1,758 matches
-
-mi pierd timpul astfel. Foarte mare îmi fu mirarea când, deodată, îl văd pe Nică ieșind din carte, exact când eu o dădeam cu ciudă de pământ. Primul sunet pe care l-a scos a fost: Auuuuuu! Ce-ai, măi băiete? Ești dus cu sorcova? Scuză-mă, dar nu eu sunt cel venit din anul 1870 în anul 2013! Tu ce cauți aici? În primul rând eu sunt venit din anul 1863! Tare încuiați mai sunt copiii ăștia din viitor. Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă dureau deja, însă am avut timp să mă gândesc la ceea ce tocmai s-a întâmplat și la ceea ce probabil aș fi simțit pentru Shen. Și... nu! Lumina palidă a felinarului îmi lumină pielea puțin catifelată. Ești un nimeni, tu, băiete! Am țipat în mijlocului parcului unde mă aduseseră toate străduțele ocolitoare pe care le urmasem. Mă simțeam mai bine, spunând asta cu voce tare. Acel sărut, scuză-mă, acea întâmplare nedorită mi-a dat ocazia să-mi fac ordine în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că eu rămân bărbatul, stâlpul casei, și să-mi dau silința, iar eu am zis că bine, o să fiu cuminte, dar să-și poarte și el de grijă, atunci colegul lui s-a uitat la mine, nu-ți face griji, băiete, a spus, o să avem noi grijă de domnu’ doctor și mi-a făcut cu ochiul, apoi a deschis portiera dubei și l-a ajutat pe tata să se așeze, între timp șoferul a pornit motorul și, abia trântită portiera-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mama a început să râdă zicând, desigur, dumneavoastră doar sunteți prietenii adevărului, și atunci cel scund s-a răstit la mama să-și țină gura, și mama a amuțit, iar cel cărunt s-a pus în fața mea, întrebându-mă, tu, băiete, tot mai crezi că noi suntem colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am mai zis nimic, dar am simțit cum mi se răcește trupul ca la ora de sport, după alergare, când trebuie să te apleci în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să nu vă împiedicați, că o să dați pe spate și o să vă loviți la cap și pe urmă cine știe ce-o mai fi, a zis, atunci bătrânul s-a întors spre mine, am văzut că face o grimasă, Dzsátá, băiete, mai ești aici, a întrebat, iar eu i-am zis că da, dar n-am mai adăugat și că „din păcate“, ci am gândit-o numai, bine, atunci adă-mi acordeonul, mi-a spus nea Miki, dar eu bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zece ani, și cum vorbea, am văzut că dintre dinții din față, mulți erau de aur, și atunci s-a uitat la mine, continuând să zâmbească, dar ochii îi străluceau mult mai sever când m-a întrebat, tu cine ești, băiete, și atunci eu n-am zis nimic, însă m-a strâns de mână mama, îndemnându-mă să-i spun frumos tovarășului ambasador cum mă cheamă, de parcă aș fi fost un copil de cinci ani, și atunci mi-am spus numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am zis că nimic, ce-l interesează, dar în momentul în care am zis asta, mi-am și dat seama că n-ar fi trebuit, fiindcă mama s-a uitat la mine cu zâmbetul ei sever și rece, spunându-mi, băiete, se pare că ai oaspeți, asta da sărbătoare, apoi a deschis din nou frigiderul și a scos tunelul de castane și l-a pus pe masă și mi-a spus să scot două farfurii și două lingurițe. Vocea îi suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-ar fi descărcat cu dragă inimă peste trupul mătăhălos al mutului, Însă zîmbetul larg care Îi lumină fața la vederea ei o dezarmă de orice urmă de agresivitate. - Pierric, ieși de acolo, asta nu e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din vehicul, apoi Îl Îndemnă să se ducă acasă. Tot mototolindu-și pachetul de cîrpe, În mod vizibil nepricepînd de ce Îi confisca Marie jucăria, dezamăgit și contrariat, Pierric se Îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
