1,470 matches
-
Editura Mesagerul, 2006; Dicționarul presei bistrițene, de Teodor Tanco, Editura Societatea Culturală Lucian Blaga, Cluj- Napoca, 2004, Scripta manent - Ghidul bibliografic al scriitorilor din radio, Editura Intermedia”, București 2004; Dicționarul Scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America) Editura Porțile Orientului, Iași 2011; Elena M. Cîmpan- Cu ochii în carte, Editura, Limes, 2013; Irina Petraș-Scriitori ai Transilvaniei. Dicționar critic ilustrat, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014 Repere critice: “Muzicală, strânsă cu eleganță în mareele unei
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
a redevenit activ, devenind redactor șef al „Ziarului Jimboliei” ("Hatzfelder Zeitung") și președinte al Comunității etnice locale. Möller, care aderase la ideologia nazistă, a încercat să folosească cele două funcții ale sale pentru a o populariza și a pregăti populația banatului pentru adoptarea acesteia. Încercarea i-a fost zădărnicită, el pierzând ambele funcții până la sfârșitul anului 1931. După 1930 și îndeosebi după 1933, mișcarea nazistă a luat un avânt puternic, ajungând să acapareze conducerea germanilor din România. Inițiatorul mișcării naziste în
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
89 de tablouri la Palatul Național din Cernăuți. 1934 Obține un succes triumfal la Timișoara, cu decorurile operetei Țara surâsului de Franz Lehár. În semn de omagiu, autoritățile orașului îi dăruiesc una dintre ghiulelele conservate în Muzeul de Istorie al Banatului - mărturie a participării strămoșului său, Ulrich Frederik Voldemar conte de Løvendal, la eliberarea Timișoarei de sub ocupația turcă (1716). 1935-1940 "Septembrie-octombrie 1935": prima expoziție personală de anvergură la Sala Mozart din București (tablouri în ulei, desene, acuarele). Critica de specialitate îl
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Russo la Soveja, a fost cunoscută și în capătul opus al țării, Banatul, dovedește caracterul colectiv al folclorului nostru. A scris mai multe volume de culegeri : În prefața primului volum, autorul arată că poeziile au fost culese din comune ale Banatului timișean cu concursul tinerilor de la Institutul pedagogic-teologic din Caransebeș. Dă lista celor ce au cules și arată localitățile de unde s-a cules. Între 1889 și 1892, s-au cules mai mult de două mii de cântece poporale lirice și epice, dintre
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
zona Craiovei, Slatinei și Polovragilor, după cum reiese și din diplomă comemorativa "200 de ani de la venirea oltenilor în Comloș", 1734-1934.) alții s-au stabilit în partea Banatului sârbesc unde înființează localitățile Srediște, Straja, sau chiar în Timac (Timok). Odată cu ocuparea Banatului de către turci, aceștia din urmă redeschid minele abandonate, aducând mâna de lucru din vechile zone miniere ale Olteniei, cum sunt: Baia de Arama, Baia de Fier, Baia Sie și specialiști în minierit din Europa Centrală. Francesco Griselini ne informează și el că
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
Țară Românească. Se presupune că aceștia erau prizonierii luați de otomani la părăsirea Banatului în 1717, care își răscumpărau libertatea prin munca. Topitoriile de acolo datau, probabil, din sec. al XVII-lea, fiind construite de turci. Odată cu înfrângerea turcilor, în Banatul aflat acum sub administrație austriacă, viața devine mai prosperă, fapt ce atrage din nou imigranți, multi dintre ei fiind dintre cei plecați cu turcii, ori luați prizonieri în războiul din 1737-1739. În perioada 1751-1753 aceștia vin în număr tot mai
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
cu motive românești cu râuri de arnigiu roșu, cu șurțele și opregele confecționate de ele însăși opresc pe trecător în loc, pentru a le admira" Despre bufeni Nicolae Iorga afirmă la rândul său: "Schimbul de populație între județ și județ, între Banatul regelui străin și Banatul Domnului românesc, a fost totdeauna foarte viu. Partea de sus a Gorjului mai ales e plină de locuitori câri s'au coborît din valea be sus a Jiiului, dar în Mehedinți trăiesc atîția Bănățeni de naștere
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
râuri de arnigiu roșu, cu șurțele și opregele confecționate de ele însăși opresc pe trecător în loc, pentru a le admira" Despre bufeni Nicolae Iorga afirmă la rândul său: "Schimbul de populație între județ și județ, între Banatul regelui străin și Banatul Domnului românesc, a fost totdeauna foarte viu. Partea de sus a Gorjului mai ales e plină de locuitori câri s'au coborît din valea be sus a Jiiului, dar în Mehedinți trăiesc atîția Bănățeni de naștere, veniți de la "Unguri"; în
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
fiecare din acestea prin motive stilistice specifice. Aceste zone sunt cu toate bine reprezentate în Muzeul Pr. Zosim Oancea unde, printre cele aproximativ 600 de icoane care-i alcătuiesc colecția, se găsesc unele provenind chiar din zona Bucovinei și a Banatului, pe lângă altele probabil de origine austriacă. Nicula și Transilvania de Nord: Icoanele din Nicula și din împrejurimile sale, în special cele mai vechi, se recunosc imediat, mai ales după formatul lor mic (cca 20×30 cm), prin strălucirea deosebită a
