1,423 matches
-
e. Numai că ideea noastră era inițial foarte diferită. Eu am văzut schița acestei idei, În carbon, pe perete, trasată de un elev al lui Cimabue: un triumf de plante și animale, un Arbor vitae În maniera aceluia, magnific, din bazilica de la Otranto, jos În Regat. — Și ce s-a Întâmplat, mai apoi? — Meșterul a cerut și a obținut să poată schimba subiectul cu un altul, ales de dânsul. A refuzat să se măsoare cu o operă atât de mare. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i așa? Îl presă poetul. Iacopo nu răspunse, iar el Îl Înșfăcă de un umăr, zguduindu-l. — Nu-i așa? Nu uita, Comuna are mijloace de a-i face să vorbească pe cei care nu vor. — Umbla un zvon prin bazilica San Paolo, unde am lucrat noi... un zvon pe seama morții lui Celestin al V-lea... papa sihastru, bâigui Iacopo. — Firește, Îl știe toată lumea. Asasinat la ordinul lui Bonifaciu. Arhitectul părea sincer uimit. — Nu, messer Durante. Cu siguranță, nu la ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se spunea? — Atât și nimic mai mult. Poate că Ambrogio mai știa și altceva. Și poate că nu numai el. Dante Încerca să extragă un sens din ceea ce tocmai auzise. — Nu numai el? La cine te referi? — În mânăstirea anexată bazilicii San Paolo, pe timpul lucrărilor noastre, erau găzduiți și câțiva membri ai Curiei. Un grup de juriști care lucrau la o Însărcinare particulară pe socoteala lui Bonifaciu... Un nume Îi străbătu mintea priorului. — Antonio da Peretola, jurisconsultul celui de al Treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Italia papa Bonifaciu a binevoit să se slujească de puțina mea Învățătură pentru mărirea Bisericii. — L-ai cunoscut pe Ambrogio, pe timpul cât ai locuit la Roma? — Meșterul din Como? Da, dar nu eram intimi. Era angajat pentru nu știu ce lucrări În bazilică. Cred că l-am Întâlnit de câteva ori, când mă plimbam prin claustru. Rostise ultima frază pe un ton indiferent, parcă voind să sublinieze superficialitatea acelei cunoștințe. Însă, În realitate, era cum nu se poate mai atent să Își măsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
drumul și, Între timp, reflecta. Patru metale și un material mai umil, dar tenace. Fragil, dar durabil. Bronzul și fierul anticilor se făcuseră praf și pulbere, dimpreună cu umbrele lor. Dar cărămizile romanilor erau Încă acolo, În arce și În bazilici, depunând mărturie pentru măreția Imperiului. Fărâmicioasa teracotă pe care se sprijineau speranțele supraviețuitoare ale unui mare edificiu. Și tocmai Într-o biserică din Florența, cetatea dușmanilor Imperiului. Un zâmbet Îi Încolți pe buze: dacă, Într-adevăr, așa stăteau lucrurile, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fiule“, însă mie mi-o spunea altfel. Îmi dăduse primele sale două prenume, Giovanni și Leone, cât și numele prestigioasei sale familii, Medici, totul cu mare pompă și solemnitate, pe 6 ianuarie 1520, într-o zi de vineri, în noua bazilică Sfântul Petru, încă neterminată. Aceasta dădea pe dinafară de lume în ziua aceea - cardinali, episcopi, ambasadori, cât și numeroși protejați ai lui Leon al X-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am băgat de seamă că soarele era încă sus pe cer, de aceea mi s-a părut că-i pot sugera însoțitorului meu să mergem să dăm o raită spre Sfântul Petru, trecând prin frumosul cartier Borgo. Abia ajunseserăm în fața bazilicii că Hans se și lansă într-o nouă diatribă: — Știi prin ce mijloace vrea papa să termine construcția acestei biserici? Luând banii germanilor. Deja câțiva trecători se adunau ciorchine în jurul nostru. — Am vizitat destule monumente pe ziua de azi, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar raiul. Așa a început cearta cu Luther. — Călugărul ăsta avea așadar dreptate. Într-un anume sens, da. Numai că, nu mă pot împiedica să gândesc că banii adunați într-un mod atât de dubios trebuie să slujească la terminarea bazilicii Sfântul Petru, și că o parte e consacrată nu chefurilor, ci, dimpotrivă, celor mai nobile creații umane. Sute de scriitori, de artiști produc la Roma capodopere în fața cărora anticii ar păli de invidie. O lume e pe cale să renască, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
