1,939 matches
-
crește alb pe balta plină de mocirlă a societății burgheze bucureștene. Tema, eroii, conflictul, subiectul au în acest context o structură afectivă. Felix, care o iubește, citește în ochii ei limpezi și plini de seninătate candoarea și este contrariat de bârfele puse în circulație de clanul Tulea. Iubirea este problematizată ca într-un roman expresionist. Când Felix o sărută cu patimă pe Otilia, aceasta îl învață să sărute delicat. Când îi analizează palma și vede că va avea șapte copii, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atace cu propriile voastre slăbiciuni, a Îndrăznit să prezinte adevărul necosmetizat, a Îndrăznit, prin toate emisiunile postului său să vă demonstreze superioritatea unei echipe de calitate, nu-i așa? Așa este. Cine mai prezintă așa elegant ca dna Floriana Jucan bârfele și viața high-life-ului bucureștean, dar nu numai elegant ci și plin de umor spumos. Cine ironiza fin pe colegii de breaslă pentru faux pasurile lor: dna Grigorescu (sau Georgescu Îmi cer scuze că n-am reținut bine numele redactorului și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mai frumoasă, mai bogată, mai bună. Asta va face președintele, să fiți siguri de asta, și prin aceasta va rămâne o legendă vie În inima românului trezit la realitate. Nu se pot spune foarte multe lucruri despre instituția prezidențială, În afară de bârfele știute, pentru că s-a avut grijă să i se Îngrădească drastic autoritatea și puterea. Asta se știe. Și de aceea să trecem la cel de-al doilea organism statal - parlamentul. Ne tot plângem peste tot, acasă și În lume, că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pot să fiu cutră, și căutam de la o vreme ceva ca să exemplific felul în care, cum se zice, n-am caracter. Iată exemplul: acum câteva zile, vorbesc de rău pe cutare, la un schimb de vorbe ca între țațe, la bârfă. (Ar fi un bun titlu de schiță: „La bârfă“, tot așa cum ai zice: „La cules de cireșe“.) Și mă pomenesc azi că vorbesc la telefon, foarte normal și fără echivoc, cu acest „cutare“ pe care l-am bârfit cu râvnă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ceva ca să exemplific felul în care, cum se zice, n-am caracter. Iată exemplul: acum câteva zile, vorbesc de rău pe cutare, la un schimb de vorbe ca între țațe, la bârfă. (Ar fi un bun titlu de schiță: „La bârfă“, tot așa cum ai zice: „La cules de cireșe“.) Și mă pomenesc azi că vorbesc la telefon, foarte normal și fără echivoc, cu acest „cutare“ pe care l-am bârfit cu râvnă acum câteva zile. Mă simt vinovat și caut să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de cultură populară, odată cu almanahurile, cu colectarea de știri de tot felul, care s-au răspândit după invenția tiparului (cariera „draculară“ a lui Țepeș datorează mult acestui fenomen). Însă nevoia de știri este mult mai veche. Ea ține de spiritul bârfei inerent oricărei comunități. A purta vorba, a lansa zvonuri ține de activitatea omului ca animal vorbitor. Dacă omul n-ar vorbi, cine ar mai „purta“ vorbele? Este în destinul cuvântului să fie transmis și, odată cu această transmitere, să fie colportat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Este în destinul cuvântului să fie transmis și, odată cu această transmitere, să fie colportat, manevrat, interpretat și deformat. „Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti“... Ce nu face omul de dragul poveștilor, și ce culoare ar mai avea viața fără bârfe? Omul are nevoie de acest aspect în care partea lui ordinară, chiar ceva mai adânc, chiar partea lui de vulgaritate, are frâu liber și se lasă exprimată; ca, până la urmă, să ia forma elegantă și pretențioasă a „opiniei publice“. Nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în care partea lui ordinară, chiar ceva mai adânc, chiar partea lui de vulgaritate, are frâu liber și se lasă exprimată; ca, până la urmă, să ia forma elegantă și pretențioasă a „opiniei publice“. Nu se poate măsura exact dacă spiritul bârfei se acoperă cu sensul care definește „opinia publică“, dar există o legătură profundă între acestea două. Azi, colportarea știrilor, devenită mai exactă, nu împiedică zvonurile, colportarea lor. Câteodată chiar dimpotrivă, modul de difuzare al știrilor pare intenționat dirijat ca să producă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ești cu