KorAP: Find »[drukola/base=banchet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...92 >

2,280 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

Mitsuharu le observă ochii umflați, dar el, unul, rămase neclintit. — Într-adevăr, continuă Mitsuharu, și eu sunt Îngrijorat că această Întoarcere neașteptată Înseamnă că Seniorul Nobunaga a fost ofensat În vreun fel. De ce a fost concediat Seniorul Mitsuhide de la supravegherea banchetului? Primul răspunse Dengo: — Seniorul Mitsuhide este stăpânul nostru, dar nu suntem orbi În fața crimei și nu avem prejudecăți de gândire, așa că nu vom protesta cu nemulțumire contra Seniorului Nobunaga, fără cauză. Am avut mare grijă ca, de data asta, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pune nimic cap la cap. Trebuie ca planul să fi fost Întru totul limpede În mintea Seniorului Nobunaga, de o bună bucată de vreme. Atunci, de ce să-l concedieze el pe omul căruia i-a Încredințat responsabilitatea de a organiza banchetul și să-i acorde altcuiva această cinste, chiar În ziua petrecerii? Pare aproape să fie o demonstrație de dezbinare, pregătită anume pentru oaspetele său, Seniorul Ieyasu. Genemon interveni: — Când privesc situația pe care au descris-o deja colegii mei, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
noroi e greu de șters. De câte ori au Îndurat stăpânul meu și vasalii lui o asemenea rușine, din vina acestui senior crud din Azuchi? Iar ieri n-a fost vorba numai de faptul că Seniorul Mitsuhide a fost Înlăturat de la pregătirea banchetului. Ordinul care a venit imediat după aceea a făcut Întregul clan Azuchi să pară o haită de câini fugărind mistrețul sau cerbul. Poate ați auzit că trebuie să ne mobilizăm imediat pentru pornirea spre apus. Ni s-a poruncit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
plecat Domnia Sa din Azuchi, dar pentru oamenii care-și primesc stipendiile de la clanul Akechi a fost ca și cum ar fi stat trei ani pe un pat de cuie. Toți vasalii și oamenii de rând din Azuchi au trecut pe lângă sala de banchet goală și au strigat insulte: „ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii vasali care au Înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu s-a Întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că Înaltul funcționar Însărcinat cu banchetul fusese schimbat, pe neașteptat, și am auzit că l-a Întrebat pe Seniorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
au Înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu s-a Întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că Înaltul funcționar Însărcinat cu banchetul fusese schimbat, pe neașteptat, și am auzit că l-a Întrebat pe Seniorul Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese Înapoi În provincia lui de origine. Toți cei care auziră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Shibata. Și totuși, numele stăpânului lor fusese consemnat după numele acelor comandanți, pe lângă faptul de a fi fost pus sub comanda lui Hideyoshi. Lipsa de respect față de rangul cuiva era cea mai mare insultă pentru un samurai. Rușinea incidentului de la banchet fusese accentuată printr-un ordin militar. Din nou oamenii erau scandalizați. Între timp, Începuse să asfințească, iar pe pereți jucau razele soarelui În amurg. Nimeni nu vorbea, dar oamenii aveau obrajii brăzdați de lacrimi. Chiar atunci, pe culoar se auziră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să mă Întorc. Aș dori ca astă seară să stau jos și să iau cina cu tine și familia ta. Și astfel, se Întruniră din nou Într-un cerc de familie, până la plecarea lui Mitsuhide. Omul cel mai vârstnic de la banchet era excentricul unchi al lui Mitsuhide, Chokansai, un om care Îmbrățișase sfintele ordine. La șaizeci și șase de ani Împliniți În acel an, cruțat de orice boală, avea plăcerea de a face glume. Se așeză lângă fiul de șapte ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
hotărâre. Lămpile care licăreau În camera de oaspeți străluceau printre frunzele tinere. Pentru Shoha și ceilalți poeți, avea să fie o noapte cu scârțâieli de penițe pe hârtie, În timp ce-și scriau versurile. Petrecerea acelei seri Începu cu un banchet la care Mitsuhide fu oaspetele de onoare. Invitații vorbeau gălăgioși, râdeau și beau rânduri-rânduri de sake, fiind atât de adânciți În conversație Încât păreau să fi uitat cu totul de poezie. — Nopțile de vară sunt scurte, anunță gazda lor, marele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