punct de vedere cronologic, de "locul sfînt" provizoriu, de spațiul consacrat și cosmicizat provizoriu (cf. australienii achilpa). Cu alte cuvinte, toate simbolurile și toate ritualurile legate de temple, cetăți, case decurg, de fapt, din experiența primitivă a spațiului sacru. Templu, bazilică, catedrală În marile civilizații orientale - începînd cu Mesopotamia și Egiptul și sfârșind cu China și India -, Templul cunoaște o nouă și importantă valorizare: nu mai este doar o imago mundi, ci și o reproducere pământească a unui model transcendent. Iudaismul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aceea care mi s-a arătat mie, aceea care era gata de când m-am hotărât să fac Paradisul și pe care i-am arătat-o lui Adam înainte ca el să cadă în păcat" (Apocalipsa lui Baruh, II, IV, 3-7). Bazilica creștină și, mai târziu, catedrala preiau și prelungesc toate aceste sisteme de simboluri. Pe de o parte, biserica este gândită, încă din Antichitatea creștină, ca o copie a Ierusalimului ceresc; pe de altă parte, ea reproduce Paradisul sau lumea cerească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era mithraeum-ul, care era săpat sub pământ, deoarece zeul se născuse într-o peșteră. Răspândite de-a lungul Dunării, iar apoi în întregul Imperiu, până la Roma, mithraea erau împodobite cu mozaicuri și picturi. Pe structurile lor au fost ridicate numeroase bazilici creștine. Morituri te salutant!: literal, „cei destinați să fie victime te salută!“. Salut adresat editor-ului jocurilor de către gladiatorii legitimi, special pregătiți pentru aspectul ritual și sacrificial al munera. Moriturus: cel care este gata de sacrificiu; termenul îl desemnează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și 1420, le-a luat 24 de ani ca s-o șlefuiască, are o spectaculoasă Sală Gotică, unde a avut loc prima reuniune a Statelor Generale din Țările de Jos, În 1464, cînd noi le feream de turci. Aici e Bazilica Saint-Sang. Conform tradiției, relicva Sfîntului SÎnge a fost adusă la Bruges În timpul celei de-a doua cruciade, cînd noi iar o feream de turci. Relicvariul este din aur și argint, incrustat cu pietre prețioase. Zăbovim cîteva clipe În fața lui Ecce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limitate și o serie de puncte pe malul stâng al Dunării, câmpiile întinse ale Munteniei și Olteniei au rămas în afara dominației Imperiului, urme ale prezenței lor avem la Sucidava, unele fortificații au fost refăcute și acolo s-a construit o bazilică creștină. Așezările romano-bizantine de pe malul nordic au întreținut legături (în secolele IV-VI), cu triburile de alogeni din nordul Dunării și cu autohtonii daco-romani. Stăpânirea Imperiului pe malul de nord al Dunării a fost lichidată în anii 599-600, când avarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cult s-au ridicat peste tot, pe teritoriul daco-roman, de la sfârșitul secolului al III-lea. Ele s-au aflat la Sucidava (Celei), la Slăveni (jud. Olt), Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj), la Drobeta și Gornea (jud. Caraș-Severin). În mod cert, erau bazilici multe, dar nu s-au aflat încă. Aria de răspândire a vestigiilor creștine daco-romane arată că acestea se găsesc în proporții variate în toate cele trei provincii ce alcătuiau Dacia romană: Transilvania, Oltenia și Banat. Urme creștine daco-romane întâlnim mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din nordul Dunării. Din secolul al IV-lea, suntem martori la rapida ascensiune a creștinismului în Scythia Minor, înmulțirea numărului de credincioși, sporirea complexității actelor de cult, formarea, extinderea structurilor administrativ-juridice ale Bisericii, ceea ce se reflectă și în construcția de bazilici creștine. Cele mai multe biserici erau construite în orașe, semn al dezvoltării comunităților creștine-de pildă, la Tomis, în a doua jumătate a secolului al IV-lea, erau trei biserici, dar cea dintâi biserică creștină din provincia Scythia s-a ridicat la Beroe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
literele grecești alfa și omega de la Napoca (Cluj), o lampă cu crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei), blocuri de piatră cu cruci creștine. Cea mai însemnată descoperire este bazilica creștină din Sucidava (Celei) cu o amforă ce poartă inscripția (greacă): "A lui Luconohu, fiul lui Licatiu, prezbiter", cel mai vechi nume de preot din nordul Dunării. Creștinismul daco-roman s-a născut ca o continuare firească a celui latin din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Imperiului de Răsărit. Ca urmare a noii orientări a regiunilor carpato-dunărene, impusă de blocarea legăturilor cu vestul și sud-vestul roman de către huni, apoi de gepizi și avari, instalați în Pannonia, consecințele au fost dramatice. Urme și obiecte creștine, monumente (bazilici), descoperite în zonă, aparțin autohtonilor daco-romani, însă la populațiile "barbare" din estul și sud-estul Europei nu s-au găsit urme creștine, răspândirea spontană a creștinismului nu era posibilă în lumea "barbară". Dacii liberi, în schimb, veniți în fosta provincie romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Minor, în intervalul cuprins între căderea limesului dunărean (614) și recucerirea lui Ioan Tzimiskes (971). Este cert că multe elemente ale creștinismului antic s-au pierdut, dar amploarea vieții creștine din secolele V-VI, vasta rețea episcopală, așezămintele monahale, numeroasele bazilici, dezvoltarea cultului, atașamentul față de dogmele Bisericii universale, amprenta puternică lăsate de acestea asupra societății scythane au reprezentat un suport important în secolele VII-X, atât de tulburi, iar fondul de valori ale credinței creștine nu a fost anihilat. 