1,569 matches
-
pilule, bălăngănindu-și picioarele pe ritmul trupei de băieți. - De ce înfuleci bomboanele așa, iubito? - Pentru că așa face și mami când e în baie. - Robby, vrei să-i iei bomboanele surorii tale? - Nu e chiar sora mea, l-am auzit de pe bancheta din spate. - Nici eu nu sunt chiar tatăl ei, i-am spus. Dar asta n-are nimic de-a face cu ce te-am rugat. M-am uitat în oglinda retrovizoare. Robby mă săgeta cu privirea, având o sprânceană ridicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în cele din urmă să scriem o carte împreună. Am avut sentimentul că suntem într-o misiune, un pact scriptic ne obliga să ne jucăm rolurile cu maximă dăruire. Paginile pe care le scriam seara, la hotel, sau pe o banchetă de tren, refugiați într-un colț mai liniștit, ne dădeau o viziune mai clară, ne conturau exigențele acestei întreprinderi. Vedeam oamenii și locurile prin prisma a ceea ce urma să devină text. Eram cumva niște colecționari de vorbe și peisaje, niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
17.30, așa că am timp să-mi notez în jurnal și să citesc din Ivan Klima, The Spirit of Prague. VITALIE CIOBANU: „Ai avut probleme cu pașaportul?”, mă întreabă Corinne Desarzens, după minute bune de la rondul grănicerilor, luând loc pe bancheta din fața mea. „Se pare că puseseră lituanienii ochiul pe tine.” „Le-am părut suspect, un potențial infractor, lipsit de un document «blindat», ca al tău, elvețian, sau ca acela al lui Richard Wagner, care, deși e neamț născut în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
timp de câteva ore, am fost supus unei anchete severe de către un grup de militari în civil, colonei și generali, conduși de secretarul general, pe atunci, al MAI, Nicolae Pleșiță. Fusese „interceptat” la frontiera jugoslavă, în Volvo-ul lui René, pe bancheta din spate, manuscrisul romanului meu Bunavestire și, timp de câteva ore, militarii au încercat să mă facă să mă dezic de editorul meu și de „fapta mea”, aceea de a preda un manuscris nepublicat unui editor din Vest. Nu am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și luminat din care dădeau ușile spre cabinetele celor doi șefi - Ion Bănuță, ilegalistul și poetul surrealist (suprarealist mai mult fără voia sa!Ă, și Mihai Gafița, redactorul-șef și factotumul acelui monstru editorial, și ne-am așezat pe o banchetă, la perete, alături. Cineva ne-a adus de jos, de la serviciul tehnic, un exemplar al romanului, eu l-am luat cu mâinile tremurânde și mi-am afundat fața în el, prima mea „odraslă ideatică”, de a cărei realitate și naștere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spre clădirea principală a aeroportului, am zărit cum, la un moment, când așteptarea devenise agasantă, că de avion s-a apropiat în viteză autoturismul reprezentantului TAROM, pe care nu-l văzusem, cum ar fi fost normal, la îmbarcarea pasagerilor. De pe bancheta din spate au coborât două persoane, dintre care una avea mâinile legate cu cătușe. Coborârea lor și urcarea pe scară au fost foarte precipitate, întrucât un alt autoturism al poliției aeroportului se apropia tot în mare viteză, astfel încât ei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe Pat. - Ne-au ochit, Pat! am zis. Calc-o! Pat n-a așteptat să i se spună a doua oară. A călcat-o la blană și a cotit-o spre Corondolet. M-am Întors spre Cole, care stătea pe bancheta din spate. - Aruncă iarba aia! i-am ordonat. - Stai un pic, a răspuns Cole. Poate scăpăm de ei. - Ești diliu? i-am zis. Pat, McKinney și cu mine am zbierat În cor: - Arunc-o! Eram pe Corondolet, pe direcția spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
