4,944 matches
-
de aerul vioi, de parfumul ei dulceag pe care și-l închipuia învăluindu-l. Nu părea o cucerire la întâmplare! Fata purta o rochie tradițională kabilă?! din mătase albă având gulerul și mânecile brodate cu lamé auriu iar părul vopsit blond îi cădea în bucle pe umerii delicați...O întrebare tâșni din el atunci, pe neașteptate și întrebarea aceea îi schimbă viața: Azul!* Nu te supăra, dar tu din ce sat ești? Ea îi zâmbise nedumerită și el i-a repetat
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
din sala bibliotecii. Avea ca tălmaci din rusă în română pe un tânăr basarabean, Leonte, care cunoștea bine și limba română și limba rusa, și cu ajutorul lui înțelegeam bine cele ce ne spunea Părintele Ioan. În aparență un om obișnuit, blond, cu ochii albaștri, cu barba mică și rară, acest preot, Duhovnicul Mitropolitului Nicolae al Rostovului, era un rugător și trăitor autentic al Rugăciunii lui Iisus și un foarte bun cunoscător al Sfinților Părinți, un fel de Părinte Ilie Cleopa de la
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
din sala bibliotecii. Avea ca tălmaci din rusă în română pe un tânăr basarabean, Leonte, care cunoștea bine și limba română și limba rusa, și cu ajutorul lui înțelegeam bine cele ce ne spunea Părintele Ioan. În aparență un om obișnuit, blond, cu ochii albaștri, cu barba mică și rară, acest preot, Duhovnicul Mitropolitului Nicolae al Rostovului, era un rugător și trăitor autentic al Rugăciunii lui Iisus și un foarte bun cunoscător al Sfinților Părinți, un fel de Părinte Ilie Cleopa de la
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
a lui, era a lui!... Nu i-a stat însă capul la afaceri, îi puțea munca de birou, cum se zice, spre disperarea lui tat'su, care nu știa pe mâna cui o să-și lase spre administrare imensa avere. Înalt, blond, uniforma îi venea feciorului de negustori ca turnată. Când a fost luat la oaste, se zice că l-ar fi băgat ăia în garda palatului regal, la București. A făcut și ceva școală militară pe-acolo și se mai spune
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
răsunător. Șe zice că într-o lună de activitate “cocota”, Markus pe nume, nu a avut decât două cliente, dintre care una era o jurnalistă de la cotidianul American “New-York Post”. Pentru două ore, pe jumătate profesională și cealaltă din plăcere, blonda publicistă a scos din geantă 500 de dolari, sumă se pare prea mare pentru bgetul americanilor afectați de criza financiară. Și știți ce-am mai zis tipul? “Nu mă consider un gigolo și nici o târfă. Sunt mai degrabă un artist
JOCURI DE NOROC ŞI CÂTE CEVA DESPRE ALTELE ÎN LAS VEGAS(VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366900_a_368229]
-
Cum tu ești blondă, te prinde nespus de bine. Parcă ai fi o orhidee ciclame. - Și eu mă gândeam să o îmbrac, cu toate că-mi place și aceasta crem. - Dar tot mai bine îți va sta în cea ciclame. Ai părul blond, ochii albaștri și această culoare îți va scoate în relief și mai mult suplețea corpului tău minunat, preciză Andrada, mângâindu-i mijlocelul. - Bine, cred că am să țin cont de sfatul celei mai bune prietene. - Care te iubește sincer poți
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
căsătorite cu stăpânii lor, de aceea trebuia returnate acestora în caz de fugă. Stăpânii nu puteau rămâne fără fabricile de sclavi, adică femeile rome și țigănci. De altfel, așa se explică și multitudinea de romi albi. Uitați-vă la romii blonzi cu ochi albaștrii. Om fi toți romii din România, os domnesc sau boieresc? Este posibil! Romii erau sclavi...cu sclavii era legal și religios și social să facă ce dorește orice boier sau proprietar de sclavi. Legile moldovenești prevedeau că
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
