1,451 matches
-
înaintașe, aveau în trusoul de nuntă o cămașă de noapte lungă până-n pământ, prevăzută cu o gaură mică vă-nchipuiți unde și pe care erau brodate cuvintele simple, dar terifiante: "Așa poruncește Domnul"... Postfață "BARICADA ÎNCHIDE STRADA, DAR DESCHIDE CALEA" "Baricada închide strada dar deschide calea", proclamă un graffiti din Mai '68 postat în centrul Cartierului Latin, în piața Saint-Michel. Ce înseamnă asta? Cuvintele acestea misterioase, pline de promisiuni eliberează întâi de toate cuvântul, deschid porțile visului și ale imaginației. Nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
voiau, pur și simplu, ca orice revoluționari care se respectă, orientați către viitor, către promisiunea unui viitor mai bun? Astăzi, odată cu îndepărtarea în timp, acest graffiti poate fi interpretat dintr-o perspectivă istorică: această cale nouă pe care o deschide baricada nu este oare aceea a celebrei "revoluții sexuale" de care s-a vorbit atâta și care a urmat evenimentelor din Mai '68? Da, fără nici o îndoială. Este în orice caz ceea ce a rămas întipărit, mai adânc sau mai superficial, în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
FLIRTULUI Cele cinci plăgi ale Sfintei Biserici " Niciodată să nu-ți începi căsnicia cu un viol" " Niciodată să nu-ți începi căsnicia cu un viol" 1870-1914: De la gâsculița neprihănită la semi-virgină 1914-1945: Sub semnul băiețoasei 1944-1968: Eboșă de cuplu "eliberat" "Baricada închide strada, dar deschide calea"
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vorbesc limba noastră disprețuită, și de cealaltă pe marii și bogații care vorbesc o altă limbă, trăiesc, iubesc și mor în această altă limbă". lorga îndeamnă pe cititori să nu se ducă la Teatrul Național. Reprezentația provoacă încăierări, se ridică baricade, tramvaiele deraiază, se aruncă cu pietre... "Luptă de clasă marcată de ura unui popor mic împotriva privilegiaților?" întrebarea și-o pune ministrul Franței la București de la acea dată, cu atît mai multă neliniște cu cît semnele unei creșteri a naționalismului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
împărtășit generalului dorința sa de a suprima 20 de milioane de ruși pentru a reda Europei un echilibru în care slavii să fie mai puțin numeroși. În România, legionarii se răzvrătesc: ocupă o cazarmă în apropierea birourilor lui Antonescu, ridică baricade în oraș, întărind punctele cheie. Armata rămîne în cazărmi și îi lasă să asedieze o bună parte a orașului. Antonescu încearcă în zadar să negocieze cu Sima, iar la 22 ianuarie dă ordin armatei să tragă. Va fi o dramă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fără ca nimeni să întrevadă vreun sfîrșit. Oare Auguste Comte nu declara și el că problema majoră a reformei sociale este cea a consensului, a unității morale regăsite? Numai că, după cum mergeau lucrurile, nu consensul și unitatea erau în joc, ci baricadele, luptele sîngeroase de stradă, toate la intervale regulate. Ele prefigurează timpurile viitoare, fiind un fel de semne tangibile ale lansării de noi mase umane pe orbita istoriei. În sfîrșit, o altă trăsătură a epocii: în aglomerația marilor orașe se conturează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
angajat acești autori este simplă, dar îndrăzneață. Pentru fiecare dintre ei, masa este mulțimea dezlănțuită, pradă instinctului, fără conștiință, fără conducător, lipsită de orice disciplină, adică exact așa cum o vede înțeleptul ori cum și-o închipuie fiecare dintre noi pe baricade. Acest monstru enorm, isteric, gălăgios, înspăimîntă: S-ar spune, scria Freud, că e suficient ca un număr imens, ca mii de oameni să se afle laolaltă pentru ca toate cîștigurile morale ale fiecăruia-n parte să dispară, în locul lor rămînînd doar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acest conservatorism, ci o șansă. El poate împiedica producerea revoluției iminente. Iată care ar fi teza lui. Nu e cazul să le luăm în serios, nu trebuie să ne lăsăm înspăimîntați de aceste mulțimi pe care le vedem urcînd pe baricade și agitînd drapele roșii, de aceste mulțimi pe care le auzim strigînd sloganuri revoluționare. În realitate, ele sînt măcinate de dorința de întoarcere la străfundurile arhaice. Răspunzînd acestei dorințe, animîndu-le prin cuvinte potrivite, le putem aduce înapoi la trecutul de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au fost realizate, comentariile difuzate în cadrul emisiunilor „Tribuna liberă” și „Meridiane culturale” conțin un bogat referențial cultural. Frecvent polemice, uneori colorate de umor, intervențiile radiofonice au mai ales valoare documentară, vorbind despre climatul unei perioade și despre perspectiva configurată de „baricada” din Occident. Monografia George Coșbuc, publicată de P. în tinerețe (1951), ilustra o percepție sociologizantă în exces, înscrisă de fapt într-o comandă ideologică. La senectute, și-a rescris studiul de pe altă poziție, deplasând accentele în Celălalt Coșbuc (1995), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
