2,430 matches
-
-mi ceaiul cu un sfert de oră înainte. Pilotul refuză din nou. — Ascultați-mă, domnule locotenent, repetă. Am survolat dunele astea la mai puțin de o sută de metri înălțime. Am fi putut zări și ultimul șobolan, dacă în locul ăla blestemat ar fi șobolani, dar n-am văzut nimic. Nimic! insistă cu convingere. Aveți idee ce urme lasă patru cămile în nisip? Dacă ar fi trecut pe-acolo, am fi văzut ceva. — Nu, dacă cel ce conduce cămilele este un targuí
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
clipă nu avu senzația că-i prăda pe morți de avuțiile lor. Potrivit legilor nescrise ale deșertului, toate câte se aflau acolo aparțineau celui ce le găsea, căci sufletele care intraseră în rai aflaseră acolo toate bogățiile dorite, iar spiritele blestemate ale celor care, din cauza răutății lor, rămaseră afară nu prea aveau dreptul să hălăduiască pe vecie cu sacii plini. După aceea, împărți apa ce rămăsese între Abdul, care nici măcar nu deschise ochii ca să-i mulțumească, și cămila cea mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
respiră normal și că pare în afara oricărui pericol și, ridicându-și ochii, privi îndelung întinderea nesfârșită care se deschidea înaintea lui. Niciodată n-aș fi crezut că cineva... cineva pe lumea asta... ar fi în stare să traverseze locul ăsta blestemat! Gacel zâmbi. — Permite-mi un sfat, spuse. Ferește-te de Tikdabra! După trei ore de drum, atinse ușor brațul ofițerului. — Oprește, îi ceru. Acesta se supuse, oprind jeepul, și ridică mâna pentru ca tancheta care-i urma să se oprească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lor judecată, și când prind drag de cineva nu-l părăsesc până la sfârșitul veacurilor. „A fost odată un om - povestea acesta - pe care îl îndrăgise în mod deosebit gri-gri-ul lăcustei. Locuia în Arabia și, an după an, fără greș, plaga blestemată sosea să distrugă lanurile și câmpurile lui și ale concetățenilor săi. Disperați, vecinii îl duseră în fața califului, rugându-l să-l execute, căci altfel aveau să moară toți de foame, dar califul, care înțelesese că bietul om nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu bucluc! exclamă, apoi arătă cu mâna o străduță laterală spre care se îndreptă, traversând strada principală. Vino! spuse. Pe-aici. Dar Gacel tăgădui, și arătă spre capătul bulevardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nimeni cu urechea, ca un actor dintr-un film cu spioni de mâna a treia, care se străduiește să pară secretos. — Ce e? am repetat eu, cam iritată. — Am ceva să-ți zic, mormăi Brian. — Ce? Se părea că eram blestemată să repet asta la nesfârșit. Haide, spune, am adăugat pe un ton mai Încurajator. — Despre Fliss. Nevrând să mai spun Încă o dată „Ce?“, am dat din mâini ca să-mi arăt frustrarea. Brian observă gestul și se strădui să-și sporească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum știu să fiu și nebun. Pot fi curtenitor sau necioplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
obicei, nu stăruie. De Îndată ce simte că atmosfera a devenit apăsătoare, simulează o boală ca să nu mai apară În public. Și nu Întârzie să-și vadă de drum. Spre un alt popas. Care va fi la fel de scurt, la fel de primejdios. Venerat și blestemat, fără alt tovarăș decât Vartan, se află veșnic În căutarea unui acoperiș, a unui protector și a unui mecena. Pentru că pensia generoasă pe care i-o alocase Nizam nu-i mai e plătită de la moartea acestuia din urmă, e constrâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Lup între lupi. Ei bine, mie nu mi-e frică. În fine, mă mai ajut și cu o picătură de whisky.» Așa vorbea el și mă trăsnea cu mirosul de băutură și de sudoare, iar eu ședeam în mașina aceea blestemată, gândindu-mă că nici în ruptul capului n-aș deschide portiera, ca să cobor. Între timp ajungeam la o intersecție din Bronx. Și acolo nu era deloc recomandabil să te dai jos din mașină. În privința asta, eu și cu Toni aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