fugă cu atitudinea mea indiferentă... Sunt eu femeie urâtă? Sunt respingătoare prin felul meu de a fi?” Nemulțumită, sări din pat și se așeză în fața oglinzii. Îmbrăcată sumar, doar într-o pijama sexy compusă din maiou și boxer, cu părul blond și buclat căzut peste bretelele subțiri de culoare neagră, de care se prindea partea dantelată a maioului roșu-vișiniu cu flori mari de culoare alb-gri, își examină cu atenție fața și trupul. Își privi chipul, mai întâi de departe, ca și când abia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
după ora zece noaptea, nu ca în restul țării. De fapt, la Mangalia, mai prindeam și noi posturi turcești și bulgărești cu antene speciale. Între timp, Miruna s-a mutat pe pătura întinsă afară din mașină, așezându-și căpșorul ei blond și drăgălaș pe o pernuță adusă special pentru această destinație. Tânțarii dădeau târcoale, însă nu erau așa de agresivi cum ne așteptam, deoarece pătura întunecată a nopții era alungată de lumina zorilor și țânțarii erau acum inofensivi. Se prefigura o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Literatura > Fragmente > IELELE Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015 Toate Articolele Autorului Singuratec, în noapte călător de-auzi ielele cântând amăgitor nu te opri să intri-n dansul lor. Ielele, frumoase femei suave și blonde din ochii lor, aruncă scântei. Dănțuie săltând în picioarele goale, pășind gingaș pe iarba moale, un cerc au format și-n mijloc e-un foc și-un gnom , la fluier le cântă cu foc. Te umple de vrajă când le
IELELE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367696_a_369025]
-
nu, câte una, câte alta) ei bine, fac stânga-n prejur, și dau să mă-ntorc. Atnci, în momentul acela, simt o privire anume asupra mea. Nu departe de dr. Bercovici, un pic izolată, o doamnă de o rară distincție, blondă, cu ochi albaștri, decent și elegant îmbrăcată, mă privește zâmbind. Știam, din șușotelile serii, că este chiar soția medicului româno-israelian, ea însăși o personalitate de o deosebită valoare. Pianistă de talent. Profesoară de muzică, de pian, în învățământul superior, Directoare
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
muzică, de pian, în învățământul superior, Directoare a Academiei de muzică din Ierusalim, excelentă organizatoare și, în primul rând, artistă de o rară finețe. ...Era, asupra mea o privire luminoasă, care mă transfigura și-mi dădea curaj. Era un zâmbet blond și cald. Era o liniște și o siguranță onestă. Și nu știu cum, o îndrăzneală care nu mi-e tocmai în fire, îmi îndreaptă pașii spre distinsa Doamnă Elisabeta Bercovici, și încep a vorbi dezinvolt și deosebit de respectuos. După ce mă prezint și
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
își ia doctoratul în drept se întoarce în România. Începe activitatea într-un barou, unde își cucerește faima de mare avocat. Între timp, se căsătorise la 13 noiembrie 1881 în orașul Brighton, Anglia, cu domnișoara Bessie (Elisabeta) Richards, cu păr blond și ochi albaștri, pe care a cunoscut-o cântând la pian o bucată de Chopin la un concert de binefacere. Cu perseverență a câștigat inima fetei și acceptul mamei acesteia, doar pe părinții săi nu a reușit să-i mulțumească
TAKE IONESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366939_a_368268]
-
iar dacă eram întrebat ceva în tren, răspundeam că nu înțeleg ce mi se spune, pentru a evita o discuție mai “academică”. Dimineața în jurul orei opt, Suzana mă aștepta în gară cu flori.Era aceeași fată, înaltă ca și mine, blondă, subțirică și deosebit de frumoasă. Ne-am sărutat cu bucurie și m-a condus cu un taxi spre cartierul unde locuia familia ei, arătându-mi pe drum orașul și descriind sumar locurile pe unde treceam. Mi-a povestit că familia ei
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
de mine, cu sfârcurile micuțe, pe care mi le închipuiam de o roșeață delicată, produsă de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
mei obișnuiți cu semi-intunericul. Fumul din țigară alunecă încet, umplând aerul cu mirosul specific tutunului ars. Nu foarte departe aud un copil plângând și îmi amintesc de frățiorul meu, pe care l-am lăsat cu câteva săptămâni în urmă acasă. Blond, cu ochii verzi, frățiorul meu îmi amintea tot de D. Atât de mult seamănă încât atunci când eram văzuți toți 3 împreună, lumea considera că suntem o familie: mamă, tată și fiu. De ar știi toată lumea adevărul. Nu contează. Este o
