11,781 matches
-
dulceață erau probabil ca o înregistrare pe o bandă magnetică, puse într-un aparat și, cu o simplă apăsare pe un buton, erau redate cu fidelitate zecilor de fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se puteau cicatriza toată viața. - Fiecare rău cu binele lui, conchise Ina. Tot așa de bine puteam fi eu în locul tău, pentru că trebuie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fie și ea prinsă în mrejele preocupărilor lui. În goana nebună după bani dobândiți fără efort, tineri ca el trăiesc mirajul unei lumi ce nu poate fi a lor. Ei, ignorând legea, se aventurează în pericole pe care deși le bănuiesc, le tratează cu indiferență, bravând cu naivitatea ce o conferă tinerețea avidă de inedit. * Olga lucra de câteva luni bune în secția de chirurgie. Se acomodase oarecum, dar gândul că ar putea fi alături de Ina, într-o secție cu mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai găseau loc. Într-o dimineață, când Ina abia își punea halatul pe ea, îi apăru în cadrul ușii Olga. - Bună, colega, ce mai faci? zise ea, cu un zâmbet care se vedea de la distanță că purta și alte întrebări. Ina bănui că apariția Olgăi nu este întâmplătoare și-i răspunse lapidar: - Uite tocmai mă pregăteam să merg la raportul de gardă. - Nu te țin mult, și o ajută să-și îmbrace halatul. Mâine ce schimb ești? - Mâine, spuse Ina, după un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Alex nu ar fi avut sanșe de reușită, nu voia să fie ea cea care să privească jocul hazardului de pe tușă. Cu toate acestea, arăta disponibilitate, se comporta ca o îndrăgostită, scoțându-și la lumină farmece pe care nici nu bănuia că le avea depozitate încă în ființa sa. Trecută deja prin unele încercări, cu gust amar, Olga își propuse ca de această dată să nu eșueze : Alex, după toate aparențele, putea să fie al ei cu o singură condiție: să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ce se pot găsi într-o ceașcă de cafea! - Nu cred că am să pot. - Observ că aveți un contract nelimitat semnat cu acest NU. A devenit această negație un fel de paznic de zi și de noapte al dumneavoastră, bănuiesc. De ce vă temeți? - Adevărul e că sunt foarte ocupată toată săptămâna. Inclusiv unele duminici. Și duminica ce urmează sunt de serviciu. - Bunăoară, ați putea să vă permiteți câteva clipe de relaxare sâmbătă, pe la 7 ori 8 seara? V aș invita
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
val, dar reveni repede cu gândul de a concilia: sunt sigură că nu așteptăm amândouă același tren!? Asta ar întrece orice imaginație, ce zici? - Într-adevăr! Cavalerul meu, completă Ina, n are timp pentru mine decât duminica după amiază, când bănuiești și tu că mi-ar sta bine să fiu acasă, cu părinții, să mă pregătesc pentru săptămâna ce urmează, fiindcă am o stranie percepție, din cauza multor treburi de la serviciu, că ziua de luni începe chiar de duminică seara. - Motănelul meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
doar privindu-se din când în când întrebătoare, căutând a citi una în ochii celeilalte replici rămase nerostite, care însă se lăsau îndelung așteptate. Cea care redeschise dialogul fu Olga. - Știi, tu, ce mă preocupă în aceste momente!? - De unde să bănuiesc ce gânduri te frământă!? replică Ina. - Ei bine, ce culoare și ce croială să aibă rochia mea de mireasă. - Păi n-o vrei albă? - Nu aia tu cu care voi fi mireasă, scuză-mă, ci cealaltă, când mă voi despodobi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
chiar voluntară, o fire mereu neliniștită, În căutare de ceva. Acel ceva era bine Închis În seiful sufletului ei, seif de la care numai ea avea cheile. Alex deținea unele informații vagi privind drumurile pe care își purta pașii Olga și bănuia că acestea nu au plantate la intrare semnul interzis, dar cum putea să-i reproșeze lucruri ce nu se bazau decât pe simple bănuieli!? Totuși, nu putea rămâne impasibil. Alex era minat de neliniști. I se părea întotdeauna că existau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ei de singurătate. Între părerile lor nu se remarcau deosebiri esențiale. Dacă totuși apăreau și unele controverse, le considerau ca normale, ținând seama de personalitatea fiecăruia dintre ei. Un timp Alex nu mai dăduse nici un de semn de viață. Ina bănuia că șantierul și poate și alte preocupări îi ocupaseră zilele și nopțile. Nu era ea cea chemată să-i calce pe umbră pentru a afla ce face cu timpul lui. El putea intra pe multe uși, lipsinduse chiar de elementara