groasă, a zis cînd i-am povestit. Pat Îi dăduse unui avocat care atîrna pe la secție zece dolari ca să-l scoată a doua dimineața. Eram Într-o celulă cu patru necunoscuți, dintre care trei dependenți de droguri. Exista o singură banchetă, care era ocupată, așa că restul stăteam În picioare sau pe podea. M-am Întins pe podea lîngă un tip pe nume McCarthy. Îl mai văzusem prin oraș. Era reținut de aproape șaptezeci și două de ore. Din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un bărbat au venit la secție și ne-au dus pe o parte dintre noi la sediul federal. Tipul cel nou era tînăr și durduliu. Molfăia o țigară de foi. Cole, McCarthy, eu și doi negri ne-am Înghesuit pe bancheta din spate. Tipul cu țigara era la volan. Și-a scos țigara din gură și s-a-ntors spre mine. - Cu ce vă ocupați, domnule Lee? A Întrebat politicos, pe un ton de om educat. - Agricultură, am răspuns. Tipul cu pipa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Am trimis după dubă, a zis tipul cu pipa. O să-i ducem la secția 3 și o să-i punem la păstrare. La secția 3 Cole și cu mine am avut o celulă numai pentru noi. Eu m-am Întins pe banchetă. Simțeam o durere puternică În plămîni. Răul de la lipsa drogului diferă de la un om la altul. Unii suferă mai ales de stări de vomă și diaree. Genul astmatic, cu toracele strîmt și adînc, e expus unor crize violente de strănut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
scăderea presiunii sîngelui, cu deshidratarea care rezultă de aici, și starea de slăbiciune extremă, ca după un șoc. Te simți ca și cum scurgerea de energie vitală ți s-ar fi Întrerupt și toate celulele din corp ți se sufocă. Întins pe banchetă, mă simțeam ca și cum m-aș fi redus treptat la o grămadă de oase. Am stat la secția 3 vreo trei ore și apoi garda ne-a urcat Într-o dubă și ne-a dus la Închisoarea din Parish. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
consumul și să te vindeci singur e că răul ține de la cinci la opt zile. Douăsprezece ore ar fi ușor. Douăș’patru de ore ar mai merge, dar cinci pînă la opt zile e prea mult. M-am Întins pe bancheta strîmtă de lemn, Învîrtindu-mă de pe o parte pe alta. Tot corpul mă ustura, tremurînd tumefiat - carne congelată de marfă În agonia dezghețului. M-am Întors pe burtă și un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mult. M-am Întins pe bancheta strîmtă de lemn, Învîrtindu-mă de pe o parte pe alta. Tot corpul mă ustura, tremurînd tumefiat - carne congelată de marfă În agonia dezghețului. M-am Întors pe burtă și un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-a năvălit brusc În organele genitale. În străfundul orbitelor mi-au explodat scîntei, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În vagonul ticsit de trupuri, abia dac-am putut găsi un loc pe jos. Acolo, printre deținuții care veneau de la București, m-a impresionat figura de Crist a unui om mai vârstnic, cu care am intrat în vorbă. Stătea pe banchetă și văzândumă atât de chinuit, mi-a oferit locul lui. Ne am împrietenit, în cele două zile și jumătate, cât a durat drumul până la Aiud, unde am fost depuși. Aveam să aflu mai târziu că omul acela, plin de blândețe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cu unghiile pline de praf, de pământ și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care trenul a plecat, a luat-o din loc, femeia aia corpolentă și gălăgioasă a tăcut brusc, s-a închinat și-a zis doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în excursii, și atunci cumpăra bilet diriga pentru toată clasa. Acum, când merge să vadă albastrul de Bucșoiu, cumpără Vali bilet. Pe ea o lasă să aibă grijă de bagaje. Sau, dacă merg cu mașina lui Cosmin, o lasă pe bancheta din spate, și el vorbește cu Cosmin despre calculatoare și alte prostii, despre mașini, motoare, lucururi pe care ea nu le înțelege. O lasă cu femeia lui Cosmin, cu Clara, o fâță proastă. Se aude zgomot. Rodica pleacă la serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-l transferăm la spitalul regional, o intervenție chirurgicală... Mama izbucnește în lacrimi, tata își frământă mâinile neputincios. Curând mă urcă iarăși în salvare și mașina pornește, bănuiesc eu, spre capitala regiunii. Mama merge cu mine, stă la căpătâiul meu, pe bancheta acoperită cu mușama albăstruie, în mașină. Acum mi-e sete, o sete