5,357 matches
-
peste tot. El, primul vestitor, mic și plăpând, a scos căpșorul de sub plapuma de nea. Fluturașii cei zglobii stau la rând pentru a fi pictați în culori deosebite de minunata primăvară. Urșii cei morocănoși, vulpițele șmechere și celelalte animale ale bătrânei păduri s-au trezit la viață. Îmi azvârl ochii peste grădina înmiresmată și plină de culori vii. Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
Vai dă curu lor. Să mai faci copii, numa năcazuri. — Mm, e foarte bună. Dar nepoata dumitale cum se mai descurcă? Și-a găsit femeie la copil? — Da de unde. Vrea să-l aducă la mine. Auzi, Într-o garsonieră cu bătrîna aia de și-a pierdut mințile dă tot că stă și-mi bocește toată ziua după fii-su ăla dă la Constanța care nici nu vrea să știe dă ea și nici nu mai mănîncă da-n schimb să scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și io, ce să scrieți În cerere. Dumneavoastră știți mai bine să potriviți cuvintele să iasă cum trebuie, de, că d-asta aveți carte și mașină dă scris. — Doamna Oprișan, scuză-mă că mă amestec, dar Îți faci păcate cu bătrîna. O s-o ai pe conștiință. Eu o cunosc de douăzeci de ani, de cînd ne-am mutat aici, În bloc; dumneata ai venit mult mai tîrziu. Pe atunci mai trăia nea Dumitru, era Încă În puteri. Păi ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la morgă. SÎntem iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis. Aerul e ca roșcova, nici aspru, nici dulce. Mă Încăpățînez să scriu, deși În sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deasupra coșciugului și dă-i cu hoitu toată noaptea. Ei, ce zici de-asta? Știi bine că nu suport toate... parcă Îmi faci Înadins. Zău așa, nu te supăra, hai să schimbăm vorba. Spune mai bine ce ai aranjat cu bătrîna. — Ei, cu bătrîna. Aștept și io să văz ce răspuns mi-or da ăia de la azil, că dacă nu mi-o ia după cap am Încurcat-o cu nepoată-mea că o ține una și bună c-așa și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dă-i cu hoitu toată noaptea. Ei, ce zici de-asta? Știi bine că nu suport toate... parcă Îmi faci Înadins. Zău așa, nu te supăra, hai să schimbăm vorba. Spune mai bine ce ai aranjat cu bătrîna. — Ei, cu bătrîna. Aștept și io să văz ce răspuns mi-or da ăia de la azil, că dacă nu mi-o ia după cap am Încurcat-o cu nepoată-mea că o ține una și bună c-așa și pe dincolo, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
d-ale noastre că d-acu ne ținem mai mult cu amintirile că n-avem ce mai aștepta de la viitor țde asta nu scap nici În mormînt oare ce zile Îmi rezervă viitorul dacă am să apuc anul 2000 o bătrînă de șaizeci și opt de ani cum am să arăt ce-am să mai simt voi privi din balconul acestui bloc sau poate de la fereastra unui azil focurile de artificii și ce va Însemna pentru mine...) ...uite, io n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înțepătură, care devine tot mai persistentă. Se Înmulțesc cutiile de medicamente, cadourile de Crăciun sînt mai puține. Tiberiu s-a hotărît să nu-și mai petreacă revelionul În familie. Așteptăm Anul Nou ca „două ghebe pe-o cracă“, cum spunea bătrîna Bazarova și nici nu am Împlinit Încă anii de pensie. Mă preocupă digestia, ceaiurile de plante, nu mai desenez modele de rochii. La restaurantul Casei Scriitorilor nu ne mai invită nimeni la masa lui. Nu mai e Daniel, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e balotul acela de cîrpe care se rostogolește pe treptele noului complex alimentar are și față pămîntie stafidită aidoma capetelor mici supte În ele conservate cu curara la Muzeul Antipa nu mumiile nu mumiile au demnitatea faraonică a morții materializate bătrîna asta beată cu labele ei legate-n cîrpe Înconjurată de mere de cornuri de rîuri de lapte și urină pare o plăsmuire a bucolicului În mizerie miasme de organisme putride sunet mic legănat cîntecel nani nani puiul mamii vino rață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
te-am făcut să aștepți, mi-a fost pur și simplu frică să deschid. De ce n-ați sunat, nu merge soneria? — S-a Întrerupt curentul Întrerupe-li-s-ar zilele c-am urcat pe scări pînă la dumneata; uite aici niște pomană pentru bătrîna și lasă-mă să șez nițel să-mi trag sufletul că nu mai poci. — Să-ți dau un pahar cu apă? Vrei și o linguriță de zahăr, face bine la inimă. — Săru-mîna, las că-mi trece. Dacă n-am murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
auzi ia Să te culci cu fina-n pat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia CÎțiva vlăjgani În maiouri marinărești o scot pe nașă din salonul unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică-sa Îngropată acum o lună, blonda aceea În sînul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
găsească descrierea bolii. — Crede-mă că e printre blesteme - dar Engelhard râdea de el. — Fii serios. Și bunica a suferit de asta. Atâta doar că la mine a rămas șaizeci și șase de ani în stare latentă. Se spune că bătrâna a dus-o mult pe picioare. S-a molipsit de boala asta de la un baron descreierat. Pe bani. Șapte sate țineau la ea, ca osul cu măduvă la carne. Ceea ce însemna pe puțin șapte biserici. Așa se gândea ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am început școala, încă obișnuiam să petrec mult timp cu tanti Mae. Ea nu mergea cu noi la biserică duminica, dar după-amiaza mă scotea la plimbare pe Main Street, și ne uitam la toate vitrinele, și cu toate că era suficient de bătrână să-mi fie bunică, bărbații întorceau capul după ea și îi și făceau cu ochiul. L-am văzut pe măcelarul nostru făcând asta într-o duminică și știam că are copii pentru că am văzut o fetiță care se juca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să urcați înainte ca Bobbie Lee să plece din oraș. A început să plângă, iar Bobbie Lee a ajutat-o să se îndepărteze de microfon. — N-au fost acestea cuvinte născute din inspirație? Haideți să o auzim pe această doamnă. Bătrâna care stătea lângă mine a venit la microfon și a început să vorbească. Cei mai mulți dintre voi mă cunoașteți deja. Eu țin băcănia de pe Main Street. Dar, dragii mei prieteni și vecini, dați-mi voie să vă spun că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