buzna furios În Încăpere, o văzu pe Yvonne alături de Marie, cu perna În mînă. - Nu mișca! ȚÎșni asupra ei, Îi Înșfăcă Încheieturile mîinilor și Îi puse cătușele. Yvonne se uită la el cu uluire. - Ce te-a apucat? Ești nebun, băiete! Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să se ocupe de ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu chingile, vorbindu-i blînd. - Gata, s-a terminat, sînt aici... Încă rătăcită, Marie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi loviseră pe Milic și pe ea, măcar ca să fi Împărtășit cu ei durerea. Dar mama Mariei nu venise ca să stea să-și plîngă de milă alături de el. - Îmi vine greu să ți-o spun după tot ce-ai trăit, băiete, dar trebuie să părăsești Lands’en, declară ea fără ocolișuri. Iar eu... - SÎnt În stare să-mi port de grijă, dacă la asta te gîndești. - Iar eu vreau s-o iei cu tine pe Marie, continuă ea, fără să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
haimanaua se înființă la masă cerând ouă cu slănină, copane și vin, iar maică-sa îl făcea cum îi venea la gură, se trezi întrebându-l: Măi Roberto măi, spune-mi și mie, ce-ți place ție să faci, măi băiete? Ce-ți place ție cel mai mult, măi omule? Cel mai mult? Cel mai mult îmi place să citesc ziarul și să mănânc, răspunse prompt Roberto. Așa luă sfârșit conflictul de muncă între mamă și fiu, doamna Nuți fiind străfulgerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bene ăsta al lor, spune Aurora Martinescu. Te-am iubit, te iubesc, ce-i aia? Un cuvânt slav din care imposibil să pricepi ceva. Pe când te voiesc de-a binelea e foarte clar. Ce zici? Aveți dreptate, doamnă Aurora. ─ Măi băiete, măi! Să știi că și eu te iubesc, drăguță. Mă bucur că ai venit. Nevasta ce-ți face? Copiii? ─ Izabela e bolnavă, iar au apucat-o durerile de spate. Dar copiii sunt bine. Mă descurc. Uite de ce te-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
De fapt n-o să mai fie secret, odată ce ți-l spun. Acolo stă un pictor. ─ ????? Nu te mira. Mai bine chemăm un taxi. Vreți să mergem acum???? Ce, n-ai cheie? Hai că într-un ceas-două terminăm. ─ Miau! Ești mare, băiete! Sus la mansardă, Iulia își pune rochia neagră, destul de decupată, pe care și-a scos-o cu doar câteva ceasuri mai devreme. S-a săturat să-l aștepte pe Alexandru care s-a dus după un chibrit și dus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
crește puii; femela își depune de obicei ouăle în cuiburile de Pytilia melba, care i le clocesc, și, ulterior, îi cresc puii, care devini capabili de zbor după 14 zile. ─ Miau! Când o să am parte și eu de așa ceva? Niciodată, băiete. Niciodată. Ce cuvânt greu! Trebuie să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un salt. ─ Mămăligă, își amărăști inima degeaba. Niciodată nu vei putea înhăța văduva paradis. Niciodată nu vei putea înhăța nici măcar o vrabie obișnuită. Ești mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
când am răsturnat dictatura, nu vezi ce iese și tot iese din el. Dar acuma ce mai zici, cum îl schimbă pă unul, că e alegeri democrate cum ar veni, nu vezi ce iese după el?! Parcă-i un blestem, băiete, pe neamul nostru, că nu ne mai liniștim odată să facem și noi capitalismu’ ăsta ca la mama lui?! Mie-mi vorbești de perire? Mie, care am trăit perirea asta zi de zi, ceas de ceas, toate nopțile alea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am auzit zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie binecuvântarea și cinstea și slava și puterea, în vecii vecilor!»“ Goncea făcu o piruetă și se înclină. Aplaudă de câteva ori și îi ieși Vicarului înainte. Hohoti. „Ce biruință, băiete?! N-ai văzut ce-a pățit popa ăla din tren, de l-a băgat la Wintris? Ce-a biruit? Sau ambasadorul Pancratz ce-a mai biruit, de-a ajuns de umblă prin oraș, la prestația lui, cu pantalonii în vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai dorea amănunte. „Dar mâine seară l-ați chemat aici“, îi aminti totuși generalului. „Așa mă gândeam. Dar m-am răzgândit. Am și eu dreptul ăsta să mă răzgândesc, când văd ce a pus la cale. Filantrop, vrei, Tomneo? Fă-tă-te, băiete! Da, dar nu aici, la mine! L-am văzut cum trecea spre căpitănie cu profesoara aia, Magda, și m-am răzgândit.