2,242 matches
-
1, 2, 3 era și el, pe partea lui, nu neapărat infect, ci, oricum, extrem de clar: "APOI AM VĂZUT POGORÎNDU-SE DIN CER UN ÎNGER, CARE ȚINEA ÎN MÎNĂ CHEIA ADÎNCULUI ȘI UN LANȚ MARE. EL A PUS MÎNA PE BALAUR, PE ȘARPELE CEL VECHI, CARE ESTE DIAVOLULȘI SATANA, ȘI L-ALEGAT PENTRU O MIE DE ANI. 397 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cele din a doua categorie nu iartă nimic, când e vorba să zugrăvească schimbările fundamentale petrecute în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și mistică sistemă, în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic - o carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. La sfârșitul cărții era zugrăvit Sf. Gheorghie în lupta cu balaurul - dragă doamne simbol ce înfățișa adevărul nimicind neștiința. Aurul de pe spata legăturei de piele se ștersese pe alocurea și licurea pe la altele ca stropit cu peteală. Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâni, Dionis descifra textul obscur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
față. cu focul, cu cugetarea decisivă de-a astupa soba nainte de-a se potoli focul, astfel încît să mă sinucid cu carbon. Am stins lumânarea și m-am pus în fața flăcărilor ce lingușeau gâtul căminului cu roșii limbe de balaur. Privind în flăcări, cu picioarele întinse și cu capul pe piept, viața mea toată mi se părea un fantastic vis de nebun, fără înțeles și fără țintă, în limbile de flăcări vedeam pare-că arzând toate cugetările mele, zilele mele, visele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a unui sas de la care noi obicinuiam a ne aproviziona cu faină, ceea ce-l făcuse pe sas să tacă față de patrulele maghiare ce cutreierau ținutul. Moara se legăna liniștit pe Mureș, cu roțile ei asurzitoare ce se rostogoleau ca doi balauri negri scăldîndu-și oasele de lemn mucegăit în apa albită de spume a râului, și sasul, gras și cu fața cât o lună plină și roșie, sub o pălărie largă ca o streșină se primbla cu șorț alb dinainte și cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o piatră și ridicând pumnul la ceruri; de - am făcut rău, pe sufletul meu să cadă! Aspect teribil. Urlau roțile, scrâșneau pietrele, trosnea înflacarată moara, țipa cu sălbătăcie morarul în mormântul de jar. Întreaga moară părea un bătrân și bolnav balaur de foc care scormolea urlând, cu aripile lui, valurile roșite de foc ale apei. Moara nota repede, dusă și de-nvîrtitura roții, și de repeziciunea apei. Dumbrăvele de pe maluri se-nroșeau pe unde trecea palatul arzător și deschideau cărările lor de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
soarta colectivității evreiești din România. Din păcate, memoriile sunt marcate de un pronunțat egocentrism, care lasă un gol deranjant În jurul său. Un coleg cu mult umor asemăna optica rabinului cu imaginea Sfântului Gheorghe, cel ce se lupta și Învingea singur balaurul. Aceste exagerări egocentrice dăunează memoriilor, deoarece le fac mai puțin credibile, deși multe episoade au acoperire documentară. Semnalăm cu interes memoriile lui Matei Gal1. Este povestea unui tânăr evreu dintr-o familie burgheză specifică, din sud-vestul xe "Transilvaniei"Transilvaniei (xe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Apoi, rescriind istorie revoluției și înfățișînd funcționarea Istoriei ca pe un lanț de conspirații urzite de vechii revoluționari. Aceștia sînt prezentați ca niște ființe funciarmente rele ale căror mașinații au fost dejucate, iar ei au fost biruiți de Stalin, precum balaurul de Sfîntul Gheorghe. El făurește astfel o demonologie în care intră trădătorii și dușmanii, în lipsa cărora nici o credință religioasă nu rezistă. Trădători și dușmani pe care el, eroul, Stalin, i-a zdrobit triumfător, cu sprijinul maselor care l-au urmat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
A mers mai departe, trăgându-și răsuflarea. „Ca să nu mai spun că ăștia (managerii) oricum nu cred că putem avea grijă de clienții noștri.” L-am Întrebat dacă Îmi poate da câteva exemple. „Ba bine că nu”, mi-a răspuns. Balaurul În acțiune „Mai deunăzi”, a Început el, „am primit un telefon de la un client care dorea să-mi returneze marfa. M-am gândit că voia să se debaraseze de ea dând vina pe noi, așa Încât i-am spus că taxa
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
clientul”. „Dar parcă spuneați că oricum voia să se debaraseze de marfă dând vina pe voi”, am remarcat eu. „Ei bine, da”, a răspuns el, „dar asta e o altă poveste.” Apariția cinismului În multe companii, cinismul este ca un balaur care scuipă foc, așteptând prilejul de a transforma toată afacerea În scrum. Și mai e și foarte șiret. Unii „balauri”, precum tipul despre care vorbeam, sunt relativ ușor de găsit. Alteori, singura modalitate de a fi sigur că a existat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
bine, da”, a răspuns el, „dar asta e o altă poveste.” Apariția cinismului În multe companii, cinismul este ca un balaur care scuipă foc, așteptând prilejul de a transforma toată afacerea În scrum. Și mai e și foarte șiret. Unii „balauri”, precum tipul despre care vorbeam, sunt relativ ușor de găsit. Alteori, singura modalitate de a fi sigur că a existat un balaur este să vă uitați prin rămășițele fumegânde ale afacerii. Iată câteva indicii care să vă arate dacă cinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
scuipă foc, așteptând prilejul de a transforma toată afacerea În scrum. Și mai e și foarte șiret. Unii „balauri”, precum tipul despre care vorbeam, sunt relativ ușor de găsit. Alteori, singura modalitate de a fi sigur că a existat un balaur este să vă uitați prin rămășițele fumegânde ale afacerii. Iată câteva indicii care să vă arate dacă cinismul se furișează În compania dumneavoastră: Ă Vânzările, Înainte destul de consistente, Încep să scadă. Ă Marja profitului brut Începe să intre În declin