spunea că și-a dorit întotdeauna să meargă acolo să vadă Roma și Milano și Florența și râul Tibru. Una din scrisorile pe care ni le-a trimis tata avea înăuntru și fotografiile unor italieni. Arătau foarte sănătoși, până și bătrâna din poză putea să care o legătură care părea destul de grea. Într-una din poze, tata stătea între două italience tinere. Nici una din fetele din vale nu avea părul atât de negru și de des ca italiencele din poza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lângă fereastră. Mă întrebam ce fac și apoi m-am gândit la momentul când tanti Mae a plecat cu George, când eram eu mic. Mă gândeam că poate fac ce spuneau băieții de la școală. Dar tanti Mae era așa de bătrână. Avea șaizeci de ani înainte să ne mutăm noi la deal și asta era acum opt ani, când am mers în clasa doamnei Watkins pentru prima oară. Am stat pe buștean și m-am uitat la lună, iar apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dea oamenii afară din oraș, asta și făcea, mai ales dacă nu erau pe listele bisericii. Predicatorul era cel care decidea cine era trimis la sanatoriu sau la azilul pentru săraci. În fiecare an trimitea câte un bătrân sau o bătrână la azil, chiar dacă ei nu voiau. Toată lumea spunea că acolo mori foarte repede și, chiar dacă erau bătrâni, nici ei nu voiau să moară, și plângeau când predicatorul îi ducea la tren. Dacă nu-i deranja gândul plecării prea mult, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
el acolo cu mașina, dar aceștia erau, în general, cei care aveau încredere în el și în ceea ce spunea el, că e bine acolo, sau cei surzi, care oricum nu-și dădeau seama ce se întâmplă. Odată, am văzut o bătrână care nu putea nici să se miște, nici să vorbească. Într-o zi, când mergeam spre casă de la drogherie, am văzut cum predicatorul o scotea din casa ei veche și o punea la el în mașină. Nu putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
iepurelui de munte când vede că nu mai poate scăpa de animalul care-l vânează. Nu știu de ce am făcut asta, dar am stat țintuit locului până când a pornit mașina predicatorului și m-am uitat cum se îndepărtează cu acea bătrână. Presupun că e încă în azilul de săraci. Soția domnului Williams a mers la biserica predicatorului, așa am aflat despre mama. Domnul Williams mi-a spus că predicatorul și Flora încercau să găsească loc pentru mama la sanatoriu. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în spate. Mi-a împins un scaun de sub masă, cu piciorul. Cum a fost azi la serviciu? — Bine, tanti Mae. — Care e problema? — Nici una. Doar că lucrurile au mers încet. Aproape că n-a intrat nimeni în magazin, în afară de o bătrână care vine mereu și întreabă de lucruri la jumătate de preț. S-a uitat la mine o vreme. Ăsta era exact motivul pentru care nu voiam să vorbesc cu ea. M-am uitat în altă parte, ca să nu-i văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mari ca a ei. Tanti Mae arăta aproape la fel, cu excepția faptului că acum avea haine ca toată lumea din vale, nu diferite ca la început. Când m-am gândit la asta, am început să mă gândesc și la cât de bătrână era ea de fapt. Cred că niciodată nu m-am gândit prea mult la vârsta ei pentru că arăta mereu sănătoasă și reușea tot timpul să-i iasă bine toate. Dar tanti Mae era bătrână bine, am realizat brusc și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ochii, spunând clar: - N-am timp să mor! Se adresa lui Charlie. De altfel, crezi că e destul loc pe lumea cealaltă? Nu crezi că totul e plin, până la refuz? Apoi surâse, apăsându-i mâna lui Charlie cu mâna lui bătrână care amintea de pielea de elefant. Adormi din nou. Când Charlie plecă, toată casa deveni parcă pustie. Domnul Takakusa nu se mai vedea pe nicăieri. Înaintea nopții de Sânziene a anului 1994, Noah a terminat de scris cele cinci cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
m-am simțit nesfârșit de singur. Ca niciodată până atunci. Am intrat în casă covârșit, cu sute de ani mai bătrân și gârbovit din cauza singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-un colț am zărit-o, prăfuită, pe bătrâna mea Jackson Randy Rhoads, la care am însăilat mai mult în scârbă vreo trei note. Și fără să vreau m-am uitat pe geam. L-am văzut pe Bogdan pe trotuarul de vis-à-vis țintuind cu privirea o gagică superbă. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Tot. Cioran se făcu alb ca varul. Era mult prea dur ce i se-ntâmpla, astfel că aproape leșină, având însă norocul de a se sprijini cu mâna de o babă care trecea prin apropiere. - Mersi, maică, bâigui el către bătrâna speriată. Bă, nu poți să faci asta, încercă el să-l convingă pe Luca. Drept răspuns, acesta mușcă din pulă atât de tare, încât Cioran căzu pe jos. - Nuuuuuu!!! Oprește-te!! - Vrei să mă opresc? Ți-am spus. Treci absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]