2,211 matches
-
a revoluției este neatentă la chemările acestuia și aduce cu sine, de cele mai multe ori, idoli falși în locul adevăratului Mesia, care „vine pe nesimțite“. Istorismul, cu falsa lui pretenție de obiectivitate știin țifică, instrumentalizează faptele în favoarea învingătorilor, a cortegiilor triumfale ale barbarilor (teza a VII a). Materialismul istoric al lui Benjamin încearcă, dimpotrivă, să rețină o amintire a trecutului, aflat în primejdia iminentă de a se pierde (teza a VI-a). Atenția și responsabilitatea cu care prezentul privește trecutul care se furișează
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
afirmație are la bază o importantă distincție, menționată anterior, pe care criticul o face între Arta Decadentă și Arta Decadenței. Astfel, consideră criticul, există teme predilecte decadenței, menite să o ilustreze, scenele orgiastice dublate în fundal de iminenta invazie a barbarilor, scenele de cruzime cu o tentă pronunțat sexuală, ca în picturile lui Georges Rochegrosse, Moartea Babylonului (1901) care-și găsește un complement potrivit chiar în pictura lui Delacroix, Moartea lui Sardanapal, redate însă în tradiționala manieră "realistă". Moreau depășește însă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
urmare, decadența ca înghețare într-o formulă, ca "formalism" poate fi depășită, paradoxal, printr-o fertilă redescoperire a originilor încărcate de vitalitatea gesticulației primordiale. Revigorării printr-o didactică întoarcere la origini de sorginte romantică îi corespunde din perspectivă decadentă invazia barbarilor, rol încredințat maselor proletarizate pe care mișcări precum Aesthetic Movement (Mișcarea Estetică), în Anglia, încearcă să le domesticească prin artă. Numai că Böcklin va prelua și ceva din sensul acestei crize a artei, ca viziune pesimistă asupra lumii căreia doar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vizionară. Melancolia se încarcă și cu o anume capacitate de predicție în context decadent, afiliată unui milenarism care scoate la suprafață imaginea somptuoară a apocalipsei civilizației europene. Poetul melancolic contemplă sfârșitul grandios al civilizației europene pe care iminenta sosire a "barbarilor" albi urmează s-o pulverizeze. Verlaine publica celebrul poem "Langueur" (Melancolie) în 1883, în revista Le Chat noir și ulterior în volumul Odinioară și altădată 375, poem considerat o artă poetică decadentă, reflectând aceeași stare de spirit ca și romanul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
va deveni vizibilă la un Emil Cioran, în Schimbarea la față a României (1934). Menirea acestei țări ar fi tocmai să devină ea granița orientului, un focar de civilizație. Să fim acei prin care civilizația să treacă la slavi, la barbari. Și noi, cel mai tânăr vlăstar al latinității murinde, să dăm poate o ultimă civilizație latină, care ar fi singura barieră ce putem opune slavismului, care ne submergează și o să ne înece fatal dacă nu ne diferențiem de el. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Isarlâk" la Ion Barbu, separată însă de orice contingență istorică și redusă la o insulă utopică a fericiților esteți de unde se poate contempla în voie, neimplicat și securizat, spectacolul atrocităților, aflat întotdeauna pe "celălalt mal". În ecuația apocalipsei decadente, rolul barbarilor este jucat de slavi, de popoarele orientale și, prin extensie, la Alexandru Bogdan-Pitești, și de cele balcanice. Nu este exclus ca patricianul estet, patron al artelor, să-i fi avut în vedere și pe ruși, însă este clar că un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
373 Ibidem, pp. 1261-1262. 374 Lucrarea este reprodusă și în Peter Vergo, Art in Vienna 1898-1918. Klimt Kokoschka Schiele and their Contemporaries, Phaidon Press Limited, 2001, p. 36. 375 "Eu sunt imperiul de la capătul decadenței, / Mă uit cum trec uriașii barbari blonzi, / Compunând acrostihuri indolente, / Într-un stil poleit de melancolia soarelui...". 376 Am împrumutat distincția realizată de Ion Negoițescu, în Poezia lui Eminescu (EPL, București, 1967, ediția a II-a, Editura Eminescu, București, 1970), cu privire la cele două dimensiuni ale poeziei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culturii de masă, aceasta fiind pseudocultura unei clase sociale inculte, neevoluate și necivilizate. Este evident vorba de clasa muncitoare, care apare pe harta socială odată cu revoluția industrială. Interesant, Arnold nu susține cultura elitistă a aristocraților, pentru care folosește termenul de "barbari" și pe care îi vede într-un declin definitiv, ci cultura clasei de mijloc, a "filistinilor", care au forța și capacitatea de a prelua controlul în societate și de a crea cultura națională. Teoria lui Arnold este reluată în deceniul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a intrat în categoria culturii "de masă". Ambele forme de cultură de masă (jocurile și teatrul obscen) au fost interzise în secolul al IV-lea de creștini. Cu toate acestea, preotul creștin Salvian (450 d. Hr.) se exprimă clar în favoarea barbarilor față de creștini, în sensul că, deși păgâni, aceștia erau inocenți cu privire la așa-numita "civilizație" a cetății 36. Este foarte greu să găsești manifestări de o brutalitate similară cu cea din luptele gladiatorilor în cultura populară actuală, cu excepția, probabil, a filmelor