atât mai puțin vulnerabil, cu cât mai puține lucruri pozitive se știu despre tine. Și, desigur, orișice om ascunde propriile întâmplări, neconvenabile a fi știute. Pe de altă parte, nu poți împiedica și despre tine să circule mărunte bârfe, colportări de tot felul, știri și amănunte, acesta fiind la noi obiceiul. Bucarest, une potinière, vorba Profesorului Mironescu. Dar, lipsind propria ta mărturie și, dacă ai noroc, lipsind și martorii, oricând poți dezminți ceea ce se spune. Astfel că ei nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pierdut Sophie o bătaie cu flori la Șosea și apoi o seară la Flora, împreună cu Miza și Radu. Lisette Athanasiu i-a oferit permanent ocazia să-și ia înghețata obișnuită la cofetăria Riegler (poate din bavardajul ei să fi cules bârfa politică ?), sigisbeul Titi Ialomițeanu a mai luat-o împreună cu Margot de câteva ori la teatru și chiar mâine, pare-se, au iarăși bilete la Teatrul Francez. Numai că astăzi circula zvonul în oraș că spectacolul următor e compromis, pentru că Teatrul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
hotărât să evit să o mai vizitez în camera ei, nici să mai angajez vreo conversație, bineînțeles în afara situației când avem martori. Altfel, aparențele trebuiesc păstrate măcar de acum înainte, pentru că unul dintre motivele ce mă fac să sufăr sunt bârfele servitorilor. Câtă umilință când îmi dau seama că madam Ana știe, dacă nu chiar adevărul, în orișice caz, incomparabil mai multe decât știu eu ! în dimineața când m-am întors de la spital, dându-mă jos din trăsură și ea ieșindu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de propriile simțiri [...]. Construcția romanului Gabrielei Adameșteanu, foarte modernă, se bazează pe un principiu de relativizare a perspectivelor. Aceasta se realizează în mai multe feluri. Întâi, prin colportaj. Dimineață pierdută este un roman al femeilor și deopotrivă unul „feminin“, în măsura în care bârfa, trăncăneala constituie un mijloc de evocare și judecare a oamenilor și vieților lor. La această vorbărie de femei, să adăugăm faptul că, de obicei, protagonistele una gândesc și alta spun. Aceste mișcări psihologice sunt sugerate prin alternarea dialogului cu monologul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unul dintre romanele cele mai adevărate din câte ne-a fost dat să citim și prin care urmașii noștri vor putea reconstitui probabil aceste ultime decenii din Bucureștiul sfârșitului nostru de veac. Romanul nu e numai al femeilor și al bârfelor. Dimineață pierdută este poate în primul rând un roman al bătrâneții - bătrânețea personajelor, bătrânețea timpului, destrămarea, mucegăiala lui. Și, dintr-odată, din acest timp ieșit la pensie, bolnav, fără viitor, irupe, miraculos, un trecut scăldat într-o lumină neașteptată. Ivona
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
departamentul financiar și e Îndrăgostită de Nick, așa că Își găsește Încontinuu pretexte să treacă pe la noi. E iubitul lui Jack. Poftim ? spun, așezîndu-mă mai bine În scaun și ascuțindu-mi violent creionul. Din fericire, toți ceilalți sînt prea ocupați cu bîrfa pentru a mă băga În seamă. Jack e gay ? Jack e gay ? De asta nu m-a sărutat azi-noapte de rămas bun. Vrea să rămînem doar prieteni. O să-mi facă cunoștință cu Sven, iar eu va trebui să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întîlnire, Încă neterminată, tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sînt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva. Și știu și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă las de uzină. Eventual, și de nevastă", ar fi vrut Mihai să replice, dar la ce bun să se vaite față de alții?! Alții sînt, de fapt, niște străini, abia așteaptă motiv de-a face spume la colțurile gurii, împrăștiind bîrfa. "Să nu știe nimeni casa ta, că te vinde", îl sfătuia mamă-sa. A ținut minte asta, iar dacă uneori s-a plîns cuiva apropiat, reacția ulterioară, vorbele auzite i-au întărit încrederea în sfatul mamei. Există o anume răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vine la serviciu cu vreo vînătaie la ochi. Mihai lasă privirea în jos și oftează. Vezi, Doris, murmură el ca o răbufnire înfrîntă cu greu, chestiile astea mă interesează în măsura în care îmi permit o analiză profundă a firii umane. Altfel, e bîrfă vulgară, e... Știu! Mi-am dat seama în Gara de Nord. Și nu m-am bucurat. Pentru că nu poți face din toată viața ta o analiză continuă! Par atît de...?! se tulbură dintr-o dată Mihai. Adevăru-i că, la o primă vedere, pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
