16,324 matches
-
o lumânare pentru sat, ciudat, am văzut și am visat: caii ce s-au întors la arat. Murim de două ori? În amintirea familiei Marin Ghiță din Bușteni Ce mult a trecut de când am ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar. Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care niciodată n-a zâmbit. Ce idee s-o pui în tablou cu ramă prețioasă de aramă, filigranată. Statuile au rămas în tipare și timpul lor moare; altfel ar sta într-un muzeu, să trăiască în lumea lor firească. Mobilier bătrân Cei vechi îmbinau piatra cu lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și argint în frânghii, să crească în leagănul cerului, în ape melodioase, amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cafea învăluia cetatea cu porțile ei de fier ce au ascuns lumini și mister. Orașul, fără statui, fără tipare, ca o stea, la Dunăre te aștepta, din geamie se umplea cerul cu smirnă și tămâie. Cunoscută de argonauți, de cavaleri, bătrână cât lumea, de ce trebuiau să nu mai fie acele case sculptate în poezie? Ele creșteau din cetate, ca o mărturie a unei alte galaxii, ce solomonie! Alt soare a cuprins apa curgătoare. fără durerile de aseară, când încă mai căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai știu. Nu mă recunosc, nu mai iubesc; trec prin criza lumii moderne, ea suferă de neiubire cum ar spune Nichita. Încet, încet am devenit ca ei singur, trist, izolat ca iedera prinsă în zidul mort, găunos, ca un copac bătrân uitat în fața casei, deși nu ne mai leagă de cer, nici umbră nu mai face; tace, acoperit cu dopuri de cer, cu soare și cu lună închis într-o carapace. Dar el există acolo și pe-n serate, îl aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pădure, o vale de piatră, un cutremur ca și atunci când Isus însumat și solemn ne-a dăruit, demn, lumina cea mare din cerul țesut în odoare. * * * N-am văzut Ierusalimul niciodată. Tare mi-aș fi dorit să văd această cetate bătrână de mii de ani; dar nu s-a putut, sufletul a rămas singur și mut, în fața întâmplării tragice pusă în scene magice și atroce. În cercuri ermetice s-a închis, Isus a lăsat iubirea în cetate. De atunci clopotul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vatră, pietrele au tresărit în prund, sub amforele de lut se ascund. Coroane de spini au crescut, pe capetele rămase în somn sub portretul de glorii ale bătrânului domn. Am visat o pădure de cerbi! Aveau ramurile umbroase și dure, bătrâni ca a lunii petală de argint clătinată în salbe duceau cu ei pădurile albe. Un colind de vânătoare întârzia la ferestre, unde o fată, cât o mărgea, a murit ferecată. De atunci, colindul celor plecați la vânătoare urcă sus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
zale și de rugăciune în ceasul de nisip fără minutare și fără nume. * * * În fața artei noi, nu am complexe; de ce mă mai întreb? Răspunsurile le port în minte de multă vreme... Nu mă emoționez în fața faptelor, pentru că ele nu sunt. Bătrânul domn solitar, cu multe tabieturi, dezarmat și de rea credință este o idee el nu trăiește drame. Câte trimiteri, Doamne,câte inserții din tot ce s-a scris în zile ce-au fost și cele de acum! Poate așa înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de ghețarii veniți de la pol, peste fluvii și nori. Mărgele colorate, florile sacre stau mărturie în dimensiuni înalte, celelalte au coborât în adânc de ape. Vine o vreme când cobori în fântână să alegi izvorul de otravă, tinerețea, de vremea bătrână. Dumnezeu a aprins luna nouă și a umplut câmpia cu rouă. * * * Nu mai știu cine scria că orice carte este o confesiune gravă sau veselă, când amintirile vin de-a valma, amestecate ca un joc de cărți, din părerile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig și de cald pe piatra obosită de smarald din inel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
modele să caut în cărțile pe care le tot laud? Ele nu se mai potrivesc, nu încap în sunetul nostru buimac. Am pierdut și credința în Dumnezeu, în biserica clădită pe sfinții acoperiți de norii fierbinți, din care ne privesc bătrânii părinți. Ce-o să mai fie? Suntem surzi și orbi într-o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din altă vârstă chemat. Cine mai știa de această lunecare împietrită în mărgăritare. Poate profesorul meu, cu privirea de zeu, mai veghează, să rămână ce am trăit, peste vremea bătrână, în lumea fără hotare până la zenit. * * * Dacă statuile ar asedia orașul și nu ne-am mai putea mișca după voia noastră neghioabă? Ce s-ar întâmpla? Viața s-ar schimba; după alt chip, ne vom întinde aripile în zbor, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin cetate./ era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de note 3 Timpul probabil 3 Rugăciune 3 Nevoia de aer 3 Agenda 3 Nirvana? 3 A sosit frigul 3 A murit și satul? 3 Murim de două ori? 3 2. Amintiri închipuite 3 Antiques shop 3 Statuile 3 Mobilier bătrân 3 Candelabre 3 Vitrinele Lilienei 3 Icoane vechi 3 Recuzita teatrală 3 Bijuterii de familie 3 Tablou uitat 3 Pianul orgolios 3 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
2011 2:21 PM Page 79 77 Părintele Iachint Starețul Mănăstirii Putna gips patinat 77x57x38cm semnat, datat stg. lateral, 2001 col. Mănăstirea Putna LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 80 78 Mircea cel Bătrân gips patinat LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 81 79 Adolescență gips LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 82 80 Copil negru gips patinat LUCRETIA DUMITRAȘCU
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
