1,364 matches
-
etnografie. Se poate presupune că se păstra intenționat tăcerea, pentru că prea ușor amintea oricărei persoane culte de practica ionică identică, pomenită În satirele lui Hipponax. Este ocultat astfel un tip de sacrificiu uman care nu era potrivit pentru a demonstra barbaria specifică și exclusivă a celților. De altfel, poate nu este o Întâmplare nici faptul că izvoarele clasice nu vorbesc despre ritualul decima, bine atestat de diferite inscripții galice din Galia Narbonensis (unde apare formula dede bratou dekanten - „dedit grate decimam
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propus apoi să obțină confesiuni și „dovezi” de la numeroșii lor prizonieri pentru a construi un dosar solid Împotriva lui Slánský și a colaboratorilor lui. Cum victimele au rezistat eroic (mai ales Însuși fostul secretar general), deși au fost torturate cu barbarie, misiunea le-a luat anchetatorilor aproape un an. În cele din urmă, În septembrie 1952 rechizitoriul era gata. Textul mărturisirilor, rechizitoriul, sentințele prestabilite și scenariul procesului au fost trimise la Moscova pentru ca Stalin să le aprobe personal. La Praga a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și care le parazita resursele În scădere, istoria părea că s-a oprit În loc. VIItc "VII" Războaie culturaletc "Războaie culturale" Toți repudiam epoca precedentă. O știam mai mult din literatură și mi se părea o eră a prostiei și a barbariei. Milan Șimečka La mijloc de secol XX, orice gest implică adoptarea unei poziții față de sistemul sovietic. Raymond Aron Am avut dreptate să mă Înșel; tu și ai tăi v-ați Înșelat când ați avut dreptate. Pierre Courtade (lui Edgar Morin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe privințe lipsiți de originalitate. Cartea lui Glucksmann Maeștrii gânditori, publicată cu un succes uriaș În martie 1977, conține puține lucruri pe care Raymond Aron nu le-a spus mai bine În Opiul intelectualilor cu 22 de ani Înainte. Iar Barbaria cu chip uman de Lévy, apărută la două luni după eseul lui Glucksmann, nu conține nimic ce cititorul francez n-ar fi putut găsi În Omul revoltat de Albert Camus. Dacă eseul lui Camus fusese desființat de Sartre atunci când a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a locului acestor versiuni În reprezentarea colectivă a europenilor) a constituit În ultimele decenii o realizare și o sursă a unității europene demnă de slavă. O realizare ce se va pierde Însă cu siguranță dacă nu este reînnoită permanent. Barbaria trecutului recent al Europei, „dublul” Întunecat Împotriva căruia s-a construit cu trudă Europa postbelică, se află deja În afara câmpului memoriei pentru europenii mai tineri. Într-o generație, peste muzee și mausolee se va așterne praful: vor fi vizitate, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plecare al artelor decorative moderne în cultura populară, criticul francez descurajează o întoarcere la aceste arte așa cum se desfășoară ele în spațiul tradiției. Nici sub pretextul artei naționale "n-ar trebui să se revină la un primitivism care poate atinge barbaria"161. Ilustrațiile care însoțesc articolul probează pauperitatea artistică a școlii românești la acea vreme. Un singur panou decorativ vag simbolist, compoziție realizată de G. Sterian, dar executată de Stănescu ilustrează pictura decorativă a școlii românești! În rest, motivele populare geometrizate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se poate înfrăți partea nobilă a stilului byzantin cu cunoștiințele dobândite în școlile clasice. Ansamblul decorațiunei byzantine a catedralei de la Constanța reamintește epoca înfloritoare a acestei arte, al cărei caracter mulți și-l închipuiesc la noi că ar consta în barbariile și imperfecțiunile decadenței ei"193. Sculptorii casei regale, Fritz Storck și Oscar Spaethe au marcat această afinitate pe care cele două regine au avut-o cu cultura bizantină în opere menite să o sublinieze. În articolul său " La présence à
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
istoric se îndepărtează tot mai mult în fundal, constituind doar pretextul, scena unei alte confruntări dramatice, un război al sexelor. Holofern apare acum în ipostaza de victimă, ca și în Jurisprudența aceluiași Klimt, și nu de reprezentant al violenței și barbariei cele două tablouri sunt concepute în aproximativ aceeași perioadă. Ambiguitatea decurge din faptul că Judith ține capul tăiat al lui Holofern cu un gest aproape tandru, care poate glisa oricând în mângâiere, situație care amortizează conflictul de ordin patriotic sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neoiobăgia), politicianismul, pseudocultura etc. Era timpul unor evaluări ale procesului de modernizare cu ajutorul capitalului și instituțiilor străine. Circumstanțele erau de așa natură, că sociologii de la cumpăna secolelor nu mai erau presați de imperativul resimțit ca o somație a ieșirii din „barbarie” și a intrării în lumea civilizată (europeană), ca înaintașii lor, ci erau preocupați de o evaluare mai calmă, cuprinzătoare și riguroasă a căii parcurse pentru a imagina soluții de viitor. Ei aveau de răspuns la întrebări provocatoare care fie incriminau
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Cu energia caracterului său celui deosibit, cu tăria brațului său celui nebiruit, și cu statornicia sufletului său celui mare a oprit vitejește potopul puterii turcești, de a nu se întinde asupra Europii dela Apus și de a nu se lăți barbaria în locurile pe unde pătrundea el. De când turcii Osmani au înfipt picior statornic la Răsăritul Europii și au îngrozit toată partea aceasta de lume, națiile creștine, pe care poziția geografică sau politică le făcu să tremure de puterea lor, n-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de puterea lor, n-au avut afară de Ioan Corvinu, alt erou [p. 317] mai mare, nici creștinătatea apărător mai fierbinte. Cu adevărul în inimă și în brațe, cu crucea într-o mână și cu sabia într-altă mână, a răzbătut barbaria și a asigurat omenirii creștine pace și liniște; a înlesnit înaintările civilizației și a făcut să crească blagoslovenie pe unde era să se semene blesteme. De ar fi lucrat împreună cu dânsul și alți stăpânitori; de n-ar fi întâmpinat atâtea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istorică a românilor. Neatârnarea politică devine expresia ființei naționale în istorie, iar perioadele de subjugare sunt interpretate ca simptomatica amorțirii simțului național. Independența politică devine un corelativ al statalității. Mântuirea politică, scuturarea de sub "jugul îndoit de stăpânire străină și de barbarie" este posibilă doar prin întemeierea statalității românești. În acest fel Aaron pune bazele a ceea ce va evolua și se va rafina în reflecția istorică românească sub forma unui "mesianism statal", axat pe ideea forță potrivit căreia mântuirea politică a românității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură norociți de a forma un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835, pp. ix-x). Însă geniul românesc și duhul național au fost aduse iarăși de dușmanii românilor într-un con de umbră, ceea ce a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aruncată de coloniștii lui Traian" (Patrașcanu, 1937, p. 37). El este, așadar, elementul spiritual care a catalizat sinteza etnogenetică a românilor. Datorită absorbirii atât de incipiente a creștinismului, este firesc ca poporul român să fie un focar de lumină în barbarie: "dela Daco-Romani au primit creștinismul și Barbarii care au trecut pe aici" (Patrașcanu, 1937, p. 38). Teza apostolatului creștin, a misiunii de civilizare prin botezarea întru credință a barbarilor îndeplinită de poporul român este astfel reiterată. Desigur, aripa critică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]