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu da în clocot. Domnișoara al cărei nume ți l-am spus acum, este nelipsită de la agapele noastre. Flirtează cu diverși bărbați trecuți de vârsta senectuții, își afișează cu dezinvoltură grațiile feminine, ce mai, știe să se pună în valoare. Bănuiesc că la mijloc se află un scop pe care nu e greu să ți-l imaginezi. Am văzut-o de multe ori în posturi discutabile. Cu câtva timp în urmă însă a început să le dea partenerilor un fel de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să vă propun să luați parte la celebrarea căsătoriei noastre, ar fi și pentru Olga un prilej să afle că nu aveți nimic împotrivă. - Nu îți pot promite, aș vrea sincer să fiu de față, dar cum cred că bine bănuiești, sunt foarte ocupat...! Tânărul îi întinse mâna inginerului și plecă încărcat de o bucurie care se vedea bine cum îi ieșea afară din haine. Din cadrul ușii, încercă să reîmprospăteze invitația: - Dacă totuși veți avea timp... și plecă încărcat de bucuria
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
motivat și de ultimele informații privitoare la fidelitatea acestei domnișoare. - E cam frig, zise Olga. - Da, așa e, răspunse Alex, fiind prezent numai fizic alături de ea. Dialogul se închega greu. Apele păreau a fi prins deja o pojghiță de gheață. Bănuind că așteptarea îi încărcase bateriile cu energie negativă, Olga viră abil către o estompare a inflamării ce putea duce la aprinderea unui conflict: - Hai, iubi, să încercăm să încălzim climatul înainte de a ne copleși, că altfel riscăm să devenim două
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cafea? I se părea că așa îi va fi mai ușor să demareze discuția proiectată. Se aștepta ca ea, în discuția ce avea să urmeze, să se disculpe sau să reacționeze cu virulență. Era posibilă chiar declanșarea unei adevărate crize. Nebănuind că seara aceea era sub auspiciile unei zodii neprielnice, Olga se bucură și-și spuse în sinea ei: înseamnă că nu am greșit când m-am gândit că e o seară hotărâtoare. Voi fi în curând mireasă! Mama poate fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un bust atrăgător, plin de chemări, gata a se dărui viitorului mire. Această ipostază explica o dorința care dăinuia de multă vreme în sufletul Olgăi. Voia să-și arate înzestrările de femeie, neținând cont de conveniențe. Alex o privi întrebător. Bănuind o întrebare, în loc de răspuns, ea își mângâie sânii, apoi purtă mâinile pe coapse, în jos, făcând câteva mișcări de balerină, scontând să l incite. Văzând că Alex nu reacționează în nici un fel, Olga se așeză pe pat, trase pătura învelită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
viață, ori azi, ori mâine, ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla. Te doresc, te vreau... Am așteptat această clipă... El a deslușit în gestul Olgăi o doză de viclenie, sentiment propriu multor femei, dar la ea, cum bine bănuia el, totul venea dintr-un calcul premeditat. Nu se putea defini câtă afecțiune și câtă algebră există În acest exercițiu! Oricum, această dorință de a se dărui purta amprenta previzibilului. Alex însă refuză oferta Olgăi de a figura ca al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
asistentă de la contagioase, aceasta îi aruncase din mers câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o viperă, nu-ți ajunge un singur bărbat!? și o lăsase fără replică, în mijlocul holului înțesat de pacienți. Reînnodând firul de pe ghemul care se afla la Alex bănui că Gica probabil i se plânsese unei verișoare care lucra într-un birou al șantierului că ea îl ademenise pe Tony, și că din această cauză acesta o abandonase. Fata cu gura bogată de pe șantier, mușcată de șarpele bârfelii, răspândise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dacă mărturisesc sincer că am flirtat și eu, ca orice fată la vârsta mea, cu mai mulți tineri, găsesc la tine înțelegere? Trebuie să știi însă, înainte de toate, că pe tine te-am iubit și te iubesc cu adevărat! Alex bănuia că Olga trecuse de mult stadiul uceniciei la școala amorului și că