul, poate și presimțise. Nu venise să-și conducă soțul, încerca doar ultima săritură în fața primejdiei și ajunsese prea târziu, înțepenită acum și învinsă, ca și cei doi care nu mai reușeau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zic să intri matale în sala de clasă alăturată și de acolo, prin exteriorul clădirii, sari pe geam în secretariat și deschizi ușa. Am ruga un elev, da’ nu se poate, că acolo sunt și subiectele. - Da, dar știți, se bâlbâie directoarea, secretariatul e la etajul doi... Privirea admirativă pe care mi-o aruncă profesoara de informatică, o brunetă cu frizură modernă, îmbrăcată după ultima modă, mă convinge să-mi risc una din cele șapte vieți ale lanțului karmic: nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai În vârstă“, cel mai tânăr, adică cel care fuma, păru surprins sau contrariat și-l privi scurt pe celălalt care tocmai se așeza la loc pe bancă. Da’ ce-ai cu el? - Întrebă tânărul. Și În timp ce Popescu Încerca să bâlbâie un răspuns cât se poate de neutru, tipul adăugă zâmbind: — Eu sunt Grințescu, da’ io nu sunt bătrân. — Așa-i zice pă buletin, da’ pă polocru lui nu-l știi, se amestecă și cel care se așezase deja, și Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ea? Ca să-i fac aceste reproșuri, trebuie să existe". Obrazul supt de tuberculoză s-a învinețit și l-am simțit pe "fratele Martin", ca pe o reptilă, gata să mă atace: "Cum îți permiți "fiu de cățea"?" a reușit să bâlbâie și, înainte să pot reacționa, mi-a întors spatele. In noaptea aceea a lipit pe ușa chiliei mele o hârtie pe care copiase un verset din "Cartea Regilor": Această casă va fi ca un exemplu. Oricine va trece prin fața ei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
leului pentru a scăpa de lupi, ale vulpii pentru a fi șiret; și conchide: "Ceea ce demonstrează că un principe nu este obligat să-și țină cuvîntul". Avem aici o concluzie fără premise; nu-i este, oare, rușine Doctorului crimei să bîlbîie astfel lecțiile de necuviință? Dacă am vrea să dăm probitate și bun-simț ideilor încîlcite ale lui Machiavelli, iată, aproximativ, cum le-am putea întoarce. Lumea este ca o partidă de joc, în care se găsesc jucători cinstiți, dar și trișori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prieten? Cum ar fi putut Ludovic XIV, care credea că singură înfățișarea lui era de ajuns ca să impună oamenilor, și care se complăcea în această superioritate, să se supere pe un bătrîn ofițer care, cînd îi vorbea, tremura și se bîlbîia, și care, oprindu-se în mijlocul discursului, îi spune: "Cel puțin, Sire, nu tremur așa în fața dușmanilor Voștri"? Principii care au fost oameni înainte de a deveni regi își pot aminti ce au fost și nu se acomodează așa de ușor la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
erau cuprinși de entuziasm. Comandanții, tribunii, centurionii și primipilii scandau numele lui Antonius. Alți soldați veniră din castru, cuprinși de admirație pentru generalul lor, care își spunea părerea deschis și era capabil să acționeze fără să ezite. Dar eu, se bâlbâi Tampius Flavianus agățându-se de brațul lui Cornelius... Eu... Încercă să ridice glasul, dar fu copleșit de strigătele entuziaste ale soldaților, care se adunaseră în jurul lui Antonius. — Tu ești cu noi! îi strigă Cornelius. Pricepi? Trebuie să fii de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cheia dansului, dar nu-mi poate spune nimic. E un mare prost. Nu înțelege ritmul și vorbește ca din cărți. Mai bine nu-l invitam. Pe scenă era ca un Dumnezeu, dar când l-am rugat să-mi vorbească, a bâlbâit prostii, ca un simplu meseriaș... Cum de nu l-a făcut înțelept dansul? Nu știam cum să-i mulțumesc pentru aceste câteva cuvinte. Ea mă îndreptă în bibliotecă și-mi spuse, aprinsă, mîngîindu-mi mîna: ― Mi-ești drag, Allan, mi-ești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totul s-a terminat și revin la normal. Cred că, indirect, cele de natură didactică să-și aibă cauza în dorința mea arzătoare de a fi profesionistul exemplar, care nu s-a temut nicicând de o inspecție, nu s-a bâlbâit în fața unui inspector școlar, convins că inspectorul nu putea ști mai mult decât mine, cel inspectat. Am întâlnit și cazul unui inspector din I.P.C.D. de la Iași care, după trei ore de inspecție, m-a privit în mod deosebit și mi-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fraze alambicate - gen limba de lemn, mă ridic, îl domin cu privirea și statura și-i