1,688 matches
-
cultură, deștept nu glumă și care am fost... am făcut și am dres. Mă revolt și îmi vine să fac ceva, chiar nelegiuit, ca să opresc această parșivenie de democrație ca să-și facă mendrele. Prietenos, arunc nada care merge întotdeauna la bețivi. Am un vin rece în frigider... mă gîndesc să-l sorb. Vin și eu sare moșul. Eh, te duci la vot întîi și pînă te întorci eu sînt clampă. Mă duc după. Hai la frigider. Nu mă simt deloc un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și chiar marinari tineri și frumoși treceau pe la ele. Toți scuipau de mama focului după ce treceau pe la "calul dracului" ( a lui Caragiale!). Femeile adunaseră bani și bijuterii pentru zilele negre, cînd farmecele lor nu vor mai fi eficiente nici măcar la bețivi. Aveau dolari, bijuterii și, mai ales, ceasuri. Ceasuri uitate de pensionarii europeni, mari amatori de aventuri înainte de final. Comparativ cu ceilalți, cele două femei trăiau regește. Numai că vremurile aduc modificări în organizarea socială, în gestionarea tuturor afacerilor. Cînd a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
luată cam de toantă la școală și deși uneori făcea efort și răspundea frumos la lecții, efectul era nul. Copiii sînt nemiloși adeseori și găsesc subiect de rîs acolo unde, în mod normal, s-ar plînge. Tatăl Ioanei era un bețiv înrăit și a pus un pariu pe o sticlă de rachiu că traversează o bîrnă situată la vreo opt metri de sol. Cîțiva golani, inconștienți de riscul enorm la care se expune omul acesta, au găsit din asta subiect de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar nu te descălța, mergi așa, cu pantofii... Gioni ezită și încearcă să nu accepte. Nu, cu picioarele goale, dacă vreți, dacă nu... atîta pagubă. Nu vrem cu picioarele goale. Ce mare scofală dacă ești desculț?! Gioni socotește și obsesia bețivului învinge. Bine, dar atunci dați două sticle. Fără două sticle nu stau de vorbă. Omul nu era prea antrenat și, cînd ajunge la înălțime, ezită. Apoi pornește pe bîrnă. Pantofii alunecă pe țeava de metal și după vreo trei metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
reflectăm asupra viciilor proprii și, de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de furie ale colericului clinic sau față de surescitarea perpetuă a desfrânaților insațiabili, te simți mai degrabă neinteresant, minor, scuzabil
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pot renunța să-l semnalez celor încă educabili. Argumentul „metafizic“: „Realul“ nu se reduce la sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului și râsul prostesc, și înjurăturile și exhibiționiștii și pedofilii, și tâlharii și sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar strica să căpătăm, din partea emisiunilor de informații și divertisment, câte o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cuțit de țeapă și de furcă otrăvită... ...să fie dați grămadă la pământ... ... tăiați la beregăți să-i rupă chinul și’n fund de iad să stea cât mai curând crâșmarii care ne botează vinul!... Doar că, miloși din fire, bețivii Evului Mediu au găsit altă soluție: paharul din lemn de iederă, prin porii căruia apa de prisos se scurge... Treabă sigură, căci apa din struguri nu-i totuna cu cea din fântână. Iedera salvează deci puritatea, negentropia produsului viței, fără
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Întâlnesc cel mai fericit sarmalele și vinul. Altfel spus, vița se Întregește. Încununat cu iederă, cu o cupă În mână, dar și cu un toiag Încunumat cu un con de pin, vița a creat un zeu: al vinului, nu al bețivului, căci antichitatea acoperea cu magic, cu sacru adică, orice acțiune umană. Dar acel zeu, Dionysos, era de fapt nu doar unul al viței și produsului ei, ci unul al vegetației În genere; al regenerării ei, periodice sau ocazionale. Cu similitudini
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
