1,549 matches
-
Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de plăgile cele mai Înfiorătoare, prost Înfășurate În bandaje impregnate de sânge și puroi. Simți cum inima Îi stă În loc. Hoarda leproșilor imunzi nu trebuia să sosească, așa cum se temeau cei de la San Piero, ci se revărsase deja În măruntaiele Florenței, profitând de acel drum ferit. Adunându-și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oțel Între dânsul și infern. — Nu-ți știu numele, zise el. — Eu sunt, messer Alighieri. Giannetto de la San Piero. Giannetto, cerșetorul. O rază slabă de lumină cădea pe fața omului, care stătuse locului. Se apucă să-și scoată de pe cap bandajele Însângerate, În timp ce Dante Își cobora arma Încetișor. Era, Într-adevăr, dânsul, același zdrențăros peste care dăduse În Palatul priorilor. Omul cu soarta. Între timp, celelalte creaturi Își opriseră Înaintarea, ca și când și-ar fi pierdut orice urmă de curiozitate În privința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor ajung până aici. — Ce spun? — Nu se poate desluși; vorbe amestecate, discuții... Uneori se roagă. Dante Își mângâie bărbia, perplex. Pentagrama desenată În fața altarului, pentru invocarea diavolilor... Își ridică brusc privirea spre interlocutorul său. Mutra lui Giannetto ieșea dintre bandaje asemenea botului unui șoarece dintr-o gaură În zid. În minte Îi Încolți Îndoiala că ar fi putut fi vorba de o Înșelătorie. Poate că omul Îi istorisea povestea aceea pentru a-i hrăni fantezia. Poate că nu existase nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
renumiți În toată Europa și se știa prea bine cât de bine erau remunerați. Nici măcar Giotto nu primise niciodată o răsplată atât de mare pentru opera sa. Poate că Giannetto Însuși, cu aerul său În aparență inofensiv, Își ascundea În bandaje mâinile pătate de sânge. Ar fi trebuit să Îi aresteze pe toți, Își zise. Acum știa unde le era vizuina. Avea să se Întoarcă. — Unde se ajunge pe acolo? Întrebă arătând cu degetul spre Întunericul din față. — Galeria dă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scutea să se mai ocupe și altfel de ele. Trebui ca Rateau, care conducea în chip prea energic motocicleta pe care se afla și prietenul său, să aibă un accident, pentru ca Jonas, cu mâna dreaptă imobilizată, în sfârșit, printr-un bandaj, și plictisindu-se de moarte, să se poată gândi la dragoste, ba și până atunci, el se grăbi să vadă în acest grav accident un dar trimis de norocoasa lui stea. Dacă nu s-ar fi rănit, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a chinuit ani de zile clasa politică care era obișnuită să-și facă nevoile în tot felul de haznale de pripas, s-a trezit că este dată în grija salvatorilor francezi care soseau în Moldova pe cai mari aducînd puști, bandaje și încurajări noi. Avea rost oare să-și facă sînge rău mai departe? Să-și mai mănînce nervii? — Negru pe alb, cam astea erau datele problemei, spune Bătrînul, i le trimisesem prin poșta recomandată, toate informațiile pe care le aveam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începutul rundei a opta, am văzut că vânătăile aproape că începuseră să-mi sângereze. Mă dureau urechile de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard îi tampona arcadele cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită, care-i atârnau flasc. M-am trântit vlăguit pe taburet și l-am lăsat pe Duane Fisk să-mi dea apă și să-mi maseze umerii. În toate aceste șaizeci de secunde m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am formulat un ordin de interdicție de eliberare a altor pașapoarte pentru toți cei patru Sprague. A fost un gest de neputință o înțepătură de țânțar. M-am bărbierit și am făcut duș, având grijă să nu-mi ud bandajele sau suturile. M-am tot gândit la finalul cazului, ca să nu mă gândesc la viața mea de rahat. Mi-am amintit că deunăzi Madeleine îmi spusese ceva aiurea, ceva complet fără noimă. În timp ce mă îmbrăcam, întrebarea nu mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