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
de obști: Vrancea, Câmpulung și Thigheci a relatat Dimitrie Cantemir. Câteva uniuni de obști alegeau o căpitenie militară intitulată voievod, iar teritoriul condus de acesta capătă denumirea de voievodat. În unele ținuturi învecinate cu slavii ele se mai numeau cnezate banate sau jupânate. Procesul de unificare a micilor voievodate în formațiuni teritoriale mai mari și mai viabile a reprezentat debutul constituirii statului medieval. Procesul de apariție a unor formațiuni statale mai avansate în spațiul extracarpatic, a întârziat deoarece acesta era suplimentar
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
a iei), "râurile" (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și "bibilurile" sau "cheițele" (cusături de îmbinare a bucăților de material). Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta pe meleagurile locuite de români de la Nistru până în Banatul sârbesc. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați / chezuri / piezuri - adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și
Ie (vestimentație) () [Corola-website/Science/324222_a_325551]
-
2007 a venit rândul turnului clopotniță scund, cu foișor deschis și coif piramidal ușor evazat. Era un lăcaș de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată; forma heptagonală a altarului trădează influențe ale arhitecturii ecleziastice (poate chiar prezența unor meșteri constructori) din Banatul învecinat. Accesul la interior se făcea printr-o singură ușă, amplasată pe latura vestică. Informații referitoare la prezența vreunor fragmente picturale nu s-au păstrat. La acoperiș s-a păstrat șița clasică. Lăcașul, supus unei ample reparații în anul 1910
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
e) Tot de aici provine o monedă din argint de la Valens. Bibliografie: Toma-Demian 2002-2003, p. 184. f) Un denar de la Marcus Aurelius s-a descoperit în comună. Bibliografie: Mitrea 1964, p. 579; 1964a, p. 383 Informatii din: "Descoperiri arheologice din Banatul românesc - repertoriu " de Sabin Adrian LUCA la pag.220 nr.524
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
(n. 20 martie 1874 la Sânnicolau Mare, județul Timiș, d. 27 aprilie 1947 la Timișoara), a fost un compozitor, cântăreț, profesor de muzică bisericească, dirijor și organizator de coruri român. A contribuit la păstrarea conștiinței naționale printre românii din Banatul de câmpie, în timpul ocupației austro-ungare. s-a născut la SînMiclăușul Mare (azi Sânnicolau Mare), la 20 martie 1874, comitatul Torontal, în Austro-Ungaria, într-o familie de români săraci. Clasele primare le urmează la școala confesională ortodoxă din localitatea natală. De
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
absolvă în anul 1892. Colaborează cu preotul Nicolae Chicin, profesor de cântare bisericească la Arad, de la care își perfecționează arta dirijorală. A fost contemporan cu compozitorul bisericesc, Trifon Lugojan. Între 1892 - 1896 funcționează ca dascăl în comunele Toracu Mic, în Banatul sârbesc și Comloșu Mare, unde înființează și conduce primele sale coruri formate din elevi și adulți. În 1896 revine la Sânnicolau Mare ca învățător iar începând cu anul 1902 i se încredințează conducerea "Reuniunii de cântări"”Doina”. Corul, existând din
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
plecarea acestuia la Universitatea din Cluj, a urmat un alt istoric, respectiv profesorul Ilie Uzum. Din anul 1990, la conducera Muzeului reșițean se află actualul director, dr. Dumitru Țeicu. Din anul 1971 și până în prezent publicația științifică emblematică pentru Muzeul Banatului Montan din Reșița este revista Banatica, ajunsă la cel de-al 22 volum. De-a lungul timpului în paginile sale și-au găsit locul studii semnate de istorici de prestigiu precum Hadrian și Constantin Daicoviciu, Costin Feneșan, Wolker Wollman, Marian
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
Neuer Berliner Kunstverein. Berlin 1990. • Helmut Schneider, Diet Sayler: Diet Sayler. Ausstellung 3. März - 30. April 1983 Galerie Hermanns. Galerie Hermanns. München 1983. • Peter Volkwein: Diet Sayler, Basis-Konzepte. Museum für Konkrete Kunst Ingolstadt, 19.03.93 - 18.04.94; Muzeul Banatului, Timișoara, 15.10.93 - 30.11.93; BWA Museum, Lublin, 10.12.93 - 26.01.94. Ingolstadt 1994. 1 www.diet-sayler.de 2 www.kunstaspekte.de 3 www.artfacts.net 4 www.artfacts.net-ausstellungen 5 www.418gallery.com
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
ai domniei sale, fiul și moștenitorul lui, Béla a jucat un rol tot mai important în formarea politicii externe a regatului. El a reușit să convingă un grup de cumani să accepte suzeranitatea maghiară în 1228 și a format un nou banat, cel al Severinului în 1231. Imediat după ce i-a succedat tatălui său la tron în 1235, Bela al IV-lea a încercat să recucerească teritoriile pierdute de regatul maghiar. Încercările militare ale sale au creat o sciziune uriașă între monarh
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
adulte și bine hrănite. Bine făcute, răcite, și apoi zdrobite mărunt, jumările se pot adăuga unui aluat pentru a realiza niște produse de patiserie (de obicei în formă de disc), care se coc la foc mic în cuptor, cunoscute în Banatul de câmpie, ca "pogăcele."