condiționat; poate am să mă leg și de asta... Greu de intuit, dar musai repede, căci sunt În direct, ce iscodește interlocutorul, un fel de anchetator de fapt. Deocamdată aruncă o nadă... apoasă (rachiul va urma, desigur, mai târziu). Păi bețivul a urât Întotdeauna apa din vin, mai ales pe aceea adăugată la „botezul“ oficiat de cârciumar. Că François Villon i-a condamnat pe aceia la toate torturile și execuțiile - cu rafinamentul ajuns la apogeu - medievale, e o treabă. Alta e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urât Întotdeauna apa din vin, mai ales pe aceea adăugată la „botezul“ oficiat de cârciumar. Că François Villon i-a condamnat pe aceia la toate torturile și execuțiile - cu rafinamentul ajuns la apogeu - medievale, e o treabă. Alta e că bețivul e mai milos sau, poate, mai pragmatic: are nevoie de cârciumar, așa ticălos cum e, și mâine... Și deșartă ulcica ce i-a răsărit În față În paharul scos din sân; strunjit În lemn de iederă. Cumplită așteptare, dar apa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lemn de iederă. Cumplită așteptare, dar apa de prisos mustește prin peretele paharului, că e doar o moleculă de H2O, mai mică decât diametrul porilor lemnului; doar apa vinului rămâne, căci ea e „polimeră“, molecule mai mari deci. Sunt un „bețiv“ modern: așa se poate afla - evident nu neapărat cu lemnul de iederă, dar cu obișnuita În laborator „frită G5“ ori cu o membrană semipermeabilă dacă vinul e din prima mână, doar din fructe, cu apa lor de la Natură - struguri, sper
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mașină fiind cu totul primitivă. Că aceea aleargă cu mult mai repede, e o falsă percepție, un exemplu că nu de viteză aveți nevoie: multe mașini am văzut În șanț, nu și oameni; nu vă grăbiți contrazicând, căci acolo ajung bețivii, altceva adică. Vă puneți vouă Întrebarea cum să vă asigurați desfrâul a tot mai multe luxuri: acela de a fi cea mai numeroasă specie - Între mamifere desigur, adică sub plapuma voastră, care vă devine astfel tot mai scurtă; acela de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
astfel mai pe placul amicului Cristi... Doar că vreau să-i amintesc un amănunt: În țuică nu va găsi ce află În vin, anume o apă cu totul deosebită. Dacă nu crede, n’are decât să repete experiența cotidiană a bețivului medieval, căruia cârciumarul Îi boteza vinul: prin pereții unei cupe strunjite din lemn de iederă - musai -, trece apa chioară, nu aceea a vinului. Iar proprietatea fizico-chimică revelată de această experiență se reflectă În biologic protejându-l față de orice factor - fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
preotul și proprietarul său. Un sinodic din 1840 spune că biserica cu hramul Sf. marilor voievozi, de lemn veche, are pereții deslipiți, țintirimul dezgrădit, celelalte trebuitoare arse14. În același act, însă, se constată și următoarele: preotul Vasile de 44 ani, bețiv; preotul Vasile de 40 ani, bețiv; diaconul Alexandru de 38 ani, bețiv; dascălul Dimitrie de 25 ani, bețiv 15. Proza eminesciană conține, într-o transpunere plastic-hiperbolizantă, un posibil ecou al acestei stări de lucruri consemnate lapidar în însemnarea de arhivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din 1840 spune că biserica cu hramul Sf. marilor voievozi, de lemn veche, are pereții deslipiți, țintirimul dezgrădit, celelalte trebuitoare arse14. În același act, însă, se constată și următoarele: preotul Vasile de 44 ani, bețiv; preotul Vasile de 40 ani, bețiv; diaconul Alexandru de 38 ani, bețiv; dascălul Dimitrie de 25 ani, bețiv 15. Proza eminesciană conține, într-o transpunere plastic-hiperbolizantă, un posibil ecou al acestei stări de lucruri consemnate lapidar în însemnarea de arhivă: Părintele era cam nalt de boiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
hramul Sf. marilor voievozi, de lemn veche, are pereții deslipiți, țintirimul dezgrădit, celelalte trebuitoare arse14. În același act, însă, se constată și următoarele: preotul Vasile de 44 ani, bețiv; preotul Vasile de 40 ani, bețiv; diaconul Alexandru de 38 ani, bețiv; dascălul Dimitrie de 25 ani, bețiv 15. Proza eminesciană conține, într-o transpunere plastic-hiperbolizantă, un posibil ecou al acestei stări de lucruri consemnate lapidar în însemnarea de arhivă: Părintele era cam nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