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
nevoie de "o pace solidă pe cale de a fi distrusă, de o mare putere internațională care a unit lumea din punct de vedere lingvistic, religios, artistic, tehnologic și în obiceiuri", și care la un moment dat se prăbușește sub forța "barbarilor" care amenință granițele 39. Pe un alt plan, la distanță de secole, Eco este de părere că retrăim Evul Mediu. Punctul de vedere al lui Eco se opune celui exprimat de Brantlinger. Eco găsește numeroase similarități între căderea Imperiului roman
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
din moment ce Matei Corvin, regele Ungariei, după ce l-a ținut prizonier la Vișegrad și Pesta aproape 13 ani, l-a căsătorit cu verișoara sa și l-a sprijinit, împreună cu Ștefan al Moldovei, să urce a doua oară pe tron. Oricât de barbar s-a comportat, a fost util creștinătății, chiar lăudat și susținut financiar de către Papă, atunci când a reușit să oprească, pentru o vreme, înaintarea otomanilor în Europa centrală. Cu toate acestea, Vlad Dracula a fost și este o figură controversată, și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
dar care, încet, încet, au fost înghițite de nisip. Mă refer aicea la Tombuctu și Cinghetti. Sunt două orașe mari ale civilizației Evului Mediu, care acum 1000 de ani erau superioare civilizației occidentale. Și pentru care noi eram probabil niște barbari. În timp, această civilizație s-a pierdut. S-au păstrat cărțile, bibliotecile la care doar puțini mai au acces. Toată această cultură a difuzat și datorită islamului, în sânul unei societăți care, deși material stă foarte prost, are niște rudimente
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și mare, varietății climatelor. Așadar, Europa nu părea sortită să devină entitate istorică. Și totuși, a devenit una. Din ce punct de vedere? Cînd? În ce fel? 2 Europa medievală Epoca barbară a Europei este și epoca creștinării sale. Evanghelizarea barbarilor obține o primă izbîndă odată cu convertirea lui Clovis (496); ea se extinde în interiorul teritoriului și atinge punctul maxim de dezvoltare în secolul al VII-lea. Din acest moment, identitatea europeană pare să se confunde cu identitatea creștină. Însă creștinismul nici
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a devenit o noțiune istorică. Cea din urmă nu posedă calitățile de stabilitate ale celei dintîi, însă dobîndește în schimb calitățile dinamice ale genezei și transformării. Astfel, Europa s-a format și a supraviețuit ca haos genezic. Contribuția inițială a barbarilor nu a fost oare tocmai haosul? Însă acesta a fost genezic, pentru că a amestecat și combinat germenii și polenurile culturii mediteraneene, greacă și latină, și pentru că din Orient a apărut o religie, purtătoare ea însăși de gene grecești și latine
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
înapoiate, ci și rasele non-europene sînt privite ca inferioare. Spre finele secolului al XIX-lea, cînd au loc ultimele colonizări și Europa își impune hegemonia asupra lumii, aceasta se crede a fi purtătoarea adevăratei misiuni civilizatoare în rîndul sălbaticilor, al barbarilor, al înapoiaților, alimentînd mitul kiplingian privind superioritatea albilor, dintre care se disting cei mai superiori dintre cei superiori, impozanții arieni blonzi. Acest rasism, inițial de sorginte anglo-saxonă, apoi germanică, dezintegrează dintr-odată orice solidaritate europeană, fapt demonstrat de exacerbarea naționalismelor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
s-a adresat tuturor ființelor omenești; însă vreme de secole de-a rîndul, doar credincioșii au beneficiat de milostivirea lui Hristos. Este adevărat că democrația greacă a recunoscut demnitatea omului-cetățean; însă ea îi exclusese de aici pe sclav și pe barbar. Este adevărat că germanii și francii erau oameni liberi; însă nu au conceput niciodată libertatea pentru altcineva în afară de ei înșiși. Raționalitatea critică este cea care a determinat umanismul european, asupra căruia se închidea și încă se închide fără încetare ganga
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
melancolic, relativ sărac și agitat; precum și între un Vest tot mai gripat de birocrație și mai moleșit de bunăstare care, fără să-și dea seama, se găsește în situația Imperiului roman, înainte ca acesta să se prăbușească sub acțiunea migrației barbarilor veniți din Răsărit, și un Est marcat de efervescența demolatoare a unei democrații primitive, de orgolii identitare și de o dezordine economică înfrățită cu corupția, generatoare de pauperitate și de impulsuri emigraționiste masive..." (Severin și Andreescu 2000, 286). Ne putem