dat înțelesuri nebănuite... O siluetă, care a trecut printr una din nuvele, este chiar a logodnicei sale /.../ și iată că un minut, numai unul, logodnica acolo pe hârtie, e trădată ”ĂH. Papadat Bengescu, însemnare din jurnal). Jurnalul acestei femei aproape bătrâne care s-a impus în lumea tinerilor bărbați interbelici ar trebui să fie un document pasionant. Din păcate, deși a fost scris dezordonat, cu mari întreruperi, cu notații cînd lungi, cînd aproape stenografice, cum am aflat de la domnul Dimitrie Stamatiadi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
respectă cel mai bine comenzile. Când toți câinii au trecut prin fața juriului și a spectatorilor, juriul discută premiile la fiecare rasă. La setteri apar discuții. Majoritatea o votează pe Whisky, dar vreo doi membri se opun, spunând că e prea bătrână. În cele din urmă sunt și ei de acord. Începe premierea. Se acordă întâi premiul III, apoi II, apoi I, Shelley e gata să leșine când la caniși aude: − Premiul I se acordă lui Blackie, stăpână Shelley! Blackie primește o
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
deschide și iese o babă. La vederea fantomei și a vrăjitoarei, baba cade ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum spre casă, prin întunericul de pe stradă, dau nas în nas cu o femeie bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în nas. La asemenea reacții la costumele lor, Lucy și Shelley fug acasă, se dezbracă fără să fie văzute de bunica și se culcă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
momente ale vieții tale! Îmi dau seama că nu pot schimba nimic, că nu pot altceva să fac. Așa zic toți, dar numai tu știi cum e să vii acasă și, în loc să o vezi pe mama, o vezi pe bunica bătrână și chinuită de soartă. Nimeni nu știe cât de tare aș dori să o văd încă pentru un minut, să-i spun cât de mult o iubesc. Să-i zic aceste cuvinte, pe care, poate, niciodată nu i le-am
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
teasc, era mult de lucru, bunica se vâra și ea să ne ajute cu ceva, nu-i dădeam voie, dar nu putea să vadă că noi muncim și ea stă. Mereu a fost o femeie harnică și, chiar și acum bătrână, muncește, încearcă să facă unele lucruri, pe care bătrânețea nu-i mai permite să le facă singură, trebuie să o ajut eu sau sora mea, dar ea se enervează, plânge și merge mai departe. Ea este exemplul de om muncitor
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
bine despre ce este vorba, las „să vorbească” faptele. Jurnalul comentat 25 februarie, 2006 Un drum la București: trimis de Universitatea la care lucrez, ca să obțin „acreditarea” Buletinului științific al instituției. Fiind prezentat într-un cerc de intelectuali drept „un bătrân editor de carte”, am surpriza să fiu recunoscut de o cunoștință mai veche. „Nu am uitat de promisiune! - îmi spune, zâmbind, doamna Elise Bacinski. Vreau să vă dau caietul de care v-am vorbit acum șase ani”. Ne-am retras
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de restituire. „Dar nu vă faceți probleme, puteți să-l țineți cât aveți nevoie!” Drăguță și înțelegătoare doamna Elise Bacinski! Îi mulțumesc și îi promit să nu o dezamăgesc în ce privește „misia” mea asumată, de eventual editor altextelor postume rămase de la bătrânul scriitor basarabean. Deschid caietul pe la mijloc (am obiceiul să fac un fel de sondaj înainte de a începe să citesc o carte) și dau de un pasaj ce îl prezintă pe Domnul R. ca fiind obsedat de corpul iubitei sale. Îl
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta matur, dar nu bătrân, cultivat și hârșit în ale vieții, aparent echilibrat, dar capabil de surprinzătoare elanuri erotice; imaginativ, uneori liric, dar căutând mereu temeiuri raționale pentru iubirea sa târzie. Nu-i place să se întrebe ce calitate a sa contează mai mult pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
2006 Reiau lectura manuscrisului. Domnul R. îmi pare de-a dreptul surprinzător! De fapt, autorul. El nu mai este pudicul poet pe seama căruia se făceau glume. Profesorul o uimește pe Teodora cu voluptăți de limbaj greu de acceptat sub „pana” bătrânului scriitor basarabean. După îndelungi tatonări, asortate cu „aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată-l dezbrăcând-o nerăbdător, precipitându-se în căutarea sânilor, a abdomenului ușor încordat, cu pielea întinsă. Atinge cu obrazul vegetația ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ceva din experiența intimă, dificil de povestit unor tineri dornici de a savura parfumul vieții românești „de altădată”, mai exact, din perioada interbelică. Spun asta în ideea că am fi avut șansa, meseriași în editarea cărții, să-l întâlnim pe bătrânul scriitor înainte 19 de a-și sfârși zilele, în București, supravegheat, desigur, de vreun agent KGB, dar și de „vigilenta” noastră Securitate. P.H.Lippa trebuie să fi avut ceva particular în persoana lui, ceva ce îl așază alături de alți intelectuali
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fel de întoarcere, crede P.H.L., la „fericirea organică” a existenței intrauterine. Este „gustul paradisiac” al dragostei, deși, constată Profesorul, aici este o contradicție în termeni: dragostea cuplului primordial „se realizează” nu în Rai, ci pe Pământ. Mi se pare că bătrânul scriitor a ajuns la un punct „forte” din viața eroilor săi. S-ar putea crede că Teodora a încercat, prin mărturia sa neașteptată, să-i spună Profesorului cât de mult înseamnă el pentru ea. O declarație de dragoste, pe care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]