nemaiîntâlnită, și-mi este cald, sunt dogoritor, parcă în inima mea s-a aprins un foc enorm, ce mă arde pe dinăuntru și se întinde cuprinzându-mi toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dracului din gură! a mârâit la el tovarășul Cameniță, care revenise la starea lui cea de toate zilele: dur și inflexibil. -Bă, să nu vorbiți despre chestia asta! a ordonat el mai apoi, pășind spre mașină. Se suise deja pe bancheta din spate când și-a amintit ceva, a deschis portiera și a strigat: -Gârmoci, pe unde mai e, bă, pantofarul ăla, Tomiță? Bagă de seamă, să-i dai drumu... Imediat, mașina a demarat în trombă. Atunci, Truman, m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
toți trei călătoreau cu trenul, fără bilet: n-aveau unde să se adăpostească peste noapte și luaseră trenul din Gara de Nord, care-i ducea cine știe unde, nu prea-i interesa direcția, important era să aibă și ei un culcuș acolo, pe vreo banchetă, plus că așa se mai plimbau și ei, cunoșteau țara. Venise supracontrolul, veniseră și caraliii, nu mai scăpaseră, cu nașul o scoteau ei la capăt, dar așa... Îi prinseseră și-i duseseră până la capăt de linie, aci, în orășelul Serenite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam la iarmaroc cu o trăsură: birja cu trei cai. Părinții pe bancheta din spate și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de azi. Iar pentru mine nu mele patro nilor se identificau cu firmele prăvăliilor. Dom nul Ru leta ținea merceria. Domnul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
prăfuite, cu găini și curci, cu miei de lapte. Iar noi două, eu și soră-mea, ne lipeam nasurile de geam și cântam, nici nu știi ce fericire simțeam când intra controlorul și ne cerea biletele, adesea se așeza pe banchetă, își dădea la o parte cascheta transpirată și-mi spunea: „Ia mai zi o dată ăla cu «A venit aseară mama...»“. „A venit aseară mama/ din sătucu-i de departe/ ca să-l vadă pe feciorul/ astăzi om cu multă carte.“ Și pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Eu, tovarășa, când eram tânăr, fruntaș am fost și iată că, până la urmă, m-au făcut sectorist. Visul lui tata: «Fă-te Gigele, tată, milițian și or mânca și copiii tăi o pâine.»“ Rodicuța se așeză într-un colț pe bancheta metalică, nu zicea nimic și nici nu mai plângea. Își fixase ochii printre zăbrelele de la dubiță. Își adună demnă poșetuța caraghioasă lângă ea, îl strânse pe Gabriel de mână și se gândi numai la ce-o să zică tata. Scârța-scârța. „Să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
erau aceste locuri, îi spun spațiu că nu știu ce altă denumire să-i dau. Într-o gară s-a urcat în tren și a intrat la noi un tânăr de vreo 20-22 de ani, subțirel și blond, s-a așezat pe bancheta din fața mea și a început să se uite la mine. Eu nu prea l-am băgat în seamă, căci reciteam pentru a nu știu a câta oară cartea „Aventuri în insula naivilor”. Eram nemulțumit de unele pasaje și îmi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să răspundă la telefon și să cheme salvarea. Când sosi salvarea în fața blocului, șoferul parcă mașina într-un loc ilegal, apoi deschise ușa din dreapta, se dădu la o parte, și îi făcuse loc Carlinei să se urce. Se așeză pe bancheta din spate. O cuprinse frica. Era ca un condamnat dus în fața unui pluton de execuție. Simțămintele care se hrănesc fără voia noastră din noi nu îi dădeau pace. Pe drumul spre spital i se rupsese apa și nu făcuse altceva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
personajele jucate de Dragoș Bucur și Ioana Flora, dar ce vrei : asta-i filosofia de cartier (una mai blândă însă, nu foarte hip hopistă), care spune că tipa trebuie să stea cuminte într-un colț sau, în cazul filmului, pe bancheta din spate atunci când tipul ei se întâlnește cu un alt tip ca să pună țara la cale. “i mai spune ceva filosofia asta tâmpită : că faci orice ca să nu lași urme de tensiune erotică de teama celuilalt tip care te-ar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]