3,362 matches
-
să sugereze formele și trăsăturile care redau subiectul. Știind care sunt acele trăsături - lucrul ăsta presupunea la fel de multă măiestrie ca și pentru un desen În toată regula. Turbanul imens de pe capul mic și un zâmbet mare care aproape Îi Înghițea bărbia. Câteva rotocoale pentru napi și frunzele de muștar și câteva linii ondulate pentru cele din planul secund. După un minut și ceva, Îi arătă femeii schița. —O, Doamne, exclamă ea Într-o limbă pe care el nu o Înțelegea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe care el nu o Înțelegea, m-ai făcut mai frumoasă. Mulțumesc. Femeia se Întinse să-i dea desenul Înapoi, dar Bennie o opri. — Pentru tine, spuse el. Ea Îi oferi din nou unul din acele zâmbete care-i Înghițeau bărbia. Ochii ei micuți luciră. Se pregătea să se Îndepărteze când ea Îl opri cu un mormăit, apoi arătă spre legumele pe care le avea de vânzare. —Place? Îl Întrebă ea În engleză. Bennie aprobă din cap din politețe. Ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lăsa așa ușor descurajat. Cât ar putea costa să dai câteva telefoane scurte? Oricum urma să-l umfle pe Harry de două sute de dolari pentru pagubele produse căsuței. De ce să nu-i ia două sute cincizeci și gata? Heinrich Își frecă bărbia. — Bănuiesc că aș putea să-i sun pe colegii de la Căsuțele Insulei de Aur și-n câteva alte locuri. E bine așa? —Excelent! Mulțumesc foarte mult. Pentru nimic. Heinrich porni spre locuința lui din spatele Sălii Mari. Câteva minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de viață de către un aspirator gigantic. Simțea cum Îl dor toți mușchii. Toate discuțiile astea Îl Îmbolnăveau. Se duse să se așeze pe un buștean aflat undeva mai departe. Din când În când, scotea câte un suspin adânc, Își scărpina bărbia nerasă și se plesnea peste picioare vânând țânțari. Se simțea vinovat. Toate problemele pe care le aveau acum erau din vina lui. Ce procentaj de vină avea nu-și putea da seama. Dar el era conducătorul grupului, un fapt groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și chiar vizionar. Lumea e Înapoiată și noi trebuie să o facem să ne urmeze. Noua Birmanie este Myanmar. Acesta e mesajul. Îmi place. Sala de conferințe răsună de aclamații. Noua Birmanie! Responsabilul căzu din nou pe gânduri scărpinându-și bărbia. Sau ați spus: „Vechea Birmanie este noul Myanmar“? Toată lumea tăcu lăsându-l pe șef să reflecteze. Acesta dădu din cap. Da, mai degrabă așa. Sala izbucni În aprobări entuziaste. —Vechea Birmanie este noul Myanmar! Excelent! O nuanță foarte Înțeleaptă, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trecut a trebuit să facă o operație, i s-a tăiat tendonul din spatele genunchiului stâng pentru a-l îndrepta. A fost o operație dureroasă și dificilă. Nu poate mânca sau bea cu gura. Încă nu-și poate mișca limba și bărbia. În mod normal nu realizăm că limba și bărbia fac, inconștient, o serie de mișcări complicate. De-abia când pierdem aceste capacități, ne dăm seama cât de important este acest mecanism. Asta e starea actuală a lui Shizuko. Abia poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a tăiat tendonul din spatele genunchiului stâng pentru a-l îndrepta. A fost o operație dureroasă și dificilă. Nu poate mânca sau bea cu gura. Încă nu-și poate mișca limba și bărbia. În mod normal nu realizăm că limba și bărbia fac, inconștient, o serie de mișcări complicate. De-abia când pierdem aceste capacități, ne dăm seama cât de important este acest mecanism. Asta e starea actuală a lui Shizuko. Abia poate înghiți iaurturi și înghețată. A fost nevoie de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