60 De pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate ca dare". Avarii n-au primit creștinismul surse carolingiene vorbesc despre păgânismul lor până târziu, în secolul al VIII-lea, dar existau creștini neavari printre supușii lor s-a aflat o bazilică în Ungaria. Despre religia (credința) avarilor știm puține lucruri -practici șamanice specifice popoarelor nomade asiatice. Avarii își înhumau morții, călărețul era însoțit în mormânt de calul său și de piesele de harnașament. Avarii nu au venit în bazinul carpatic cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Reluînd săpăturile întreprinse în deceniul patru, istoriografia română a pus accentul încă de la începutul deceniului șapte pe inscripția creștină de la Biertan, localitate din centrul Transilvaniei. Inscripția în limba latină Ego Zenovius votum posui figurează pe un ex-voto fixat în interiorul unei bazilici. Pentru istoriografia română, această inscripție este semnul creștinării exprimat în latină în secolul IV. Este exact ceea ce respinge istoriografia maghiară care consideră că o asemenea inscripție ar putea să provină de la o populație gotică creștinată. Așadar, acumularea de probe eșuează
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
necesare aparatelor de perfuzie sunt : - canulă, fluturaș, ace de diferite dimensiuni; - sistemul de reglare a dozelor : clemă sau prestub; - piese intermediare (cateter cu mai multe căi); robinete și sisteme de injectare suplimentare. Locul: - venele de la plica cotului, unde vena mediană bazilică se anastomozează cu vena mediană cefalică și formează M-ul venos ; - venele de pe suprafața dorsală a mâinii, la vârstnici sunt vizibile ; - venele antebrațului ; - la copii se folosesc venele epicraniene sau ale scalpului la nou-născuți și sugari; vena jugulară la copii
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
chirurgie plastică; fistula necesită un timp pentru maturare de 3 - 6 săptămâni, după care poate fi utilizată pentru hemodializă. Fistulile arteriovenoasă se pot realiza la: - la antebrațul stâng între vena cefalică și artera radială sau între artera ulnară și vena bazilică; - la braț între artera brahială și vena cefalică sau mai rar la membrul inferior. Pregătirea bolnavului pentru hemodializă: - psihică este indispensabilă la primele ședințe, se dau calmante; se ia consimțământul; - fizică: - se recoltează sânge pentru uree, creatinină, ionogramă, RA, Ht
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
al propagării religiei creștine de către soldați începutului de secolul IV; desemna unele edificii creștine ale dinastiei constantiniene substituind celelalte basilici. Noțiunea s-a răspândit destul de lent și oricum, după jumătatea secolului IV, spre deosebire de terminologia creștină latinească a geto-dacilor (duminică, Dumnezeu, bazilică, biserică, Rusalii, Florii, ajun, altar, botez, înger, lege, martor, păcat, păgân, părinte, Paști, preot, răposat, virginitate, rugăciune etc.) anterioară de cel puțin un secol. În virtutea mesajului evanghelic deosebit, comparativ cu celelalte religii sau curente religioase din epocă, învățătura creștină și-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
același plan, în rațiune inversă, cu împărații păgâni, arătând că toate puterile absolute sunt de aceiași nuanță. Extinderea lăcașelor de cult în castrele romane și prezența clerului aferent a depins de prezența soldaților creștini din cadrul acestora. În toate castrele existau bazilici pentru judecarea soldaților; datorită prezenței solidare a soldaților creștini acestea încep să devină treptat instrumente utile cultului creștin, mai ales după ce împăratul Constantin a hotărât ca deciziile juridice ale episcopilor creștini să fie definitive. Utilizarea alternativă a bazilicilor de către autoritățile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
castrele existau bazilici pentru judecarea soldaților; datorită prezenței solidare a soldaților creștini acestea încep să devină treptat instrumente utile cultului creștin, mai ales după ce împăratul Constantin a hotărât ca deciziile juridice ale episcopilor creștini să fie definitive. Utilizarea alternativă a bazilicilor de către autoritățile militare și de cele bisericești nu putea fi ignorată de privirile atente ale soldaților. Implementarea progresivă a voinței imperiale de se a crea o cât mai mare coeziune religioasă între soldați a devenit vizibilă prin celebrarea sfintele liturghii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]