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
fățiș de a se supune hotărârilor ierarhice, nelimitându-se la expunerea personală a faptelor ce îl incriminau. Probabil neobișnuința cu presa și acuzațiile de care se știa nevinovat l-au făcut să aibă o reacție deseori asemănată cu a unui barbar. Părintele Daniel și maicile Neonila, Siluana, Anastasia și Pahomia de la Tanacu sunt nevinovați. Este convingerea mea, la care am ajuns după studierea temeinică a cazului. În schimb, cel care i-a injectat adrenalina în inimă nefericitei Irina este liber. El
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
întruchipării, al personalizării puterii; orice lider, orice șef de partid încearcă, mai mult sau mai puțin, să întruchipeze Salvatorul, în sfîrșit, se știe rolul pe care-1 are, ca factor esențial al coeziunii colective, prezența "altuia", frica de "altul", adică imaginea Barbarului ce se agită pe la porțile cetății, ciudățenia lui, amenințare pe care el o reprezintă pentru securitatea grupului, pentru păstrarea valorilor sale tradiționale. În măsura în care se poate vorbi de societăți echilibrate, adică de societăți ale căror tensiuni interne se mențin între limite
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și progresiv inițiat într-un anumit mod de viață, și o etică, ceva mai mult decât o morală conținând precepte: un anume ideal de existență, realizarea unui tip ideal de om (o educație războinică se poate mulțumi cu a forma barbari eficienți sau, dimpotrivă, se poate orienta spre un tip rafinat de "cavaleri")". (Marrou, 1997, p. 33) Putem considera că educația la vechii greci a păstrat acest caracter dual de-a lungul timpului, în ciuda tuturor vicisitudinilor. De altfel, paideia ca tip
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
promovarea idealului dobândirii autonomiei raționale prin intermediul școlii, ideal dominant, copleșitor (a se vedea Kant, Ce este luminarea), postmodernitatea deconstruiește idealul educației formale și îl deplasează către margini (împreună cu școala ca spațiu consacrat acesteia) pentru a aduce în centru marginile, instituțiile "barbarilor" (Alessandro Baricco), în primul rând televiziunea (iar astăzi și internetul). Cum arată modelul promovat de acestea și care îi este areté/excelența? Gilles Lipovetsky îl numește turboconsumator și îl descrie astfel: "flexibil și nomad, volatil și "transfrontalier", eclectic și fragmentat
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
singurele care ating sfera educației? De ce am încuraja acest proces de transfer a responsabilității educației de la școală (mediul formal, tradițional) la instituții care vizează alte scopuri și care oferă spontan și necontrolat experiențe educaționale? Nu cumva am cedat prea ușor "barbarilor" aceste forturi înaintate ale apărării valorilor noastre perene, se întreabă insidios Alessandro Baricco? Iar răspunsul este cel puțin sugestiv: "... suntem o colectivitate în care principiile civilizației rămân un soi de delicatesă rezervată celor care au posibilitatea să se instruiască în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
efortul descoperirii și punerii în valoare a acelui sens unic, care le exclude pe toate celelalte; în fond, când crezi prea mult în ceva, sfârșești prin a nega dreptul altora de a crede în altceva: "Oare timpul scurt pe care barbarii îl rezervă gândurilor nu pare o metodă de a-și interzice idei ce pot genera idolatrii? Iar modul acela de a căuta adevărul lucrurilor în rețeaua pe care o întrețin la suprafață cu alte lucruri, oare nu pare o infantilă
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
al animalului care a învățat să suspecteze tot ceea ce are rădăcini prea adânci, atât de adânci încât se apropie de primejdiosul statut al mitului?" (Baricco, 2009, pp. 146-147) Fuga de centru ar putea explica lejeritatea cu care a fost cedată barbarilor televiziunea, deci în bună măsură și educația; cu alte cuvinte, s-au sincronizat două fenomene: pe de o parte, școala a fost îndepărtată de scopul ei fundamental (educația), fiind redusă la o instituție necesară pentru a pregăti preponderent forța de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
privite ca echivalente, caracterizate de o singură etichetă nivelatoare trecut iar utilizarea lor se va face după principiul peticirii: iau ce-mi trebuie de unde găsesc, ignorând considerațiuni de gust, epocă, valoare, curent etc. În acest sens, Alessandro Baricco nota: "Pentru barbari (oamenii clătită educați cu ajutorul internetului n.a.), trecutul e un loc de depozitare a ruinelor: ei se duc, privesc, iau ceea ce le este util și îl folosesc pentru a-și construi casele. Sunt aidoma celor care clădeau bazilici creștine folosind dărăpănăturile
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]