puterea proletară. Să cînte realizările ei mărețe!... Cu toate acestea, trebuie să facem o precizare: fostul bogătaș nu și-a trădat rasa, nici clasa socială, nici idealurile; el a ironizat mîrlănia bolșevică cu atîta pricepere, încît bieții semidocți, cocoțați pe baricadele epocii, habar n-aveau de viziunea distrugătoare a boierului. Tiberiu Vornic iubea prea mult viața ca să o piardă; nu era un fanatic, nici un elitar incurabil. Ca orice om inteligent, știa că dușmanul poate fi cumpărat, dîndu-i senzația că te cumpără
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Courget, Nonpoems, „Norea” (Caen, Franța), 1991, 83; Ion Pachia Tatomirescu, Constantin M. Popa, Mișcarea literară paradoxistă, „Renașterea bănățeană”, 1992, 717; Lucian Suciu, „Umbra libelulei”, „Arca”, 1993, 7-9; Alexandru Pintescu, „Umbra libelulei”, PSS, 1994, 2; Geo Vasile, Paradoxul sau Autodistrugerea semiotică, „Baricada”, 1994, 29 martie; Cristian Bădiliță, Umbra zdrențuită a libelulei, RL, 1994, 29; Vasile Moldovan, Un paradoxist peregrin prin sufletele poeților, DL, 1996, 2; Ion Mureșan, Secta haiku, TR, 1996, 9; Constantin Cubleșan, „Peregrin prin suflete”, „Curierul Primăriei” (Cluj-Napoca), 1996, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
proces în care Polonia avea să aibă rolul său bine definit. Ajuns, însă, în acest punct al demonstrației sale, autorul s-a făcut interpretul vechii concepții poloneze, potrivit căreia Polonia și Principatele Române nu se aflau pe aceeași parte a "baricadei", în problema orientala, deoarece cele din urmă se găseau în tabăra adversarilor Franței și a aliaților săi, între care se numără, firește, si Polonia 192. Polonia putea redeveni, așadar, subiect al relațiilor politice internaționale și, pe cale de consecință, un factor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
față de cel european. A mai existat, însă, un factor deosebit de important care a determinat natură atitudinii lui Selim al III-lea față de revoluția franceză. Anume, că evenimentele internaționale provocate de ea readuceau Franța și Imperiul Otoman pe aceeași parte a baricadei antiaustriece și antiruse și a necesității consolidării puterii otomane, necesitate ce fusese abandonată de cea dintâi, după anul 1756, când, în urma așa numitei "revoluții diplomatice", Austria și Rusia primiseră mână liberă în rezolvarea problemei orientale, potrivit intereselor lor. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
privitorului“. Ai pus degetul pe adevărul fundamental al Artei, Ioane, l-ai subliniat în continuare și ți-ai zidit cartea pe el. Nu mă pot abține să-ți mulțumesc pentru asta, chiar dacă am fost amândoi, de o viață, pe aceeași baricadă și știm că, oricât s-ar clama pe tema asta, arta nu este un joc, un joc și atât, arta cuprinde, desigur, un anumit procent de joacă, ar fi uscată de n-ar fi astfel, însă, fie ea figurativă sau
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
din veșnicie scoși./ Fără harnașamente pasc murgii triști prin iarbă/ Lovind copite-n osul albit și lins de ploi./ Iar pruncii beau din lapte istorii și balade/ În cartea de citire cu umbre de eroi/ Și paginile toate urcate în baricade." Vibrația poemelor lui Al. Andrițoiu o dă sentimentul trecerii timpului. Iată-l pe Ion Pillat din poemul,,Aici sosi pe vremuri" invocând trecerea generațiilor: "Și iarăși bem cafea de Mocca,/ Și ne-amintim de vremea-n care dansa bunicul carioca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întâlnite. Semnele lăsate de trecerea timpului pe chipul lor îmi creau senzația că ei există într-o regiune aparte, unde lucrurile sunt încărcate de sensuri pe care le țineau ascunse față de ceilalți. Acum, după ce am trecut de cealaltă parte a baricadei, sunt nevoit să simulez, pentru alții și pentru mine, posesia unor sensuri ascunse, fiind parte a misterului maturității. * Vârsta aduce cu sine o schimbare a gustului pe care-l are lumea, o restrângere a bogăției de sentimente pe care ni