neabătută, chiar și atunci când mi-am întors fața de la ea și nu i-am mai dat nici un motiv să țină la mine. Moașa venise să mă vadă în fiecare zi în săptămâinile care au urmat nașterii lui Re-mose. Îmi schimba bandajele și-mi aducea o supă făcută din oase de bou ca să prind putere și bere dulce ca să-mi facă bine la lapte. Îmi masa umerii care îmi înțepeneau din cauza legănatului și mă ajutase să mă ridic în picioare când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toată ființa lui să înceteze cu orice-ar fi fost ceea ce simțea și nu-I dădea pace. Găsi spirt la baie. Se grăbi să o trezească și speră ca ea să reacționeze. Ea se trezi din leșin, dar adormi apoi. Bandajul de pe obraz era murdar, el se gândi să-1 schimbe. Dar rana era aproape complet vindecată. Doar o zgârietură ușoară marca ceea ce se părea că s-a întâmplat cu ani în urmă. Se lungi pe canapea, lângă ea, întărindu-și jurământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
erați mici. Și atunci numai d-alea porcoase, cu madam Mița. - Branșază-ne atunci, din nou, la Raicopol! comandă Gârbea. - Horia, imperturbabil... Trei ore am zăcut în tunel. Dispeceratul fusese luat prin surprindere. După opriri, conducătorii de 302 DANIEL BĂNULESCU arteriale, bandaje, flaconașe, un stetoscop, scoase toate din gentuța de piele, ovală, de culoarea piersicii coapte, pentru a face loc înăuntru celor două mii de bilete de bancă albastre, imprimate cu chipul lui Nicolae Bălcescu și sustrase de la barosanul din Ministerul de Interne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că-mi disprețuiești trupul. Și nu pot să trăiesc dacă tu mă urăști într-atât. Sângele țâșni pe pământ, formând grămăjoare mici de noroi roșu. Ce trebuie să faci ca să oprești o venă din sângerare? Deggle privi neputincios în jurul lui. — Bandaje, spuse el cu voce tare. — Lasă-mă-n pace, spuse ea, și începu să cânte cu o voce slăbită: Barbă albă e toată bucuria mea Și barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta ea. Nicholas Deggle își trase cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rămăsese un mister pentru ea din cauza eșarfei care îi protejase identitatea. O eșarfă fină de mătase care o împiedicase să-i vadă chipul. Își dezinfectă rănile și le bandajă cu grijă pe toate. Ar fi avut nevoie și de un bandaj pentru cele de pe suflet, dar... „- Dacă am scăpat doar cu atât din aventura mea, nu-i rău. Bine că nu m-am întâlnit cu vreun urs, sau un alt animal sălbatic. Ar fi putut ieși mult mai sângeroasă vizita mea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
seama că el nutrea pentru oamenii din Residencia o grijă impetuoasă, aproape nerăbdătoare. Îmi amintea de un tînăr comisar districtual din perioada imperială, confruntat cu un trib bogat, dar indolent, care În mod explicabil refuza să-și părăsească colibele. Din bandajul de pe braț Îi curseseră cîțiva stropi de sînge pe mîneca de la cămașă, dar era evident că nu-l preocupa propria-i persoană, ci era condus de un zel care n-avea nimic În comun cu țara asta de jacuzzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că era iertat, dar suveranul își cerea el însuși iertare că-l maltratase, cerându-i chiar, din moment ce ăsta îi era năravul, să meargă să trâmbițeze în tot orașul că ochiul august se tămăduise. În realitate, pleoapele erau încă acoperite de bandaj, dar suveranul se simțea destul de în putere pentru a-și relua audiențele. Cu atât mai mult cu cât se petreceau evenimente de o gravitate ieșită din comun. Tocmai primise, într-adevăr, unul după altul, pe un sol al șerifului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au făcut toți supraviețuitorii tuturor formelor de brutalitate: avea să se închidă în el însuși. Auzi o voce cu accent american, aceeași pe care credea că și-o imaginase în mașină. —OK. Să trecem la treabă. Apoi simți cum un bandaj din jurul piciorului drept era desfășurat încet. Poate că se afla într-un spital și era pe cale să fie tratat. Poate că bărbații ăștia nu erau torționari, ci doctori. Era pe cale să vorbească, să le ceară ajutorul, când simți niște degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe buze. Se simțise ușurată când primise mesajul, dar asta nu era nimic pe lângă ce simțea acum. Vru să-l îmbrățișeze, dar se opri când el icni de durere. Arătă spre piciorul drept, explicându-i că sub blugi era un bandaj gros care acoperea rana provocată de un glonț. Îi povesti despre împușcături și despre interogatoriu, iar pe chipul ei se citea o suferință crescândă în timp ce îl asculta. Îi spuse cum, în timp ce își făceau treaba, torționarii săi primiseră un telefon care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
