2,247 matches
-
zâmbi. Petalele delicate ale freziilor îi mângâiau obrazul. Aspiră parfumul dulce și puse paharul de argint pe noptieră. ― Bărbații sânt atât de prostuți, draga mea... Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu. L-ai e-pa-tat pe bietul Scarlat! E o realitate, și n-ai de ce să te ascunzi. Poți pune rămășag pe ce vrei că acum își zdrobește mintea ca să înțeleagă de unde știi atâtea lucruri despre el. Fetița aceea, Mioara, l-a iubit fără îndoială, dar iată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spatele lui Mirciulică, zbîrlindu-i blana. " Știu că te enervează, dragul meu, dar trebuie să fii furios. Am nevoie de lucrul acesta!" Agasat, motanul dădea din coada groasă atingând vestonul lui Ioniță Dragu. Bătrâna se scuză zîmbind: ― Te deranjează? E nervos bietul de el. A trecut prin momente dificile. Profesorul scutură amabil capul. ― Nu-i nimic, nici n-am băgat de seamă. " Așa, fetițo. Ca să nu te simți prost, Ioniță nici măcar nu-și va trage scaunul. Ar avea aerul că într-un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la stânga să-l vadă mai bine. ― Lucrați la Aviasan... Doamna Miga tresări. În ochi i se aprinse o flăcăruie. Își mușcă buzele nehotărâtă. Melania Lupu o privi iute. "Florence a sesizat, draga mea, a sesizat imediat. Nu și Ioniță, iar bietul Șerbănică se va dumiri abia săptămâna viitoare." ― Pilot, completă inginerul. De trei ani și jumătate zburați pe avioane sanitare. ― Observ că sînteți extrem de bine informat. În fond, ce doriți? ― Avem nevoie de dumneavoastră și de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
brusc capul Scuturîndu-și buclele albe. ― De ajuns, Melania! Nu e acum momentul să visezi. Îți propun s-o iei sistematic. În primul rând, trebuie să fii absolut convinsă că domnul maior va discuta mai întîi și întîi cu Raul Ionescu. Bietul Scarlat e prea bolnav, iar celălalt... Va insista desigur asupra întîlnirii din confesional, dar în problema aceasta nu ai de ce să fii îngrijorată. Îți dau cuvântul meu! Inginerul nu te-a urmărit, ai avut grijă să te asiguri. Orice corelație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-ți amintești? Atunci când le-ai sugerat foarte fin că ar trebui să le ia cu ei. Nici aici însă nu ai motive prea mari de neliniște. La urma urmelor, cel care a pronunțat cuvântul ga-ze nu ai fost tu, ci bietul Ioniță. Chiar dacă domnul maior va sesiza micul șiretlic cu cartea din bibliotecă, și fii sigură că-l va sesiza, nu-l va putea transforma niciodată într-un cap de acuzare. Cine s-ar găsi să te condamne pentru că te-ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ieșirea, ci doar să aluneci. Bătrâna se opri în fața oglinzii amenințîndu-se cu degetul. ― Fii atentă, Melania, este un punct asupra căruia domnul maior va insista enorm! Va stoarce tot nu numai de la Scarlat, ci și de la Florence și Șerbănică. Iar bieții de ei vor relata cât de greu le-a fost să te smulgă din leșin. Ai făcut foarte bine că ți-ai revenit târziu. Degeaba, degeaba, draga mea! Nici aici nu te poate prinde. Schiță câteva piruete apoi începu să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Biletul a fost strecurat pe sub ușă. Au complici, organizatori, ce mai tura-vura o bandă întreagă! ― înțeleg. Sânt dator totuși să verific toate ipotezele. De pildă, dacă nu cumva expeditorul biletului se afla printre dumneavoastră. ― Cine adică? Eu? Nevastă-mea? De bietul Ioniță ce să mai discutăm! Atunci cine? ― Observ, surâse maiorul, că pe Melania Lupu o treceți deliberat cu vederea. Florence Miga izbucni într-un râs îngrozitor. Un râs dogit, amar, de bărbat care bea singur într-o cârciumă cu capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de masă ca să nu strice odaia cea bună, a băut din cești ciobite, fără toartă, arzîndu-și degetele. La cutremur, i s-a dus dracului odaia, lenjeria i s-a tăiat în șifonier, iar tata și-a luat lumea în cap. Bietul de el, doar când trecea pe lângă o casă de economii, i se tăiau picioarele..." ― Melania Lupu