returnări ale scrisorii de culoare violetă, cel mai bun lucru pe care-l avea de făcut după asta era să se Întoarcă În odaia sa rece de sub pământ de unde venise și să descopere modalitatea de a termina pentru totdeauna cu blestemata Întâmplare care l-a transformat pe acest ferăstruitor de violoncele În propriul său supraviețuitor. Moartea folosi aceste două perechi agresive de cuvinte, blestemată Întâmplare, ferăstruitor de violoncele, ca să-și incite propria sa contrarietate În declin, dar rezultatele n-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
odaia sa rece de sub pământ de unde venise și să descopere modalitatea de a termina pentru totdeauna cu blestemata Întâmplare care l-a transformat pe acest ferăstruitor de violoncele În propriul său supraviețuitor. Moartea folosi aceste două perechi agresive de cuvinte, blestemată Întâmplare, ferăstruitor de violoncele, ca să-și incite propria sa contrarietate În declin, dar rezultatele n-au fost pe măsura scopului. Bărbatul care doarme nu are nici o vină pentru ceea ce s-a Întâmplat cu scrisoarea de culoare violetă, nici În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
an mai târziu, după aceea modifică vârsta, unde era scris cincizeci corectă și scrise patruzeci și nouă. Nu poți face asta, spuse coasa de la locul ei, S-a făcut, Vor fi consecințe, Una singură, Care, Moartea, În sfârșit, a violoncelistului blestemat care se distrează pe socoteala mea, Dar el, săracul, nu știe că trebuia să fie deja mort, Pentru mine e ca și cum ar ști, Oricum ar fi, nu ai puterea nici autoritatea de a modifica o fișă, Te Înșeli, am toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
inocent îl acoperă încă, peste doar câteva zile va fi invadat de smocuri gălbui, uniforme și după aceea vor începe focurile, iar vara va lăsa în urmă doar o pătură neagră de ierburi pârjolite, distrugând echilibrul într-o singură noapte blestemată. Înghit aerul tăios al dimineții, încerc să conjur copacii și iarba, înaintez încet, pas cu pas, deja mi-au obosit picioarele, și nu o spun doar așa, întotdeauna îi spusesem lui Udi cel suspicios, chiar doare. El nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și deodată cineva strigă, depărtați-vă de fântână, odată a căzut înăuntru un copilaș, iar apa i-a înghițit strigătele, era singur la părinți, fiul unor bătrâni, eu mă cutremur și mă întorc, nu am nevoie de apa ei, este blestemată, dar freamătul găleții nu se oprește, urcă și coboară înăuntrul ființei mele, cu mișcări din ce în ce mai grele, până ce urechile mi se umplu deodată de un hohot de râs înăbușit, lipsit de orice grijă. Profiți de starea în care mă aflu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au petrecut aici în vremurile pomenite de Tanah, întreb eu, iar el zice, locul acesta este înțesat, mai ales în jurul Iordanului, mulți profeți bântuiau ținutul înfometați de miracole, aici a urcat Eliahu scara către cer, aici a curățat Ilie apa blestemată, aici Naaman, căpitanul oștilor regelui Mesopotamiei, și-a spălat trupul de șapte ori și s-a vindecat de lepră, ca să nu mai spunem despre miracolul traversării Iordanului, când apele s-au desfăcut și un popor întreg a putut trece printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prea mult aplecată peste balustradă, îmi este greu să îmi îndrept spatele, așa că merg aplecată, asemenea omului primordial, prin peșteri, intru încordată în cameră, îmi fac loc printre grămezile de haine, printre caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt acum închiși, buzele ei sunt înghețate într-un zâmbet de somnambul, figura unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei ca Dumnezeu asupra fiilor Săi, nu numai că știu, dar sunt și vinovată pentru toate, aș fi putut să acționez cumva, dar nu o