7,201 matches
-
EȘTI PORC. Acum o să plec, își mai zise și, într-adevăr se ridică în picioare, dreaptă, aparent calmă, stăpână pe ea. Nu o să mă scuz că s-a făcut târziu, asta în nici un caz, nu n-o să invoc nici un motiv banal, o să plec de aici și atâta tot, o să plec. Fir-ar să fie! Îl privi cu toată forța de care se simțea în stare în momentul acela, dorea îngrozitor de mult să-i înfrângă voința, o, dacă ar fi în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
același lucru se întâmpla când erau împreună într-o mică mulțime de oameni. Fana câștiga atunci cu sporovăiala ei cântată, spumoasă, de îndată ce deschidea gura se făcea în jurul ei cerc, știa să-și dozeze umorul, să scoată caraghioslâcul din cele mai banale evenimente ale zilei, câștiga prin locvacitatea ei debordantă, atât de plăcută la suprafață și atât de puțin profundă! Atunci Carmina era cea care se simțea marginalizată în timp ce prietena ei triumfa. Carmina se mulțumea să asculte, să zâmbească, ori dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timpului, la faptul că era o amantă ca oricare alta ce așteaptă, flămândă, ziua când cealaltă femeie, soția, sătulă fiind, pierde din vigilență și astfel poate și ea să se bucure de puțină dragoste, pe furate, la adăpostul unor minciuni banale, incitată de bucuria de a gusta din fructul oprit. După o vreme Carmina realiză că pentru ea timpul trece ireparabil, că nu era bine să se mulțumească cu acel rol minor și își ceru libertatea, voia să se liniștească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Te-am căutat și ieri și alaltăieri, îi spuse fixând-o. Te cam joci cu focul, Carmina. Abia își scosese pantofii din picioare. Veni în cameră, se așeză pe canapea, în fața lui, oftă. Închipuie-ți, ieri am stat la un banal rând de căpșune. Știi cât de mult îmi plac fructele. Era de ajuns să-mi fi spus o singură vorbă și-ți aduceam zece lădițe dacă voiai. Și cum să fac să iau legătura cu tine? Și, apoi, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a ,,cuvintelor potrivite” începe din momentul documentării și căutării ideilor. În timpul redactării, se operează selecția și adecvarea cuvintelor la intenția comunicării. Termenii vor fi preciși, corecți, eliminându-se formulele stereotip, barbarismul, pleonasmul, cacofoniile. Se va renunța pe cât posibil la adjective banale ca: mare, frumoasă, minunată, drăguță etc., la enunțuri ca: Ce frumos e în vacanță!, Ce bine e la bunici! și la clișee verbale de tipul: o serie de, sub semnul, pe undeva, la modul etc. dă Stilul adoptat trebuie să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dacă vom rămâne pe loc... În vremea asta lumea Înaintează, mormăi Zegrea, cu un rânjet blând pe chip ce nu mai lăsa loc pentru replici și Îndoieli. Căci “dăinuirea”, cum cu o anume emfază sau bățoșenie ne place să numim banala viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii nu sunt dispuși să-l mai plătească, veni triumfătoare concluzia lui Horacsek, spre Încântarea profesorală a farmacistului și nemulțumirea lui Gheretă. Poștașul se simțea deposedat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar și obligat să-și gândească cel puțin textul pe care urma să-l dicteze, Petru, maestru al improvizației, Începu să citească cele câteva anunțuri, convins că niciunul nu Îl putea Întrece În extravaganță pe al său. Erau Într-adevăr banale, obișnuite. Unul singur Îi atrase atenția. Mai mult: Îi tăie răsuflarea. Mai mult: Îi dădu frisoane. Îl citi și reciti. Acolo scria negru pe alb: „Donez un rinichi sau orice alt organ. Inf. str. S.Bărnuțiu, nr.6, ap.4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cazul unei reușite te dispensa ani buni de deriziunea redactării textului. Titlurile Însoțeau autorii precum aureola sfinții din icoane. Peste tot: pe stradă, În baruri și cafenele, și chiar În pat. De unde și dezlănțuirea cu care amante de ocazie sau banale consoarte făceau dragoste cu acești bărbați trecuți, dar nemuritori. 