răspuns. S-a auzit ceva de genul Aienta, dar în acest context e foarte ușor să ghicești cuvântul. Răspunsul a venit repede. Nu ezită. Conexiunile sunt rapide în capul ei, doar că nu-și poate coordona mișcările limbii și ale bărbiei. Cred că, la început, Shizuko a avut emoții și s-a simțit rușinată. Eu nu am observat nimic de genul acesta, dar din punctul de vedere al lui Tatsuo diferența a fost clară. - De ce te-ai rușinat? o necăjește fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lui. Asta e prima impresie pe care o lasă. Are o minte ascuțită, dar pare să fie interesat doar de obiective directe și bine determinate. A practicat mult timp Shaolin Kung Fu și avea mușchii foarte bine conturați. Își ținea bărbia în jos, fața îndreptată înainte, avea ochii ușor închiși, de parcă medita. Pe toată durata procesului și-a pștrat acea atutudine cuviincioasă, fără să-și piardă stăpânirea de sine. O singură dată, când în sala de judecată era mai multă agitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și șireturile. Așa îl știu pe Hacik, cu pantaloni de baie cu sandale, cu restul corpului gol, corp negru, dogorit de soare și plin de păr. În cap poartă o pălărie specială de paie, mare cât o umbrelă, prinsă pe sub bărbie cu un elastic. Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea închipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprincenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
el, pe stâlpul lui, începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească. Era bătrân ca un bătrân obișnuit - avea și ochelari și baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai mari se cățărau până la el și-l trăgeau de barbă. - Barba lui verde. - Exact... Și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
că recupereze o bună parte din timpul pierdut, astfel că, după alte cinci zile, ajunseseră, în sfârșit, la jumătatea drumul - ori aproape de jumătate. Așteptă ca hunul să-l ajungă și, când fu alături, se întoarse spre el, făcând semn cu bărbia păroasă înspre valea de dedesubt: — Frumoasă priveliște, eh? Balamber parcurse peisajul cu un ochi atent. își aținti apoi privirea asupra orașului aflat la dreapta lor. — Genava? întrebă. — întocmai. Ai văzut ce mare e lacul? Audbert se căi pe loc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abili, ori foarte norocoși, spuse printre dinți. Din nou, hunul ridică din umeri. Arătând iarăși spre mâna bandajată, observă: — Nu-mi spune mie. Urmărirea asta deja m-a costat zdravăn. Ți-am mai spus: zeul lor îi ocrotește. împingându-și bărbia înainte cu un gest tăios, Gualfard proclamă: — E o protecție care nu va dura mult, fii sigur. întorcându-se spre fratele său, adăugă, pe un ton poruncitor: — Te las pe tine să termini treaba. Eu nu mai pot să întârzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armată mare? — Se pare că doar hunii sunt cu zecile de mii, dar lor ar trebui să le adăugăm turingienii, ostrogoții, francii râureni și, probabil, rugienii și herulii. — Atila o să invadeze, deci, Galiile dinspre miazănoapte, observă Sebastianus, mângâindu-și gânditor bărbia și având în minte zvonurile ce ajunseseră la Ravena înainte de plecarea sa, legate de o armată hună care încerca în Reția să-i forțeze pe alamani să le cedeze trecătoarea. Ar trebui să vă bucurați de asta; pământurile voastre nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ochi vicleni, în vreme ce își ținea, sub pântecele proeminent, poalele mantalei, cu siguranță acoperindu-și punga din piele ce îi atârna la centură. Alături se afla un om instrui, poate un copist, slab și totuși cu burtă, cu ochii alunecoși și bărbia micuță, gură cărnoasă și pielea grasă și lucioasă: semnele de netăgăduit ale dezmățului. Și ce să mai spunem de acea desfrânată, cu siguranță nu o locuitoare din sat, cu buze voluptoase, care, tremurând își strângea vălul sub bărbie, dar purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alunecoși și bărbia micuță, gură cărnoasă și pielea grasă și lucioasă: semnele de netăgăduit ale dezmățului. Și ce să mai spunem de acea desfrânată, cu siguranță nu o locuitoare din sat, cu buze voluptoase, care, tremurând își strângea vălul sub bărbie, dar purta încă urme de farduri sub ochi și își ținea cu mare grijă rochia brodată, ca să nu și-o ude în balta unde fusese împinsă de gloată? Vieți răvășite, sărmane rămurele pe care râul, în acea revărsare de teroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o privire umilită; alături se afla soțul ei, un țăran iute, cu o expresie obtuză, ce ducea în spinare un coș mare plin de tot felul de lucruri învelite și