spun tranșant că eu mă încred în profesionalismul colegilor și mă las apreciat și judecat de ei, colegii mei. Activistul șchiop, incult și agramat, bâlbâie încă ceva, apoi se așează pe un scaun și așteaptă contrariat că expunerea lui neinspirată și nefondată nu și-a atins scopul și nu m-a dat gata! După un moment ca acesta, o serie dintre diriginții participanți și-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Întrebe tocmai despre asta. Runway nici nu conta. Era o revistă de modă, pentru numele lui Dumnezeu, una care nici nu mă gândeam că ar conține și articole, doar poze cu fotomodele lihnite și slăbănoage și reclame strălucitoare. M-am bâlbâit câteva momente, În timp ce prin minte mi se perindau diverse nume de redactori pe care mă străduisem să le memorez cuvântul dansând desperecheate. Undeva, În fundul minții, eram sigură că sălășluia și acel nume - În fond, cine nu-i știa numele? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de cât a logică și rațiune fusese suspendat pe termen nelimitat. Nu mi-am permis nici măcar să mă gândesc la absurditatea celor ce se petreceau. — Miranda, Îmi amintesc perfect că ai cerut două exemplare și două am comandat, m-am bâlbâit eu și mi-a fost ciudă pe mine că Îi făceam jocul. Am vorbit cu fata de la Scholastic și a Înțeles că ai nevoie de două exemplare, sunt sigură, așa că Îți dai seama că... — Ahn-dre-ah, știi cât Îmi displac justificările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pornit ușurel, dar am simțit toți ochii Îndreptându-se spre mine. Când eram pe punctul de a le adresa un salut oarecare, mi-am amintit cum mă făcusem total de băcănie la prima mea Întâlnire cu ea, azi-dimineață, când mă bâlbâisem și mă Împleticisem ca o tâmpită, așa că mi-am ținut gura. Masa, masa, masa. A, da, iat-o. A se depune cartea pe masă. Acum hainele. M-am uitat agitată de jur-Împrejur ca să găsesc locul unde trebuia să agăț hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-o În picioare, iar ea s-a clătinat nesigură până și-a recăpătat echilibrul. Afară, aerul era rece și Înțepător și m-am gândit că asta o va ajuta să se dezmeticească. Nu mă-mă ssimt prea bine, s-a bâlbâit ea. — Știu, scumpo, știu. Hai să luăm un taxi până la tine acasă, bine? Crezi că poți? A Încuviințat din cap, după care s-a aplecat cu un gest firesc și a Început să vomite. Pe cizmele ei maro și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răspuns eu cu tonul acela plictisit care speram că reușește să transmită nefericirea mea tuturor celor care Îndrăzneau să mă Întrerupă din activitatea de transmitere‑primire e‑mailuri. — Bună, tu ești, Em‑Em‑Em‑Emily? a Întrebat o voce chinuită, bâlbâită de la celălalt capăt al firului. Nu, sunt Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei, am zis eu, deși mă prezentasem deja unui număr de câteva mii de interlocutori curioși. Aha, noua asistentă a Mirandei? a hohotit ciudata voce feminină. Nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cuteze a o vorbi de rău pe Miranda cu atâta Îndrăzneală. Vorbea serios? Nu cumva Îmi Întindea o cursă? — Ăă, păi, de când am Început să lucrez la Runway, am acumulat foarte multă experiență de muncă, m‑am pomenit și eu bâlbâindu‑mă. E o slujbă pentru care un milion de fete ar face moarte de om, firește. Chiar am spus eu așa ceva? A urmat un moment de tăcere, urmat de un hohot ca de hienă: — O, e al dracului de p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucrurile stau exact așa cum ai spus, dar eu nu sunt așa cum crezi!“ Dar n‑am avut șansa de a reacționa În vreun fel, pentru că am realizat În cele din urmă că habar n‑aveam cui Îi aparține vocea răgușită și bâlbâită de la capătul celălalt al firului. Am inspirat adânc și am decis să contraatac În toate direcțiile din care mă atacase, În afara direcției Miranda. — Ei bine, da, ador Michael Kors, firește, dar trebuie să mărturisesc că asta nu se datorează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că mi se Înmoaie genunchii. Sper să mă ai În vedere? Omul care Îl reprezenta pe Christian Collinsworth, tânărul geniu literar de excepție, tocmai mă Întrebase pe mine dacă o să‑l am În vedere. Nebunie curată. — Vă mulțumesc, m‑am bâlbâit eu și am pus cartea de vizită În poșetă, de unde știam că aveam s‑o scot cu prima ocazie ca s‑o examinez centimetru cu centimetru. Mi‑au zâmbit amândoi și mi‑a trebuit un minut bun ca să‑mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]