16,035 matches
-
animal, scuturau abitir din genele scurte și rare, pentru a-și elibera ochii din strînsoarea pămîntului uscat. Pentru că ăsta era cel mai amuzant aspect toată masa de nămol adunată și suprapusă în straturi generoase pe corpurile lor se uscase, în bătaia vîntului și în căldura soarelui, și le făcea mistreților imposibilă orice altă mișcare, exceptînd-o, firește, pe cea a maxilarelor. Acum se străduiau să se elibereze. Un animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cît fusese de orb, de parcă abia atunci descoperise crudul adevăr legat de vederea sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
seamăn nevinovat sfîrșește în chinuri fără ca el să fi încercat să-l ajute. Cu ochii abia mijiți, Lupino făcu stînga-mprejur. Alergă, forțînd înaintarea, pînă ajunse la gura izvorului anemic pe lîngă care trecuse mai devreme. Nu zăbovi: se aruncă în bătaia jetului subțire de apă, rostogolindu-se haotic în mîlul verzui. Între timp, animalul prins în mijlocul flăcărilor încetase zbaterea. Nu-i rămăsese altceva de făcut decît să strige, și Lupino îi auzea tînguirea greoaie. Totuși, nu se grăbi. Ca să reușească, trebuia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe care nu îndrăznise să creadă că-l va întîlni vreodată cu adevărat. De unde știu? După miros. Porți întocmai mirosul mamei tale, fiule... CAPITOLUL 15 În doi A veau atîtea să-și povestească! În cele din urmă se adăpostiseră de bătaia ploii, deși, de atîtea ori în nesfîrșita caniculă, își imaginaseră, la fel ca toate animalele, că n-or să se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Se știe, de altfel, în ultimii ani sunt tot mai puțini indivizii care se lasă pozați de scriitori. Mi-amintesc că pe când existau la noi puține aparate, înainte și după ultimul război mondial, mulți râvneau la această frumoasă și fără bătaie de cap meserie. Numai cât făceai țac! și personajul nu-ți mai scăpa nicicum de pe hârtie... Și câte alte avantaje (pentru autor, nu pentru cititor!), pe care nu le mai înșir aici din lipsă de spațiu. Să văd dacă nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Jocul va fi gândit și arbitrat de însuși Măria Sa, Regele. Aghiotantul se retrage. Regele se joacă, ușor crispat, cu mănușile albe, jilave de transpirație. Este, fără îndoială, un moment mare. Napoleon se va fi simțit la fel pe câmpul de bătaie de la Austerlitz. Ce bine era să-și fi pus tricornul său albastru, dăruit de buna mătușă Gerda... Dar nu-i nimic, e destul de bună și șapca-sport. Așa că se apropie de megafon, cuprinzând dintr-o privire spațiul în jurul căruia tălăzuiește mulțimea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai au putere să iasă de pe „tabla” de șah. În jurul gardului de plasă care o înconjoară se agită o lume înnebunită. Se iau la harță mai întâi aceia care au pariat. Unii escaladează gardul și se reped în câmpul de bătaie ca să dea o mână de ajutor favoriților. După ce au fost cotonogite toate „piesele”, fără alegere, tabla a rămas goală, fără luptători, fără spectatorii implicați în „joc”. S-a așternut pentru moment o tăcere grea, înnebunită, neiertătoare. Cineva întrebă cu oarecare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
unde a rămas? Ne întoarcem toți deodată, înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se aude. Îmi scot și eu lanterna din buzunar. Luminăm înapoi, metru cu metru, până ce, după câteva minute, apare în bătaia lunii o curioasă arătare, ceva jumătate-lup-jumătate-om. Unchiul zăcea cu capul pe burta lupului, cu mâinile înfipte în blana lui, cu 159 picioarele întinse și răsfirate. Lupul murise cine știe de când, iar el - acum. I se oprise inima, de data aceasta
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ca din pușcă după tine; i-ai sparge mitul, l-ai putea vedea coborând din sferele lui înalte direct în pielea de om, desfigurat, supus furiei de cea mai joasă speță. Cerându-ți banii pe consumație, gata să sară la bătaie. Și totuși nu ai curajul. Cum să pretinzi unui zeu să tropăie ca un descreierat? Să se burzuluiască... Să se umfle în pene ca un cocoș... E prea mult. Nici chiar tu, după ce ai îndurat atâtea umilințe, nu poți. Ceva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