unelte agricole: era cu siguranță un om violent, însă acum bărbia îi tremura și lacrimi de spaimă îi străluceau în ochi. Toate acele suflete sărmane i se încredințau lui. Iar el își închipuia și ce sentimente contradictorii sălășluiau în momentul acela în sufletele confraților ce îl urmau: de ce - se întrebau, ispitindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așa, îi spune ea, o să te ajute. O să te ung apoi cu o unsoare pentru piei. Aici nu avem alt leac. Atunci, tu m-ai bandajat. — M-a ajutat ea, răspunse Lidania, arătând din nou către tânără. întinzându-și puțin bărbia, ca să-i ușureze treaba, care într-adevăr îi aducea o oarecare ușurare, Sebastianus întrebă: — Și pe voi... cum v-au prins? Tamponându-i mai departe gâtul, femeia oftă: — Pe mine m-au prins în Reția, aproape de Augusta. Soțul meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre centru sălii, cu o atitudine demnă, care stârni hunilor o și mai mare admirație, întrucât intuiau că, fiind un roman de rang, cu siguranță se simțea de-a dreptul umilit, nu doar fiindcă fusese luat prizonier, dar și din cauza bărbii lungi și a hainelor zdrențuite. Pentru câteva secunde, gâfâitul tot mai înăbușit al lui Odolgan, singurul care nu observase apariția sa acolo, dădu naștere, în tăcerea generală, unui contrast curios cu ritmul măsurat al pașilor săi; în sfârșit, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calea Alpilor. Mai înainte ca Sebastianus să poată replica ori să ceară o explicație, Magister reluă: — Acum, vino să vezi! Și, cu un gest brusc, îi ordonă să-l urmeze pe balconul larg. Ajunși la balustradă, făcu un semn cu bărbia către soldații ce făceau exerciții. — Acelea sunt milițiile italice și din Narbonense, îi spuse, înrolate cu forța, firește, din rândurile țăranilor, ale sclavilor și ale vagabonzilor. Teoretic, sunt două legiuni, dar toți la un loc nu sunt nici măcar două mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bivuac în mlaștină. Țânțarii or să ne mănânce de vii. Divicone se abținu să dea replica. își urmară drumul până la apus. Liniștea serii se întinsese de acum peste mlaștină, când bagaudul, ca întotdeauna în frunte, se opri, făcând semn cu bărbia înainte: — Priviți! Spuse. E acolo, vedeți? Să numești colibă construcția mică ce țâșnea de pe o mică stâncă aflată la cincizeci de pași de ei însemna de-a dreptul să te hazardezi: era, în realitate, o înjghebare mizeră, desfăcută toată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintre membri suitei de servitori nu asista la ritul străvechi - o interziceau legile imperiale. Alături de Hippolita se afla doar prietena sa din totdeauna, frumoasa Flavia Sextilia, care ținea ochii în jos, iar cu o mână încordată își strângea ricinium-ul sub bărbie, incapabilă să suporte imaginea acelei mici ființe simple, însângerate. Așa era ea: curajul și fermitatea nu se numărau printre calitățile sale, nu puține, de altfel. întorcându-și privirea către figura austeră, osoasă, a lui Cetegus, haruspice-le, matroana nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după cum constată, avea puțin peste douăzeci de ani, dar citi în ochii săi închiși la culoare și inteligenți hotărârea și cumpătarea unui bărbat deja matur; apropiindu-se, văzu apărând pe chipul său bronzat, cu trăsături puternice, cu pomeții înalți și bărbie voluntară, un zâmbet de simpatie. îi zâmbi și ea. Care e numele tău, soldatule? îi răspunse că se numea Mabertus. Hippolita făcu semn către prizonier și îl întrebă dacă era într-adevăr era unul din cei doi barbari care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
evident stânjenit și dădea impresia că se justifica. Imediat după aceea, bătrânul războinic schimbă câteva cuvinte cu oamenii din suita sa. Hippolita profită ca să-l întrebe pe soldat dacă înțelesese ceva din acel dialog însuflețit. Mabertus răspunse, făcând semn cu bărbia spre căpetenia barbară. După cum îmi închipuiam, băiatul e fiul lui. L-a certat: i-a spus, după câte am înțeles, că a fost un prost că s-a lăsat prins. Sunt în mod cert burgunzi de dincolo de râu și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]