privind fix steluțele de săpun care se spărgeau cu un sfârâit ușor: ― Îți urez succes, fetițo. Maiorul recunoscu în atitudinea inginerului reacția clasică ce urmează mărturisirii. Raul Ionescu vorbea degajat, părea în mod straniu bine dispus, și făcând abstracție de bandajul de la cap ― o rană superficială ― părea în vizită la Cristescu, gata să discute despre mașini, fotbal și femei. Zâmbi. ― Inutil insistați. Nici unul din noi n-o cunoaștem. ― Ce vă determină să credeți că a procedat la fel și cu ceilalți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
piese mai ușoare. Ce preferi? Tino Rossi sau Lucienne Boyer? Nu, pe Jean Moscopol îl găsesc cam îndrăzneț pentru noi și nu îndeajuns de distins. Am auzit că a deschis un bar la Paris. O îndeletnicire extrem de vulgară, nu crezi? Bandajul îi acoperea toată fața, i se vedeau un singur ochi și urechile. Cuvintele se strecurau șuierate printre benzile de tifon. Maiorul cunoștea însă trăsăturile dure, osoase și masculine pe care vârsta le accentuase. Studiase la arhivă dosarul lui Scarlat și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
goale. Melania Lupu îi zâmbi blînd: ― Du-te, draga mea. Te așteaptă. N-o să se întîmple nimic. Apoi fără legătură: Mă cam supără fica... Se întrerupse brusc. Bătrânețea e plină de vicii. Proteze, ceaiuri menite să stimuleze un stomac leneș, bandaje călduroase pentru spinări ori genunchi care nu mai simt de mult căldura." Tinerii nu înțeleg lucrurile astea. Și e mai bine..." ― Dacă se întîmplă ceva, șuieră Valerica Scurtu, țipă! Clintește! Sparge borcanele! Matei rînji: ― O să am grijă să-i astup
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se pună în funcțiune sisteme de aprovizionare mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele care asigurau întreprinderilor tehnicienii și administratorii, dar mult mai complexe, dat fiind caracterul perisabil al anumitor produse. Fără a uita spitalele și farmaciile, kilometrii de bandaje, munții de vată, tonele de comprimate, hectolitrii de medicamente injectabile, groșii de prezervative. Și trebuie avută în vedere și benzina și motorina, să fie transportate la benzinării, în afară de cazul în care cuiva din guvern i-ar veni și ideea machiavelică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prevină, îi împinse umărul înapoi, cu o mișcare bruscă și puternică. Se auzi un soi de clic, Dan țipă, apoi își mișcă ușor umărul și nu mai simți decât urma durerii vechi, dar nici o durere nouă. Îl legară cu un bandaj strâns și medicinistul îi spuse că nu trebuie să-l miște, pe cât posibil, ca să se refacă nu știu ce. Dacă are grijă, nu-l mai chinuie cu ghipsul. 4 Întors, seara târziu, la hotel, Otto constată că n are cu cine să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
invite la ei, la petrecerea de Anul Nou și mi-a spus să stau liniștit, că mă dă pe mâna croitorului familiei. Ultimul lucru pe care îl așteptam în viață, un croitor! Ce-i drept, eram deja croit cu un bandaj, croitorul va trebui să țină cont de umărul meu. Alexandru a adăugat, pe un ton sumbru: — Vă invit chiar dacă eu nu voi fi, poate, prezent, viitorul meu e nesigur, în acest moment. O s-o anunț pe sora mea, Marioara, ea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și le șopti încetișor, pentru că nu avea putere să strige, să plece fără el. în cele din urmă, dormi trei zile lungi. Când se trezi, pătura era îmbibată de transpirație și sânge, dar sângele nu mai curgea din răni, iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-și imagineze că o să fiu în stare să birui moartea.“ în noaptea următoare izbuti să ajungă, în parte mergând, în parte târându-se, până la fântâna din apropiere, unde se spălă cu chiu, cu vai și reuși să-și desprindă bandajul, ce părea că se făcuse una cu pielea lui. După patru zile, oricine ar fi îndrăznit să se aventureze în interiorul vechii biserici arse s-ar fi îngrozit văzând o fantomă înaltă, scheletică și șovăitoare, care își târa picioarele prin nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]