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
conducători, lipsa eroilor și eroinelor, un sistem judiciar care numai dreptate nu face și mijloacele media care ne bombardează cu știri negative. Nu este de mirare că cinismul și-a făcut apariția și la locul de muncă. Cum să ucidem balaurul Obiectivul nu este să concediem orice persoană care ni se pare a fi cinică, ci de a restaura legăturile de Încredere și de a crea angajați productivi și mulțumiți. Totuși, vor exista ocazii când concedierea va fi necesară. Atunci când vine
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
necesară. Atunci când vine vorba despre angajați cinici, cel mai rău lucru pe care puteți să-l faceți este să rămâneți nepăsător. Transformarea eșecului În victorie 1. Păstrați Întotdeauna deschise liniile de comunicare cu angajații, mai ales dacă suspectați existența vreunui balaur care a ieșit după pradă. Mențineți angajații informați pentru a insufla Încredere și pentru a Împiedica propagarea informațiilor eronate. 2. Principalul element care contribuie la o cultură a neîncrederii este credibilitatea scăzută a managementului. Într-un astfel de caz, restabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-n vîrf e-mpodobită c-un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente, de o formă mult bizară, Răspînd noaptea raze blînde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul vesel Întîlneștc, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Începutul poemului anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
păduri și codri de cîntări și de flori pline, CÎte paseri vii, măiestre, șoimi și pajuri năzdrăvane, Păuni mîndri, fulgi de sare, dulci minuni aeriene, CÎți lei, pardosi, căprioare, cerbi cu coarnele de aur Cuiburi de privighitoare, cuiburi scumpe de balaur, Frunzi și fructe, umbra dulce și codreana armonie...”, pentru ca, peste cîteva versuri, decorul să se schimbe și pe scena imensă a naturii să apară dezordinea, terifiantul, furia oarbă, personificate de Sfarmă-Piatră și Strîmbă-Lemne, genii ale distrugerii. Furia lasă În urma ei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și căldură, În curînd și el apare pe-orizontul aurit, Sorbind rouă dimineții de pe cîmpul Înverzit.” (Dimineața) „Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. RÎul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce În raza dimineții mișcă solzii lui de aur.” (Malul Șiretului) „VÎnătorul pleacă grabnic la a ziorilor ivire, Și pe soare, falnic oaspe, Îl salută cu iubire. Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Ștefan: „Așa scrie românul a sale fapte mari, Cu feru-n brazdă neagră!... Românul astăzi are Pămîntul său drept carte și pluguri cărturari...” Simbolismului genealogic leșesc Îi corespunde un simbolism al nobleței moldave: Coman de la Comana „un uriaș de munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei și a simplității. Simetria Între tabere este aproape perfectă: lui Toporski, veteranul armiei leșești, Îi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
foarte răspândit în Europa de a se pune pe zidul casei o imagine sfântă, aplică pe suprafața exterioară a cabanei, în apropierea tindei, o mare icoană pe sticlă ardeleană în roșu, verde și auriu, reprezentând pe Sfântul Gheorghe care omoară balaurul. Din simetrie, puse pe creștetul casei o mică cruce de fier forjat făcută din semicercuri, asemeni cârceilor de viță. Atunci se G. Călinescu răspândi îndată versiunea că Ioanide a căzut precis la misticism, sau că și-a făcut cabana ostentativ
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe întrebuințarea frecventă a puterii de constrângere, sunt numiți după Andrew Jackson. Apoi, Mead îi numește "jeffersonieni" pe cei care susțin promovarea democrației arătându-se ei înșiși ca o rază de lumină pentru ceilalți, și nu "pornind în căutarea unor balauri pe care să-i distrugă", amintind aici de cuvintele lui John Quincy Adams. O ultimă categorie este reprezentată de "wilsonieni", adică de idealiștii care îi urmează lui Woodrow Wilson în încercarea de a făuri o lume bună pentru democrație. Fiecare
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
cum prinde contur personalitatea noastră afectivă și dacă acest contur se închide vreodată. Sânt sigur, însă, că relația mea fundamentală cu lumea s-a închegat în jurul acelor trei lucruri care țâșniseră din poveste și care erau mai cumplite decât orice balaur fioros cu trei capete. Pentru că un balaur, orice s-ar zice, rămâne pentru un copil o abstracție, oricât de bine ar fi el desenat sau descris. Ființa lui nu e scoasă la suprafață din clocotul intern și nevăzut al vieții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dacă acest contur se închide vreodată. Sânt sigur, însă, că relația mea fundamentală cu lumea s-a închegat în jurul acelor trei lucruri care țâșniseră din poveste și care erau mai cumplite decât orice balaur fioros cu trei capete. Pentru că un balaur, orice s-ar zice, rămâne pentru un copil o abstracție, oricât de bine ar fi el desenat sau descris. Ființa lui nu e scoasă la suprafață din clocotul intern și nevăzut al vieții, ea este oarecum adăugată ei, dintr-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu e scoasă la suprafață din clocotul intern și nevăzut al vieții, ea este oarecum adăugată ei, dintr-un "afară" care-i macină consistența și o face să rămână etern străină de ea. Și un copil simte asta. Simte că balaurul face parte din poveste. Pe când personajele mele, deși aveau nume abstracte, se născuseră din relația câtorva fragmente de viață, cât se poate de simple, de inaparente, de banale: două păsări, un lan de grâu, secerători. Asta era tot. Puse împreună
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]