12. Vânzarea tablourilor era doar Începutul... Urma vânzarea casei... Și propria sa mutare Într-un apartament de două camere pe care Îl plătea În rate ca atâția alții, de-atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcut apoi cu mâna, adică pe curând, și am intrat În casă: parcă aș fi intrat În congelatorul de la morgă. În clipa asta, nici aici nu e mai bine, zise Petru. Nu știa ce să creadă: simplă relatare sau confesiune? Banală Întâmplare sau provocare demonică? Ce-ar fi să urcăm? Nici măcar n-am stat de vorbă... Socotesc că am vorbit destul pentru doi oameni care se Întâlnesc din Întâmplare... Te conduc până la ușă dacă vrei. Pentru siguranță... Dacă vrei... Petru oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lungă și grea sau scurtă suferință. După caz. Citeau și reciteau felicitările cu voce tare, chiar foarte tare, căci domnul Moduna nu stătea prea bine cu auzul de la o vreme. Plicul lui Flavius-Tiberius părea, după grosime, mai mult decât o banală felicitare. El Însă Îl deschise fără emoție și bătrânii putură să vadă că Într-adevăr nu se Înșelaseră: fiul lor primise o felicitare muzicală de care nu vor Înceta să se minuneze o bună bucată de timp. Violeta Rancea-Reichler nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca un ciobănesc german În căutarea drogurilor. Dintotdeauna, de altfel, Violeta i se Înfățișa ca un depozit clandestin de stupefiante din care lua mai Întâi ea Însăși, Înainte de a le oferi și altora. 7. Se Întâlniră În modul cel mai banal cu putință În Piața Gării. Ne Îmbrăcăm la Abbie Hoffmann? Întrebă ea În loc de salut, după ce Îl studiase din cap În picioare: pălăria neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără să fi pictat vreodată. Kutya fasza de glorie, zise Nagy Oszkár furios. De unde scoate el timpeniile astea? Nici măcar nu-i critic de artă. Atunci aș mai Înțelege... Despre artă, glorie, moarte sau viață, oricine poate vorbi. Sunt cele mai banale teme, zise Ziffer turnând În paharele prietenilor vin din sticla pictată de el. Un vin de a cărui culoare părea destul de mulțumit. Boldog új évet! La mulți ani! 5. După ce Își termină discursul solemn, cu rezonanțe funerare, În bună tradiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orice ins cu pretenții creatoare devenea o simplă licență poetică, dacă nu chiar un fals adevărat. Cu geniul, orice s-ar spune, nu-i de glumit. Continua să povestească știind prea bine că nici o povestire nu putea Înlocui cel mai banal gest. Acela, bunăoară, de a-i atinge obrazul, fruntea, părul. La sâni și buze nici nu se gândea, iar restul exista doar sub forma unui gol cu care nu știa ce să facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă că ficțiunea poate provoca realitatea. De-asta mă și prind să le rescriu destinul. E o șansă vagă, infimă, dar o să mă străduiesc. Poate că din crăpătura banalului (bateria îndărătnică) o să se ivească o dragoste mare. Apăs pe mînerul portierei și se deschide. Ca lucrurile să fie exact cum par a fi, motorul pornește din prima cheie. Hai, Tano, urcă. Au să se întoarcă și noi n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un prieten al cărui nume consună parțial cu al taumaturgului, al unui taumaturg care, la nevoie, poate îndeplini și funcția de "înger exterminator". Precum se poate vedea din textele semnalate, sursa generativă a imaginarului este, în proza Roxanei Pavnotescu, refuzul banalului, alungarea lui și a tot ce e oribil în realitate prin creația de insolit, de extraordinar, de fantastic, de miraculos (precum și de absurd, în Umbrela); pe scurt, prin satisfacerea nevoii de inefabil. Această satisfacere se obține mai cu seamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lucru, am vrea să înțelegem cum a fost posibil, cum s-a putut întâmpla. Pentru că s-a petrecut ceva foarte grav, iar dumneavoastră îl tratați cu atâta ușurință. Judecătorul: Nu vă impacientați, domnilor! Este un caz cât se poate de banal de trigamie. (Din auditoriu...) Noi totuși vrem să auzim și părerea Marelui Sine și a Micului Sine. De ce le-ați interzis să vorbească? Judecătorul: E în regulă să vorbească toți trei pe rând sau deodată, cum doresc. Doar de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