oriunde s-ar fi dus, nu erau șanse ca dușmănia contra lui să se risipească. Pe de altă parte, le permisese misionarilor să construiască o biserică, le recunoscuse public munca și, din când În când, În invitase chiar și la banchete. Călugării buddhiști cârteau, Întrebând pe cine Îi considera Nobunaga străini - pe creștini sau pe ei Înșiși. Nobunaga detesta explicațiile. Nu putea suferi să audă un lucru articulat literă cu literă, preferând intuiția nemijlocită dintre oameni. Ba chiar Îl Însuflețea. — Sotan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
parte gâtul scurt și gros și se Întoarse, foșnindu-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali Își aduseră omagiile. Apoi, se Îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură Împărțite cești, În timp ce lămpile licăreau În adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură Împărțite cești, În timp ce lămpile licăreau În adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară În două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc după o slujbă comemorativă, așa că nimeni nu se Îmbătă prea tare. Totuși, În timp ce efectele sake-ului Începeau să se facă simțite, generalii se ridicară de la locurile lor pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nepotul meu“, se referea numai la Genba. Deși nu avea decât douăzeci și opt de ani, Genba comanda Castelul Oyama ca general al clanului Shibata și primise o provincie și un rang doar cu puțin inferior marilor generali adunați În sala de banchet. — Auzi, Hideyoshi, spuse Katsuie. Dă-i o ceașcă și nepotului ăstuia al meu. Hideyoshi Întoarse capul ca și cum abia atunci l-ar fi observat pe Genba. — Nepot? Întrebă el, studiindu-l. A, dumneata. Desigur, părea Într-adevăr să fie eroul despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, În timp ce În gură simțeau un gust acru. Nu era o situație oarecare. Se prea putea ca, dincolo de ziduri, nu foarte departe de banchet, În umbra copacilor și pe sub podele, să se afle săbii, lănci și arcuri ascunse de membrii clanului Shibata. Nu cumva Încercau stăruitor să-l provoace pe Hideyoshi? O senzație stranie, comună tuturor, Începu să se formeze din sentimentele de neîncredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
am fost atâția ani plecat pe câmpul de luptă, În ultima vreme n-am mai avut parte deloc de plăcerea asta. Ei, acum Îmi iau rămas bun, dar voi rămâneți cât de mult doriți. Hideyoshi fu primul care plecă de la banchet. În timp ce ieșea și pornea pe coridorul lung, nimeni nu se ridică să-l oprească. Dimpotrivă, ceilalți seniori găseau mai Înțelept din partea lui că plecase și erau ușurați de senzația de pericol intens pe care o simțiseră. Deodată, din camera de lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mare urgență, așa că am cutezat să vin În toiul nopții. După două zile de discuții, m-a ajuns oboseala, și fizică și mentală. Dar ce vă aduce aici, la miezul nopții? Marele preot rosti Încet: — Plănuiți să participați mâine la banchetul de la castel, pentru Seniorul Samboshi? Păi, s-ar putea să fiu În stare, dacă mă tratez cu ceva. S-ar putea să sufăr doar de-o insolație, iar oamenii se vor supăra dacă nu sunt prezent. — Poate că indispoziția dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ceva. S-ar putea să sufăr doar de-o insolație, iar oamenii se vor supăra dacă nu sunt prezent. — Poate că indispoziția dumneavoastră e o presimțire. — Ei, și de ce spuneți asta? Acum câteva ore, v-ați retras cam pe la jumătatea banchetului. La scurt timp după aceea, n-au mai rămas decât cei din clanul Shibata și aliații lor, care discutau ceva În secret, foarte pătrunși. N-am Înțeles despre ce era vorba, dar situația Îl neliniștea și pe Maeda Geni, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