parcă de atunci se insinuase în viața lui și mai dihai. O privea cum ronțăia, cu fiecare treaptă urcată, din intimitatea lui și își imagina cum ar fi dacă i-ar pune piedică. Cum el, Gigi Pătrunjel, prostănacul familiei și bătaia de joc a tuturor celorlalți, stă în capul scării și privește detașat cum mătușa lui mustăcioasă și grijulie se rostogolește duduind ca un tractor în plin sezon de arat. Cum dă cu bărbia de scări, pe rând, cu zgomot, și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
într același loc, asta ca să dai timp ierbii să crească!. Nu alerga după trenul care tocmai a plecat din stație, vine altul... Și dacă nu vine, ia-o la pas, vei ajunge până la urmă undeva... Dacă o idee îți dă bătăi de cap și te roade curiozitatea să afli ce-i dincolo de „aparențe”, te sfătuiesc să mai deschizi o carte!. Oamenii ajută plantele să iasă din pământ, să rodească, în vreme ce plantele ajută oamenii să rămână pe pământ, să viețuiască. Mai firesc
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
-i întoarce surâzătoare spre Leonsia și apoi la bărbat zicând: Are haz! Și, observându-l pe Carrascal, aude o voce care vine din interior: "Suflet primitiv, protoplasmatic, virginală inimă inconștientă!" în timp ce inima sa, conștientă și întreagă, începe să-și accelereze bătăile. Dumneavoastră trebuie să știți multe lucruri, domnule Carrascal. De ce doamna mea, doña Marina? Pentru că fratele meu când are așa ceva, foarte obscur, zice: la Carrascal cu asta! Fratele Dumneavoastră? Da, Fructuoso del Valle. "Sărmana fată! gândește Avito atât de frumoasă și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
din acelea care rămân. Și așa, supusă, sufocată săraca, cu inima tulburată, el îi spune: Tu... tu... Marina...tu... Vai, pentru Dumnezeu, Avito, vai... pentru Dumnezeu... și închide ochii. La fel Avito și-i închide o clipă, auzindu-se doar bătaia inimilor. Și vocea interioară îi zice lui Carrascal: "Inima umană, această bombă impulsivă și absorbantă, bătând în mod normal, furnizează într-o zi de muncă aproape 20.000 de kilogrammetri, capabilă să ridice 20.000 kg. pe metru..." și cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
s-a așezat și așteaptă cu picioarele apropiate și cu mâinile pe genunchi. Bine, omule, bine, și filosoful se oprește o clipă în fața lui Apolodoro, îi pune o mână pe cap, la care băiatul dă din picioare, îl examinează, în timp ce bătăile inimii sufocă viitorul geniu care privește în gol, bine, omule, bine: deci Apolodoro? Apolodorul nostru? Băiatul se sufocă și sufocatul îi amintește de bietul iepuraș de odinioară; această imagine îl tulbură în ce are mai intim. Dar, omule, spune ceva
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cuvinte e totul. Știință pură! Știință? Mai mult, supra știință. Încă ceva mai mult! Ceva mai mult?" Și intră Apolodoro încercând, și încercând să atingă un obraz al fetei, frunză din acea viță de casă, simte băiatul cum îl doboară bătaia inimii când ridică degetele fetei în punctul de atingere, sărutându-i-le îndelung. Dar de unde-i vine această subită rezoluție, deloc pedagogică, deși atât de genială? I se schimbă sângele; schimbare de atingeri spirituale, lăstărind în el un nou om
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să-i spui. Dar i-o voi face eu... Bine. Într-o după amiază ploioasă, Apolodoro primește scrisoarea fatală și precipitându-se în vestibul, coboară repede în stradă să ia aer, să se plimbe fără vreo direcție ca să scape de bătăile de cap. Suferă din cauza eșecului nuvelei și crede că toți cei pe care îi întâlnește, îl privesc și râd de el în sinea lor. Așa se face că se întâlnește cu pletosul Menaguti, poetul sacrileg, preot la Nuestra Señora la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
viețile voastre în fața Helenei, în fața femeii. Nam fuit ante Helenam cunnus deterrima belli Causa, sed ignotis perierant mortibus illi17. Ți-o spun în latină pentru a nu-ți ofensa auzurile neobișnuite cu frumoasa sinceritate păgână. Pune-ți viața ta la bătaie în fața Helenei, și dacă nu ești în stare de ea... fii sclav! Și zicând asta își scutură pletele: Trimite demisia ta la brutto poter, che asconso, a comun danno impera 18 cum zice Leopardi, în fața Ființei Supreme, cum o numesc