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tuturor faptelor („în vînt și uitare tot stînd,/ Cu zile grele, stăpîne -/ Oricine, orice au trăit,/ Nimic nu rămîne...”), fie o relaxare a interesului față de problemele dificile, complexe ale actualității („Cînd ore libere/ Sună/ Uitări și abandon,/ De-a lumii baricade.../ Relativ,/ Pardon”)3). Arghezi vorbește undeva despre uitare ca de „unica [ sa] facilitate”: „Am fericita facultate că uit instantaneu”4) Afirmația pare un joc de-a uitarea. în numele ei poți escamota anumite lucruri, poți fi vag în altele. De altminteri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poate fi cunoscută în afara istoriei. Onisifor Ghibu s-a considerat și a fost, în primul rînd, un om de acțiune; de aici atitudinea sa de subapreciere a efortului de organizare sistematică a ideilor pedagogice. La vîrsta senectuții, cînd scria Pe baricadele vieții, rămînînd consecvent crezului său de o viață, recunoaște că n-a dat un contur mai precis concepției sale. "N-am reușit" scrie el "să încheg într-un sistem concepția mea despre pedagogia românească; paguba nu este tocmai atît de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din România din anul 1909. 6. Cf. VASILE POPEANGĂ, Școala românească din Transilvania în perioada 1867-1918 și lupta sa pentru unire, E.D.P., București, 1974. 7. Pentru învățămîntul din Transilvania dinainte de primul război mondial să se vadă ONISIFOR GHIBU, a) Pe baricadele vieții. Anii mei de învățătură, ediție îngrijită, prefațată, note și comentarii de NADIA NICOLESCU, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; b) Nu din partea aceea, studii și articole 1904-1916, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de VASILE POPEANGĂ, cu o postfață de NADIA
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu o postfață de NADIA NICOLESCU, Editura Eminescu, 1985. 8. O. GHIBU, "Anuar pedagogic", Sibiu, 1912. 9. T. T. CIBOTARU (coordonator și redactor responsabil), Istoria învățământului și a gândirii pedagogice în Moldova, Lumina, Chișinău, 1991. 10. Cf. ONISIFOR GHIBU, Pe baricadele vieții. În Basarabia revoluționară 1917-1918. Amintiri, ediție îngrijită de OCT. O. GHIBU, Editura "Universitas", Chișinău, 1992, pp. 187-201. 11. Au apărut: MARIA MONTESSORI, Metoda pedagogiei științifice aplicate la educația copiilor mici, tradusă de C. V. BUȚUREANU, Editura Cartea Românească, București, 1913
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
București, 1976, pp. 12-24; studiul semnat de I. Gh. Stanciu la volumul O. GHIBU, Pentru o pedagogie românească. Antologie de texte pedagogice, îngrijirea ediției, note și comentarii OCTAVIAN GHIBU, E.D.P., București, 1977, precum și "Prefața" de Nadia Nicolescu, la volumul Pe baricadele vieții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. A se vedea și vol. Nu din partea aceea, v. nota 7. 23. ION STANCIU, Contribuția școlii românești la făurirea statului național unitar, în "Revista de pedagogie", nr. 12, 1968. 24. Cf. GRIGORE TĂBĂCARU, Program, în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
activității mele pedagogice", în vol. O. GHIBU, Pentru o pedagogie românească. 69. Cf. O. GHIBU, Dictatură și anarhie, Sibiu, 1944. 69 bis. O. GHIBU, Pedagogie țărănească, în "Societatea de mâine", nr. 21, din 21-31.V.1925. 70. O. GHIBU, Pe baricadele vieții. Anii mei de învățătură, ediție îngrijită, prefață, note și comentarii de Nadia Nicolescu, postfață de Mircea Zaciu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. Cf. ION GH. STANCIU, " Un militant pentru educația națională Onisifor Ghibu", studiu introductiv la volumul O. GHIBU, Pentru
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
motivată de confortul nostru spiritual, ne aruncă din teritoriul raționalului, al științei ca atare, iarăși în cel al credinței. Cumva degradant ne autoexilăm, fără a avea motive științifice, ci doar sentimentale, aducând în unele cazuri partizanale a rezistență în munții baricadelor instalate în teritoriul mereu reorganizat al cunoașterii științifice. Exilul benevol în coada de cometă a ipotezei fondatoare a constituției istorice a Economiei ne oferă plăcerea ciudată a respirării prafului degajat de un nucleu epistemic pe cale de epuizare. În urma celor exilați
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a adversarului (concurentului). Asimetriile informaționale constituie o sugestie de temperare a violenței interpretative a realității economice bazate totuși pe violență. În fapt, asimetria este totală, dacă se poate spune, oricum ea este manipulată să rămână preponderent pe o parte a baricadei pentru a putea spera că se ajunge să se cucerească cealaltă parte. S-ar putea ca, în pofida credinței, comunicarea în sistemul economic să nu fie liantul de bază și nici nu este până nu se reconstruiește (cum vom vedea mai
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
adică segmentarea pe motive de conținut a termenului cel mai lung raportat la istoria hominizării. Marea Trecere de la un set de valori la altul se subsumează unui ethos instrumentat publicitar și simbolic, și de o parte, și de alta a baricadei schimbării. Această perspectivă asupra discontinuității dintre ere este strâns legată de existența conștiinței avantajelor pentru cei care constituie armata ce ocupă structura de putere, funcțiile exercitării controlului. Semnele sunt și din categoria celor tari, și din categoria celor subtile. Cel
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]