veche, are pereții deslipiți, țintirimul dezgrădit, celelalte trebuitoare arse14. În același act, însă, se constată și următoarele: preotul Vasile de 44 ani, bețiv; preotul Vasile de 40 ani, bețiv; diaconul Alexandru de 38 ani, bețiv; dascălul Dimitrie de 25 ani, bețiv 15. Proza eminesciană conține, într-o transpunere plastic-hiperbolizantă, un posibil ecou al acestei stări de lucruri consemnate lapidar în însemnarea de arhivă: Părintele era cam nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i se ședea, ca popă. Trecea stânjenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în SUA. Până una-alta, este nevoit să înfrunte iadul din lagărul turcesc, unde sute de fugari asemenea lui (polonezi, ruși, bulgari, moldoveni) așteaptă cu anii să-i accepte occidentul (era prin 1970). Compania nu pare deloc selectă: "borfași, ratați, bețivi, fumangii; dacă mai rezist în jungla asta 6 luni, ajung și eu animal ca ei". A trebuit să rabde nu 6 luni, ci 14 și, pentru a câștiga câteva lire, descarcă, noaptea, camioane cu cenușă, trage la roabă, zugrăvește casele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a aruncat-o în luptă pentru concurență. Ca soție, ca mamă, măritată sau nu, divorțată sau văduvă, femeia poartă adesea, nu numai propria ei povară, dar și pe aceea a întreținerii familiei, când trebuie să muncească pentru soț, bolnav sau bețiv, pentru copii, pentru frați și surori, pentru părinți vârstnici". Gertrud, de ce credeți am cutezat s-o întreb că în Suedia numărul celor divorțați este foarte mare? Da, este foarte mare. Și știți de ce: fiindcă soții care se iau în pripă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dar trecuseră Înfricoșați sau indiferenți, dacă nu cumva or fi zis că-i beat, a căzut acolo c-a băut prea mult și lasă-l, că până la ziuă se trezește el, păi cum naiba? Frățiorul lor scump nu era vreun bețiv, nu fusese niciodată văzut umblând pe șapte cărări, ci doar că avea În el o sămânță de ceartă, ca toți din neamul nostru, și nu se prea dădea În lături la o adică și nu se lăsa călcat pe coadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
surorile - adică mama mea și frații ei - îl considerau molâu și cam stupid și așa am fost învățați și eu și sora mea, precum și verii și verele noastre să îl considerăm. Tonul la adresa lui era unul destul de depreciativ, deși nu era bețiv sau cu alte păcate majore, era la vârsta lui destul de muncitor. Acest ton depreaciativ la adresa Bunicului s-a transferat destul de rapid și la adresa tatălui meu (el fiind orfan de ambii părinți și crescut în orfelinat nu avea repere familiale foarte
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cu vița-de-vie, cu vinul și cu fidelii lui. O încoronare întru totul logică, întrucât, departe de a fi o băutură ca toate celelalte, vinul este o pasiune a cărei dezlănțuire ori stăpânire marchează societățile cu o amprentă de neșters. În timp ce bețivul dar se poate abuza și de ceai, de cafea, ba chiar și de cartofi! oferă un spectacol trist, degustătorul avizat câștigă încredere în sine și prestigiu: mers grațios, surâs dionisiac, ochi clar și malițios, acesta este o încântare pentru sine
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
scoțând din pivniță o amforă și care cere vinului să-i alunge singurătatea: Îmi place vinul de Massica, cel care îmi aduce uitarea", scria el. De asemenea, odată cu Horațiu, acest poet al "après boire"-ului, dixit Rabelais, se conturează profilul bețivului, a celui îmbătat cu vin, pe scurt, apare ceea ce într-un mod agreabil se numește "estetica bețivanului"100. Începând cu Horațiu până la saga alcoolică a lui René Fallet, trecând prin romanele naturaliste ale secolului al XIX-lea, personajul bețivanului va
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
arme albiți în bătălii, Le spânzură mustața ca un străvechi stindard. Flori, arcuri triumfale și prapure ce ard144. Punând în paranteză literatura propriu-zisă, să nu uităm nici faptul că Revoluția franceză a fost provocată de setea a 663 de parizieni, bețivi de la periferie și contrabandiști, dintre care cel mai cunoscut era Monnier 145 și că, în 1792, poporului de republicani plebei sans-culottes îi plăcea să cânte: "Haidem, copii din La Courtille 146 Ziua de băut a venit Pentru noi se frig
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
precum Liverpool, Glasgow 186 sau Manchester, descris de către Engels în lucrarea să Condiția clasei muncitoare în Marea Britanie. Debarcarea masivă în orașele Imperiului Britanic sau ale Statelor Unite a unor cohorte întregi de țărani irlandezi analfabeți, epuizați din punct de vedere fizic, bețivi notorii, violenți, de multe ori vorbind mai mult gaelica decît engleză și în plus catolici a provocat reacții ostile din partea lumii anglo-saxone, pe atunci prea puțin toleranță.187 Cea mai favorabilă situație pe care au întîlnit-o imigranții irlandezi a fost
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]