mi-a cerut "aprobarea" să ia înapoi trupul lui Panaitescu. Evident, după autopsie. Azimioară ridică sprîncenele: ― De ce? ― Nevastă-sa e în străinătate. Vor să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bolnav." ― În locul dumneavoastră aș lua ceva tare. Un rom sau o vodcă. Sculptorul își ridică gulerul canadiene!. ― Exact la asta mă gândeam și eu. Numai că n-am să iau o vodcă, ci mai multe... Se cutremură: Mă gândesc la bietul Panaitescu... Cc-o fi fost în capul nostru?! L-am îngropat fără palton... O spusese pe tonul cel mai serios. Pe obrazul înghețat nu trecu nici o adiere de zâmbet. Locotenentul îl măsură dintr-o parte și nu comentă. ― Să oprim
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
presupun că s-au petrecut lucrurile și cu domnul Popa. ― De data aceasta s-au auzit niște zgomote, dar nu m-am impacientat. Știam că lucrează. Dumnezeule mare, ce fantezie! Începu să plângă încet, fără ca lacrimile să-i boțească fața. ― Bietul Popa! Acum îmi dau seama cât mi-a fost de drag... ― Mie mi-a făcut impresia că ați ținut la el dintotdeauna. ― Fără să știu. ― În ciuda unor cusururi! ― Avea unele cusururi, într-adevăr, dar era un bărbat demn și, când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ajungeți. ― Doamne! țipă Melania Lupu. La început am crezut că n-aud bine! Doar nu vreți să spuneți că domnul Vâlcu... Cristescu o privi în ochi. ― Ați știut de la început cine e criminalul, doamnă. ― Da de unde! Am fost convinsă că bietul Doru i-a omorât pe toți. Maiorul dădu din umeri. ― Repet! Ați știut de la început că Marin Vâlcu e asasinul. Nu, nu erați înțeleși. Este ceea ce aș numi un caz de complicitate spontană care nu presupune neapărat conivența partenerilor. L-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
semnificativ. Liniștiți-l și continuați-vă experiența. Hedrock le spuse: \ NU E NEVOIE SĂ MĂ LINIȘTIȚI. CE VREȚI SĂ FAC? Dar cum? GÎNDEȘTE-TE LA TRUPUL MORT. Asta era o ușurare și imaginea deveni remarcabil de netă. Se gîndi brusc: Bietul Gil, care zace neînsuflețit într-o mare nemărginită de nisip, cu celulele deja prăbușite în vălul crescînd de fierbințeală în timp ce planeta, zburînd cu mare viteză, se apropia tot mai mult de unul din sorii din care se născuse. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
reușit să scap de ea. Îmi ascundeam orice calitate și îmi plângeam în gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: "Și ce bine desenează, altul în locul lui și-ar fi luat nasul la purtare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de ani și chiar în ziua respectivă, curat ghinion! sau semn al destinului! i-a căzut sub ochi o frază fatală. Fraza suna astfel: Dacă n-ai reușit să devii celebru până la douăzeci și opt de ani trebuie să renunți la glorie". Bietul Dodo s-a consolat să rămână cu femeile. Le-a iubit mai departe și a cântat cu degetele pe carnea lor muzica dulce a dragostei, înăbușindu-și în această plăcere decepțiile pentru gloria pierdută. Până când femeile au luat-o, ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lor muzica dulce a dragostei, înăbușindu-și în această plăcere decepțiile pentru gloria pierdută. Până când femeile au luat-o, ca și în cazul meu, pe urma gloriei. L-au părăsit și ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restaurant. Bietul Dodo. Ca un papagal..." De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
te temi de moartea, lui, cum te temeai înainte de viața lui. Și zici la fel: cum, tocmai acum cînd...? În cazul ăsta mereu sîntem inoportuni, trăim într-o continuă inoportunitate, toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat a ultimă ieșire din această discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu vor mai ști, bieții, încotro să se îndrepte. Le va lipsi trupul meu, farul lor. Cred că vor sfârși prin a se devora între ei. Dar nu pot să rămân aici o veșnicie. Nu vreau o moarte de guzgan. Asta mă ajută să aștept