făcusem, pipăi biroul ei cu degete tremurânde, atât de multe hârtii, unde este scrisoarea aceea blestemată, trebuie să o găsesc, aș fi vrut să se trezească și să plece la școală ca de obicei, să pot continua în felul acesta cel puțin o săptămână, fără ca ea să simtă ceva și poate că între timp el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmbrăcat, stă pe pat în pijama, o copilă deja mare, înconjurată de ursuleți și clovni, încerc să o ating, te simți bine, Noghi? Dar ea nu îmi răspunde, știe, nu mai am nici o îndoială, a găsit înaintea mea scrisoarea aceea blestemată, mă împleticesc până în bucătărie și îmi fac o cafea, mă uit în jurul meu prin casa goală, Udi nu este aici, asta nu pot ascunde, soarele inundă deja terasa, crucificând-o cu razele sale ascuțite, luminând fiecare colțișor al casei, anunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și adaug cu voce spartă, nimic nu este bine, Udi a plecat de acasă, ea nu va face față situației, el s-a ridicat și a plecat, pur și simplu, nici măcar nu a spus unde anume, totul din cauza acestei boli blestemate, suspin eu, renunțând și la ultimul strop de respect de sine, nu vreau decât să mă prăbușesc în brațele ei, să mă gudur acolo, la fel ca fetița ei, mă privește cu atenție, nu este surprinsă, este firesc să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ziua de naștere a lui Noga, poate că ar fi trebuit, totuși, să îi amintesc și lui, dar ce rost ar fi avut, dacă nu vine din proprie inițiativă, mai bine să nu vină, mă înghesui lângă ea pe trepte, blestemate zile de naștere, cine are nevoie de ele, dar chiar și dacă va da copilul spre adopție, ele tot se vor târî în urma ei, ce vei face peste un an de ziua lui, vei lua o prăjitură și o vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acest timp, bravul conte de Soissons, pe când taie și spintecă, strigă: „Domnule de Joinville, să lăsăm canaliile astea să urle, căci o să mai vorbim noi de ziua asta când o să fim În mijlocul doamnelor!” Iar regele cere vești despre fratele lui, blestematul conte d’Artois, și fratele Henry de Ronnay, prepozitul Ospitalierilor, Îi răspunde „că a auzit că-i mergea bine, fiind sigur că contele d’Artois era În paradis”. Regele zise că Dumnezeu să fie lăudat pentru tot ce-i trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spune-mi dacă poți... Eu sunt Desenatorul, voi sunteți ceilalți. Cum vrei să ne înțelegem dacă nu mai e unul între mine și voi care să accepte compromisurile? E adevărat, da’ de ce te ambiționezi să pui cățelul lângă jocul ăsta blestemat, prin care au trecut toți? Și Bețivu’? Și el, doar că și-a închipuit că o să poată ieși cândare chef. A alunecat într-o altă lume, da’ aia e dată naibii. Nu înjura, îmi tremură mâna. Știi, eu nu citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
său. De parcă anumiți indivizi țineau cu orice preț să măsluiască realitatea, să-l facă pe Leo mai rău sau mai bun decât fusese el în realitate. Cine și de ce avea interesul să-l împiedice pe Cosmin să iasă din amnezia blestemată care-l ținea prizonier de doi ani de zile? LXIII A doua zi eram amândoi la Facultatea de Filosofie, la cursul de Teorii evoluționiste: abordări postmoderne. Beligrad venise într-un costum negru, impecabil. Se mișca nonșalant printre rândurile de bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Leo nu reiese cu claritate dacă ea avea o defecțiune genetică sau dacă întreruperea medicamentației o năruise interior. El motivase că nu avusese habar de trecutul ei psihiatric - de aceea o bătuse la cap să nu mai ia tranchilizantele alea blestemate, ca niște bobițe de mazăre. Ce sens avea ca o femeie voluntară, stăpână pe ea, să se îndoape cu chimicale? Capul i se lăsă încet-încet în față, gândurile prinseră să i se învălmășească - adormi cu fruntea pe tastatură. L XLII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]