curând. Acum, pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, Încărcate de accentul provinciilor din miazănoapte, pluteau până la urechile lor. — Oamenii din castel știu că e ultima lor noapte și probabil se bucură de un banchet de rămas bun. Ce trist! Atacanții din jurul castelului Îi compătimeau pe locuitori. Atât oamenii din castel, cât și cei de-afară fuseseră soldați sub comanda clanului Oda și nu exista nimeni care să nu cunoască trecutul lui Katsuie. Fie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
din castel, cât și cei de-afară fuseseră soldați sub comanda clanului Oda și nu exista nimeni care să nu cunoască trecutul lui Katsuie. Fie și numai din acest motiv, situația era profund emoționantă. În castelul Kitanosho, avea loc un banchet final. Participau peste optzeci de persoane - Întregul clan și vasalii superiori. Soția lui Katsuie și fiicele ei stăteau așezate sub lămpile luminoase, În mijlocul grupului, pe când armata inamică aștepta afară, la foarte mică distanță. — Nu ne-am adunat așa nici măcar ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
râse. În zori, va Începe prima zi din viața noastră pe lumea cealaltă. Noaptea de-acum e pentru voi Ajunul Anului Nou În astă lume. Cu numeroasele lămpi și multele voci vesele, Întrunirea nu părea cu nimic diferită de un banchet obișnuit. Numai prezența războinicilor Înarmați făcea ca un nor sumbru să plutească prin sală. Fardul și Îmbrăcămintea lui Oichi și ale celor trei fiice ale sale dădeau petrecerii un aer incredibil de proaspăt și chiar elegant. Cea mai tânără dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
timp În timp, o tăcere de gheață și fumul negru emanat, În noapte, de pâlpâirea lămpilor, dezvăluiau, pe cele optzeci de fețe Îmbătate, o culoare palidă care nu avea nici o legătură sake-ul. Lămpile arătau că era miezul nopții, dar banchetul continua. Fiicele lui Oichi se rezemară de poala ei și adormiră. Pentru ele, acel banchet devenise prea plictisitor. La un moment dat, fata cea mai mică Își pusese capul pe genunchii mamei sale, iar acum dormea adânc. În timp ce-i atingea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lămpilor, dezvăluiau, pe cele optzeci de fețe Îmbătate, o culoare palidă care nu avea nici o legătură sake-ul. Lămpile arătau că era miezul nopții, dar banchetul continua. Fiicele lui Oichi se rezemară de poala ei și adormiră. Pentru ele, acel banchet devenise prea plictisitor. La un moment dat, fata cea mai mică Își pusese capul pe genunchii mamei sale, iar acum dormea adânc. În timp ce-i atingea părul, Oichi se străduia să-și stăpânească lacrimile. Fiica mijlocie Începuse și ea, În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
acum dormea adânc. În timp ce-i atingea părul, Oichi se străduia să-și stăpânească lacrimile. Fiica mijlocie Începuse și ea, În cele din urmă, să picotească. Numai cea mai mare, Chacha, părea să Înțeleagă gândurile mamei sale. Știa ce rost avea banchetul din noaptea aceea, dar reușea, totuși, să se-arate senină. Fetele erau frumoase și semănau toate trei cu mama lor, Însă Chacha era Înzestrată, În mod deosebit, cu o ținută aristocratică moștenită din sângele clanului Oda. Tinerețea și frumusețea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de ce să te grăbești, Îi spuse el. Mai stai două-trei zile. Îi voi spune Seniorului Ieyasu că eu am insistat. Mai cu seamă că mâine avem o mică sărbătoare de familie. Ceea ce Hideyoshi numea „o mică sărbătoare de familie“ era banchetul care marca investirea lui cu un nou titlu de curte, reprezentând pecetea aprobării imperiale la adresa politicii lui interne și a succeselor sale militare. De asemenea, urma să anunțe construirea unui nou castel important, la Osaka. Banchetul dură trei zile. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sărbătoare de familie“ era banchetul care marca investirea lui cu un nou titlu de curte, reprezentând pecetea aprobării imperiale la adresa politicii lui interne și a succeselor sale militare. De asemenea, urma să anunțe construirea unui nou castel important, la Osaka. Banchetul dură trei zile. Un șir nesfârșit de oaspeți Își croia drum spre castel, iar străzile Înguste ale orașului erau blocate cu trăsurile curtenilor, cu slujitorii și caii acestora. Kazumasa realiză În cele din urmă, că pe umerii lui Hideyoshi fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]