Jumară () [Corola-website/Science/327555_a_328884]
-
și mai târziu fiica sa Maria Terezia au dat privilegii care atrag mineri din toate provinciile Austriei în ținutul montanistic al cărui centru era Oravița. În perioada 1737-1739, în urma războiului cu turcii, prin pacea de la Belgrad, din 1739, Austria pierde Banatul Sârbesc și Banatul Craiovei. De groaza turcilor mulți dintre coloniștii aduși au fugit și intreprinderile industriale au stagnat și s-au dizolvat. Din nou vor fi aduși coloniști, de data aceasta din Oltenia și Muntenia. Existând o oarecare diversificare a
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
Site-ul oficial al Mănăstirii Partoș: www.partos.ro este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Partoș, comuna Banloc, județul Timiș. Cea mai veche mențiune a acestei mănăstiri datează din 1571, după cucerirea Banatului de către turci, ieromonahul Laurențiu, aflat în drum spre Transilvania, poposește aici timp mai îndelungat și face o danie. Locul a fost sfințit și de petrecerea ultimilor trei ani de viață a Sfântului Iosif cel Nou, de la Partoș, mitropolitul Timișoarei, între
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
Banatul este o revistă a primăriilor din Banatul istoric, editata de Uniunea Jurnaliștilor din Banatul istoric începând cu anul 2011 și conține informații de interes local. În cuprinsul revistei, care numără 24 pagini, diferite localități din România și Șerbia au consacrate câte o pagină. Peste 30 de localități
Banatul (revistă) () [Corola-website/Science/328739_a_330068]
-
Banatul este o revistă a primăriilor din Banatul istoric, editata de Uniunea Jurnaliștilor din Banatul istoric începând cu anul 2011 și conține informații de interes local. În cuprinsul revistei, care numără 24 pagini, diferite localități din România și Șerbia au consacrate câte o pagină. Peste 30 de localități apar în paginile revistei, prin rotație, în
Banatul (revistă) () [Corola-website/Science/328739_a_330068]
-
Remetea Mare, Făget, Macea, Obreja, Oțelu Roșu, Cenei, Lugoj, Caransebeș, Bată, Brestovăț, Vârșeț, Nicolinț, Stamora Moravița, Săcălaz, Gătaia, Grădinari, Birchiș, Macea, Tomnatic, Vinga, Alibunar, etc. Încă de la primul număr revista a fost distribuită gratuit atât în România cât și în Banatul Sârbesc. Uniunea Jurnaliștilor din Banatul istoric editează 37 de publicații, "Banatul" fiind revista fanion a Uniunii.
Banatul (revistă) () [Corola-website/Science/328739_a_330068]
-
Oțelu Roșu, Cenei, Lugoj, Caransebeș, Bată, Brestovăț, Vârșeț, Nicolinț, Stamora Moravița, Săcălaz, Gătaia, Grădinari, Birchiș, Macea, Tomnatic, Vinga, Alibunar, etc. Încă de la primul număr revista a fost distribuită gratuit atât în România cât și în Banatul Sârbesc. Uniunea Jurnaliștilor din Banatul istoric editează 37 de publicații, "Banatul" fiind revista fanion a Uniunii.
Banatul (revistă) () [Corola-website/Science/328739_a_330068]