afirme în fața publicului. Prin urmare, încearcă să avertizeze spectatorii asupra farsei monologului ce va urma, pentru a nu porni cu o preconcepție asupra sensului discret și vag al piesei. Prin urmare, se ridică cortina, scena complet goală, cu excepția unui cer banal de vară, usturător de albastru și un soare perfect rotund, de culoarea lămâii stoarse, desenat în stânga lui. La confluența între cer și peretele scenei, este trasă o linie strâmbă și tremurată ce pare să despartă la modul metafizic "cerul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în văzul tuturor, pe un scaun cu un microfon în mână, pentru că vocea lui trebuie să fie puternică și să se audă din toate părțile. Deci, vocea rezoneur-ului...) Îl veți vedea imediat pe Maurizio, pe care îl cheamă, de fapt, banal, Marius... Este cel mai mare impostor pe care-l puteți imagina, ceea ce rezultă și din modul în care și-a răstălmăcit numele, spre a plăcea mai mult fetelor. El nu se simte atras de nimic și de nimeni în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de către cineva din sală, ca să dea lămuriri despre femeia prezentă pe scenă. Deci, din fundal, se aude vocea în ecou a rezonerului.) Cât știți d-voastră despre această femeie știu și eu. Veți judeca că nu poate fi decât soția banală și searbădă a lui Maurizio sau, mai degrabă, mama cea voluntară a Pulcheriei. Dar niciuna dintre ele nu sunt presupuse să apară în piesă și nici prea mult nu se vorbește despre ele. Habar nu am cine este și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu uita, adăuga și data, deși nu i se părea esențial. Nu ținuse niciodată un jurnal, de altfel avusese întotdeauna o atitudine disprețuitoare față de fetele ce țineau jurnale zilnice, unde-și notau de la cele mai stupide gânduri la cele mai banale activități. Reluctanța ei de a ține un jurnal, pe care n-ar fi fost nevoie să-l umple nici cu gânduri idioate, nici cu activități banale, pornea mai degrabă dintr-o infinită pudoare, din teama că ar fi putut, cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
țineau jurnale zilnice, unde-și notau de la cele mai stupide gânduri la cele mai banale activități. Reluctanța ei de a ține un jurnal, pe care n-ar fi fost nevoie să-l umple nici cu gânduri idioate, nici cu activități banale, pornea mai degrabă dintr-o infinită pudoare, din teama că ar fi putut, cândva, cineva să-i descopere gândurile, pasiunile și dorințele. Pentru prima oară jurnalul și-a găsit o întrebuințare practică în viața ei. Acum avea un sens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privit printre gardurile norilor, prin gaura cheii ușii dinspre Rai sau din borta vântului. Când trecea Ea. Privitul pe furiș, vorba după colț, tainele de sub plapumă, ocheadele la bijuterii, gândurile de a avea un TV color, un CD-Player sau o banală brichetă erau pentru retronostalgici. Ea era o retronostalgică, voia să cumpere 100 grame de salam, o jumătate de pâine, acum, în epoca supermarketurilor, en-gros-urilor și mall-urilor, de trenuri de mare viteză, de multipartidism, de concurență între cerere și ofertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Baptiste Bordave, eu sunt Olaf Sildur. Mă pătrundeam de această nouă legitimitate. Olaf Sildur: îmi plăcea mai mult decât Baptiste Bordave. Câștigam la schimbul acesta. Pe alte planuri, aș avea de câștigat? Incertitudinea mă excita. Am îndesat într-o valiză banală câteva haine apoi am privit cu atenție mortul: nimic nu permitea să te îndoiești că era Baptiste Bordave. Nimic, în afara unei anchete, desigur, dar nu ar exista nici un motiv să se facă vreo anchetă în legătură cu bietul tip care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]