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
l-ai șters din cartea vieții sau te-a șters el pe tine. Provoacă-l!, și să-i întorci spatele. Și rămâne Apolodoro suspendat, reținând "Provoacă-l!" și-și amintește când, copil fiind, se prezenta într-o dimineață acea faimoasă bătaie între Pepe și Narcis, și cum îi înconjurau, pe unul și pe celălalt prietenii celor doi, în timp ce rivalii se priveau zicându-și: "Vino, dă-mi motiv!", iar ceilalți le strigau: Mergi la el, lașule. Poți, poți, mergi! Provoacă-l! Mușcă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prevedea Furnizori De la 1 la 10 Cum îi găsesc Cum îi contactez Cum îi selectez Cum mă împrietenesc cu ei > Cadrul legislativ Legi și hotărâri, ordonanțe de guvern, taxe și impozite de plătit. Iată elementele care îți vor da multă bătaie de cap. Ți-aș recomanda să te documentezi, să întrebi și să folosești în folosul tău prevederile legale. Cum? Îți dau 3 exemple: * În 1998 a apărut în decembrie o ordonanță de guvern prin care cheltuielile de publicitate erau deductibile
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
CHARLES: Eu mă duc să mă culc. E tîrziu. EMMA: E devreme! Prea devreme! CHARLES: N-ar fi rău să vii și tu... Pari obosită. Noapte bună! (Iese. Emma se mai joacă puțin cu borcanul cu otravă, apoi îl lasă. Bătăi în ușă.) EMMA: Cine e? ION (de afară): Eu... EMMA: Care eu? (Deschide totuși, intră Ion, pușcă-căriaș nebun) Hopa! Cine ești dumneata? ION: Ion EMMA: Ia te uită! Stai jos! Parc-ai veni de departe... ION: Păi da... (Stă) EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
irațională, cu argumente absurde! Tu nu poți fi niciodată absurd! Nu pot să aud și eu o dată de la tine: "pentru că de aia!" sau "uite-așa, na! ca să te miri tu". CHARLES: Sînt rațional. EMMA: Excesul de rațiune te face tembel! (Bătăi în ușă, Charles deschide și intră un Toreador, cu valiză, peste care poartă pînza roșie și o spadă) CHARLES: Dumneavoastră? TOREADORUL: Bună seara! Eu sînt toreadorul. Primarul mi-a recomandat... CHARLES: Poftiți, intrați. Moșul ăsta face mereu așa. Ne trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
din mofturile astea. Și pe tine, la fel. EMMA: Da. Cum zici tu. CHARLES: Altădată te enervai cînd înjuram. EMMA: E dreptul tău. CHARLES: Mai du-te naibii (Iese și trîntește ușa dinspre celelalte încăperi; în același moment se aud bătăi în ușa de la intrare, Emma deschide; în prag Mefisto.) MEFISTO: Pot să intru? (Intră, e un slăbănog îmbrăcat în frac.) EMMA: Cine ești dumneata? MEFISTO (stă pe fotoliu, pune spada, aceeași din primele acte, lîngă el, acum se observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
stă la locul lui) EFIMIȚA: Căldură mare. LEONIDA: Aprob pozitiv. (constată fără emfază) O, ce noapte furtunoasă. EFIMIȚA (indiferentă): Ce oribilă tragedie. LEONIDA: Destinul mă persecută implacabil. Totul rămîne într-un silențiu lugubru. O pauză mai lungă. Deodată se aud bătăi de orologiu. Ele vor continua pe replicile următoare, dar nu în ritm normal ci "pe sărite" ca și cum ar fi un ceas defect. LEONIDA: Ce să fie asta frate? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA:Ți-a plăcut venerabilul? EFIMIȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dacă mai apuca să facă și facultate, vedeam pe naiba. EDUARD: Lasă că și așa... Măcar dacă scria și el la o gazetă literară. Că pe alea nu le citește nici dracu'. Da' așa, a citit toată lumea. Să mănînc eu bătaie din cauza lui? BUNICUL: Ia să văd... (caută în ziar, apoi citește tare) "Edi al meu era foarte isteț. Mi-am dat seama că se încurcase cu nevasta vecinului care deschisese un butic" Așa e, măi? EDUARD (stingherit): Oarecum... BUNICUL (citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de cap" al treilea. Cu sau fără intertext, teatrul este o artă care se parodiază pe sine consideră, nu fără oarecare dreptate, autorul -, ba chiar o artă ironică ("să-ți tai beregata din cauza unei neînțelegeri provocate de un călugăr: curată bătaie de joc" spune Horia Gârbea gîndindu-se, firește, la Romeo și Julieta). Ceea ce autorul are de făcut ("și doară nu-i puțin lucru") este să aleagă personaje, scheme, tipuri de limbaj, iar apoi să le lase să lucreze singure ("e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]