“ Izbucni în râs, disprețuitor. „I-am urmărit cu binoclul ăla de pe masă. Eram curios să văd și eu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cât timp trăsese degeaba de cablul Tabithei. —Tu chiar crezi c-aș fi ținut-o tot așa și n-aș fi zis nimic dacă aș fi simțit că ceva nu merge? Ce dracu, chiar așa de prost mă crezi? — Auzi, băiete, tu să nu vorbești așa cu mine! îi răspunse Steve țipând și enervându-se din ce în ce mai rău. Am remarcat că, în ciuda nervilor, nici unul dintre bărbați nu ridica vocea dincolo de limitele acceptabile în spatele scenei, lucru care m-a impresionat. Obiceiurile astea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Pe terasa de verdeață umbroasă de la Horpaz, adia o răcoare binefăcătoare. ... A doua zi de dimineață, prin grija lui Carmen și Avel, Emil a fost transportat la Aeroportul Otopeni... și, cu aeronava pe direcția Canada, a părăsit țara. - Du-te, băiete... du-te la copilașii tăi, acolo, peste mări și țări... Dumnezeu știe dacă ne vom mai revedea vre-o dată!... i-a spus atunci Iorgu. Și, nu uita să o pomenești, în rugăciunile tale, pe mama ta, care te-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
intersecție și cunoștea fiecare ușoară denivelare de teren. Zâmbea plăcut la apropierea de oameni și Marian Malciu schița câte un salut pentru fiecare. Nu i se răspundea întotdeauna. Erau puțini aceia care-l cunoșteau și îi dădeau binețe:Ziua bună, băiete! - Mulțumesc! Și dumneavoastră să vă fie la fel! răspundea el satisfăcut, afișânduși bucuria cu întreaga expresie a feței. Este interesant de observat acest carusel al vieții în care oamenii urcă și coboară, intersectându-se atât de diferit. Iustin Dobrescu venise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
depășit. Când a intrat doctorul Grigore, un bun prieten și colaborator al său, tocmai examina cu atenție cadranele aparatelor la care era conectat pacientul proaspăt adus. Verificase și tensiunea și, cu nelipsitu-i zâmbet optimist, se exprimase în gând: „Frumos ești, băiete! Ești bine clădit și cred că ai un fizic rezistent... Asta presupune că te voi recupera în scurt timp, dar trebuie să aflu despre tine prin ce încercări ale vieții ai mai trecut... Pentru mine este foarte important să știu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că ai un fizic rezistent... Asta presupune că te voi recupera în scurt timp, dar trebuie să aflu despre tine prin ce încercări ale vieții ai mai trecut... Pentru mine este foarte important să știu. Nu intrai tu în comă, băiete, așa, din nimica toată! Evident, dacă puținul ce l-am aflat este adevărat. Să nu fi fost mai grav lovit...”. Marian Malciu - Aha! Bine că ai venit, amice, se adresă el colegului intrat în salon. Nu putem afla nimic? Ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
major și pot să fac ce vreau, dacă nu vrea mama. G. Călinescu - Așa, zise atinsă Aglae, dar cu reproșul îndreptat împotrivaabsenților, cred ei că, dacă ești major, eu te las să-și bată joc de tine orice stricată? Nu, băiete, ai să stai aici, și văd eu ce e de făcut. Stănică era prea avocat ca să nu-și dea seama de adevărata stare a lucrurilor, și, de altfel, se amesteca în afacere din volubilitate, din plăcerea pentru situațiile patetice. - Hei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe care-l vreau eu la amândoi. Dacă fac casele, parcă cine le stăpînește? Eu cu ea! -Să fiți sănătoși! - Și dumneavoastră! Și atunci? Ce înseamnă? Dogarul se încurcase. Avea și el cuiul lui. Treabă încîlcită. - Mă Sterică, spusese, măi băiete, e fii-mea, mă, și nu vreau s-o văd pe drumuri, mâine-poimâine, că banii i-am muncit, mă Sterică, nu i-am furat! Cu palmele astea două, mă... - Și lumea-i rea, maică, se amestecase și soacra, în cele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
piatră tremurau copitele spintecate. Din ele picura încă sângele, se bălăbăneau scurt, izbeau aerul la întîmplare și, ajunse la o ușă groasă, erau despărțite de o mână dibace. - Ce faci, Marine? îl întrebă Chișcă, tovarășul lui. - Ce să fac, mă băiete, sânt cam ostenit... - Da ce-ai pățit? - Am băut aseară cu un cumnat și m-am făcut puzderie. Fata lui chircită, îmbătrînită devreme, se strânse ca un sac. Avea și o inimă grea. - Nu știu ce mi-e. M-aș plimba într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]