acum, ca orice tânără, simțindu-și vârsta urmărită de pașii toamnei, avea și alte planuri tăinuite... Eleganța îl obliga totuși să spună: - Îți propun ca pe o compensare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dar nu uită să obțină o poliță în alb: - Și când ne mai putem vedea? - Ca prieteni, oricând! Răspunsul n-o mulțumi, dar, ca și cum acesta era cel pe care îl aștepta, zâmbi conspirativ, îl sărută fugitiv și plecă zorită. Nu bănuia că ușa aceasta pe care ieșea acum va rămâne pentru totdeauna Închisă pentru ea. Își ascunse ochii plini de lacrimi și coborî grăbită în stradă. Alex se oferi să o conducă măcar până la stația de autobuz. Refuză. Cum păși dincolo de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să mă strecor afară, își spuse, și-și subție toate gândurile ca să fie în stare să iasă la libertate, să se debaraseze de ireal. După un efort, care-i stoarse toate puterile, reuși. Când ajunse dincolo de somn, se trezi. Nu bănuia că va fi întâmpinat de un vânt furtunatic ce alunga în neștire frunzele arămite ale copacilor, ca pe niște pagini de carte uitate mult timp sub dogoarea soarelui. Privea nostalgic aceste foi pe care vara scrisese toate întâmplările ei și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
motivație unde se intuia trimiterea la o practică avocățească, altceva ce l-ar fi putut opri? - Ei, vezi că nu știi? spuse Valentina, cu o intonație în care exista o enigmă dornică de a ieși la suprafață. - Uite, chiar nu bănuiesc! - N-avea partener, asta era! S-au dispus cu toții. - Acum are, dar el crede că ne ajunge o singură sticlă pentru câte discuții se profilează la orizont!? - Fii fără grijă, abia a intrat în rezervele de la beci. Și ar mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vin rar din colecția soțului tău. - Totuși... - Dacă asta e voia Măriei-tale! Valentina se retrase. Alex se frământa pe scaun, nu știa cum să înceapă discuția. Jan îl îndemnă să ciocnească paharul cu al lui, ca mai apoi să zică: - Bănuiesc, ce mai, am certitudinea că această vizită nu e întâmplătoare, nu-i așa!? - Oricât te-ai feri, de un avocat nu te poți ascunde, răspunse Alex bucuros că Jan îi ridicase, cum se spune, mingea la plasă. - Uite, Jane, continuă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Acestea îl tulburau uneori din ale sale. Nu putea înțelege cum, după atâta timp, nu reușise să cunoască decât fațetele pe care ea voise să i le arate. Purtase atât de firesc masca unei îndrăgostite, încât el nu a putut bănui că sub această față era ascunsă o altă ființă. Nu excludea faptul că Olga putea avea și unele merite. Dar acum acestea se împuținaseră atât de mult în ochii lui Alex, încât își dădu seama că nu rezonează cu structura
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pornea o nouă construcție: începea cu turnarea fundației și continua cu restul lucrărilor. Dorea ca aceasta, căsătoria lui, să fie durabilă, cu ferestre mari, luminoase, plină de căldură, el asumându-și atât rolul de arhitect cât și de constructor. Nu bănuise niciodată că începând de la fundație și până la ridicarea zidurilor această construcție poate fi atât de complicată. Dar el era hotărât să ridice acest edificiu. Era de fapt împlinirea celui mai de seamă țel al vieții sale. Tot drumul până acasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
scopul de a-i atrage atenția Inei că ea are motive serioase să se îndoiască de trăinicia acestei propuneri neașteptate. Știi, continuă ea, cam tot de atâta timp m-a curtat și pe mine, și ce curte! - De unde să știu? Bănuiesc că o să-mi spună... Alex nu cred că are ascunzișuri față de mine. Atunci era cavaler, nu avea nici o obligație, putea să aibă câte prietene și-ar fi dorit. Dar că te-a curtat și pe tine, sinceră să fiu, n-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mult noroc. În aceste cuvinte, mai ales, în acel totuși spus pe un anumit ton, nu se aflau rezonanțele ce s-ar fi cuvenit a fi cuprinse într-o felicitare pornită din inima unei prietene. - Sunt așa de fericită, Olga! Bănuiesc că nu-ți pare rău!? - De ce mi-ar părea? N-a fost să fie al meu, e al celei mai bune prietene ale mele. M-aș bucura sincer dacă ai fi fericită! Și așa aflasem că și-a cam lăsat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]