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prim rang, secretarii de stat sau miniștrii care au intrat în scenă în ultima clipă, ci la negociatorii din umbră, cei care duc greul de luni sau chiar de ani de zile. Se gândi la frustrarea și la neliniștea lor. „Bieții nenorociți.“ E aproape 9 și 15 minute pe Coasta de Est... Hei, mă uitam la asta! —Nu ai timp. Ca și cum ar fi vrut să-și întărească afirmația, Edward se ștergea în fața televizorului, nelăsând-o să vadă ecranul gol. —Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de frigul și ororile iadului său personal. Acolo, în sală, așezat în fața podiumului, singur, cu trupul gârbovit, ascultându-ți vocea care trezește ecouri printre scaunele goale și-i împlântă tot mai adânc în capul chel plictiseală, confuzie și referințe sexuale, bietul nenorocit va fi adus la un pas de isterie și fără îndoială, își va etala membrul amărât, clătinându-l de disperare ca pe un ciomag, ca să scape de bâzâitul insistent care nu se mai termină. În locul tău aș anula imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bine cu unghiile proaspăt vopsite. Dacă ți le dau le pierzi. Găsesc eu numărul corect. Trebuie să vă spun că prea sunteți nerăbdători și iritabili. Stând în casa voastră am pierdut zece ani din viață. De ce nu-l lăsați pe bietul Reilly în pace? L-ați dat degeaba afară. Domnul Levy formă al doilea număr pe care i-l dădu ea. O femeie care părea ușor turmentată răspunse la telefon și îi spuse că domnul Reilly nu se va întoarce decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înjositor, spuse Emily Weller. Stătea țeapănă lângă mormânt, însoțită de fiul ei, Tom, și de fiica ei, Rachel. Bineînțeles, Lisa nu era acolo. Ea era cauza pentru tot ce se întâmpla, dar nu se deranjase să vadă ce îi făcuse bietului ei tată. Sicriul se legăna ușor în aer, în timp ce groparii îl dirijau spre partea îndepărtată a gropii, sub conducerea patologului de la spital, un omuleț mic și nervos, pe nume Marty Roberts. Era normal să fie nervos, își spuse Emily, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să scrie viața tatălui lui. Dar așa Îi plăcea să se gîndească la carte: “Scriu viața tatălui meu“. O minciună mai mult. De cinci ani, era el oare atît de nefericit? În ochii tuturor, răspunsul era În mod evident da. Bietul François care se zăvorăște În fiecare zi În apartament, unde nu primește pe nimeni (de parcă ar fi avut vreodată obiceiul de a organiza recepții și de a servi fursecuri), pe vechiul lui scaun În Încăperea cea mai mohorîtă, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tine“. Dacă ar fi știut că noi ne arătam unul celuilalt fundul seara, după ce ne isprăveam lecțiile! Trecînd pe dinaintea școlii comunale, mi se Întîmpla să mă uit la copiii care se jucau În curte În timpul recreației și să-mi spun: „Bieții de ei! Nu sînt creștini, or să ajungă cu toții În iad!“. Abia la a doua pagină din Dacă sămînța nu moare aveam să descopăr și să adopt expresia „Din cîte mi-amintesc...“. Invitat la cină la părinții unui prieten, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
momentul În care te considerai viitorul ginere? — Ți-am spus cumva că tatăl Tinei a murit cîteva luni mai tîrziu Într-un accident de mașină? Și că, Începînd din ziua aceea, ea a Început să-l deteste pe tatăl meu? — Bietul Franz! Nimeni nu-l poate situa undeva! PÎnă la urmă o să-l găsesc extrem de simpatic. — Doctore, nu face pe șiretul. Știi bine că-mi iubesc tatăl. Eu, unul, În orice caz, știu că-l iubesc. CÎnd te gîndești atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
titlu la care Jacques Demy Îmi sugerase să renunț: „Ștrengărița, dacă ții neapărat, dar nu Marea ștrengăriță!“. Aș fi făcut mai bine dacă aș fi trăit precum În scenariile mele și aș fi pus În ele ceea ce Îmi complica viața. Bietul François, mereu În căutarea unui mod de a o scoate la capăt care să fie, În sfîrșit, cel nimerit! S-o scot la capăt din ce? De parcă eu nu știam, ascultînd comentariile lui Zscharnack, că eram agorafob În ultimul hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]