doarme la maică-sa. Mihai a vrut să aprofundeze discuția, să o facă pe Ana să-nțeleagă psihoza "concurenței" creată în biroul lor, unde discuțiile cantonează la cotele cele mai de jos, incluzînd preocupările zilnice și schimbul de informații frizînd bîrfa. El e sigur de altfel că ea nici nu spune la serviciu că a fost la teatru, cînd se întîmplă să meargă, pentru că se teme să nu i se replice c-o face pe nebuna. Este un stadiu previzibil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai spus... Mihai s-a rezemat de tocul ușii, așteptînd să-și mai potolească durerea de cap ce l-a cuprins. De ce-mi spui toate astea acum? a întrebat el ostenit. Așa. De obicei, femeile frumoase sînt ținta unor bîrfe de tot felul. Nici Teona nu a scăpat de asta. N-o cunoșteam, dar mi-o închipuiam în fel și chip. Abia după ce-am cunoscut-o pe musafira aceea, astă-vară, la Tamara, am înțeles că Teona nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
poartă exact ca Duke. Știi cum e: aruncă o pastilă. Exact cum făcea Dukey. Am auzit că Încearcă să racoleze fete care să facă vizite la domiciliu pentru el. Nu a vorbit nici cu mine, nici cu Fulgușor. SÎnt doar bîrfe vechi, auzite de mine acum vreo două săptămîni. Bingo! „Tipul“ cu pricina ar putea fi „curățitorul“ apartamentului. Cel care probase hainele lui Cathcart. — Zi mai departe. Asta e tot ce am auzit, exact așa cum am auzit. — Cum arată tipul? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îi erau recunoscători că le dă ocazia să nutrească simțăminte delicate. Inez și-a făcut prieteni dintr-un tărîm al fanteziei: constructorii lui și a doua generație - Billy Dieterling și Timmy Valburn. O mică gașcă pusă pe sporovăială: discutau ultimele bîrfe de la Hollywood ori luau peste picior slăbiciunile bărbătești. Cuvîntul „bărbați“ Îi făcea pe toți să rîdă În hohote. Făceau mare haz de polițiști și se jucau de-a ghicitul Într-o casă cumpărată de căpitanul Ed Exley. Toate meritele Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nici un motiv. — Băieți, voi sînteți o glumă! Eu credeam c-o să mă-ntrebați din primul moment care-i problema. Kikey Își dădu farfuria deoparte. — Ți-a trecut prin tărtăcuță că poate ni se rupe? — Da, dar vouă, băieți, vă plac bîrfele și zvonurile. Atunci fă-ne pe plac. Un zvon: Kikey ar fi omorît odată În bătaie un tip pentru că i-a zis „jidan“. — O să vă fac pe plac. E o zi frumoasă și n-am altceva mai bun de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care-și cîștigă pîinea făcînd pe șoarecele trebuie să fie În stare de absolut orice. — Domnule sergent, zău așa! — În plus, tu nu ai fost chemat la ancheta legată de Hudgens. Ți-a povestit Billy cum a fost? O mică bîrfă sub așternuturi poate? Billy Dieterling către Exley: — Domnule căpitan, nu-mi place tonul acestui om. Exley spuse: — Domnule sergent, păstrează-te În limitele regulamentului. Bud izbucni În rîs. — RÎde ciob de oală spartă! Dar s-o lăsăm baltă. Băieți, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și se împacă. În istorie se înfăptuiește și se progresează, în mahala totul este agitație și lumea stă pe loc. Istoria are propriul ei discurs, în care lucrurile se știu și se spun fără ambiguități, în timp ce în mahala domnește zvonul, bârfa și poanta. În istorie, spațiul public are solemnitate și poate genera "spirit obiectiv", în mahala, granița dintre public și privat se pierde și familiaritatea și bătutul pe burtă pot submina și "dezanșanta" cele mai sacre instituții ale statului. Când, într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
soțul ei este plecat la Belfast. Abia atunci Trix a lăsat-o în pace. Ashling a trecut prin aglomerația de vineri seara și a chemat un taxi. Peste cincisprezece minute ajungea la Clodagh pentru pizza, vin și o sesiune de bârfă despre Dylan. —Urăsc când pleacă la idioatele astea de dineuri și de conferințe, exclamă Clodagh. Și merge la mult prea multe, după părerea mea. Asta a rămas în aer până când Ashling a întrebat curioasă: —Doar nu crezi că... pune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]