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > UNDE MI-E COPILUL? Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 180 din 29 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Îl privesc de ceva vreme. Se joacă liniștit, ignorând prezența celor din jur. Are bucle blonde, ca tatăl lui (un renumit medic din Timișoara), și va avea, probabil, înălțimea lui (cam 1,90). Doar ochii sunt ai mamei (mari și negri, migdalați). “Era o femeie frumoasă și blândă, cam retrasă, dar dintr-o familie foarte bună
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
În toate pozele apărea și d-ra doctor, dar niciodată doar ea și copilul. Mereu era și d-na, mama de-acum, și domnul, și chiar fiica lor. N-ai fi bănuit în veci că brunețica aceea făcuse așa un copil blond, cu pielea alb-sidefie. Doar dacă te uitai cu atenție, ochii erau ai ei. Dar câți ochi nu seamănă...ca formă și culoare! „La aniversarea lui, de 3 ani, plânsese întruna...asta se vedea și în poze. Apoi a dispărut. Și-
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
gestică, din dramatismul mișcării, semnul supliciului fiind exprimat prin înclinarea capului. A treia sculptură pe care o vedem este Portretul lui Nancy Cunard lucrată tot în bronz. Văzând-o de la distanță, rămân contrariată pentru câteva clipe: nu este cumva Negresa blondă sau Pasărea de aur - bronzul din 1933? Nu, nu! Este Nancy Cunard, poeta pe care a întâlnit-o Brâncuși, prietenă cu Tristan Tzara. Părul ei strâns la ceafă, nasul caraghios, înclinarea capului asimetrică față de trup, totul simplu, sugerând o figură
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
picioare, se așeză cu fundul pe treptele care duceau la etaj. - Unde te duci?, întrebă frățiorul mai mic. - Mă duc la Mike! O să vin într-o zi, să te iau de aici.. O să te salvez, Nath! Și-și sărută frățiorul blond pe frunte. Două lacrimi mari se rostogoliră pe obrajii lui catifelați, iar Marshall simți cum i se frânge inima. Îl strânse la piept și-l privi în ochi: - Mă iubești, Nath? Mărindu-și ochii frumoși și rotunzi, cel mic dădu
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
altor clienți. Intrăm în vasta sală de „Departures”. Lume multă. Mă uit pe panourile de afișaj electronic. Văd că cursa mea este la standul D23. Mă așez la rând. Peste vreo 10 minute îmi vine rândul la ghișeu. O australiancă blondă, amabilă foc, îmi face semn să pun valiză mare pe banda rulantă din dreapta ei care are funcția de cântar și transportor pentru bagaje. Mai uit la monitor: 22 de kilograme și 800 de grame. Apoi simpatica domniță îmi cere pașaportul
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
cu teatrul ăsta? Ridică-te! Măi..., ce-i cu tine? Niciun răspuns nu primi din partea ei. Fata zăcea ca moartă pe pavelele de piatră, fără a schița nici cel mai mic gest. Paloarea de pe fața ei frumoasă, încadrată de părul blond, răvășit, ce-i cobora pe umeri, liniștea genelor lungi și buzele întredeschise, l-au făcut pe șofer să rămână pentru o clipă nemișcat, să fie cuprins de o stare ciudată de liniște, de calm inexplicabil. Se frecă la ochi, parcă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
am șanse când scap de aici...” Anca l-a luat de mână și l-a așezat pe scaunul fără spătar indicat de un medic pentru a-i face injecția de anestezie. Aproape cât el de înaltă, cu păr bogat, în blonde plete și cu albastrul cerului în ochii ce-l priveau cu simpatie, era atentă la glumele lui și-i răspundea cu râs cristalin și priviri calde și complice. I-a luat cu blândețe mâinile pentru a i le pune cruciș
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
O fracțiune de secundă, privirile lor s-au încrucișat iar el a zăbovit asupra ei. Carol avea sentimentul că ochii lui i-au pătruns gândurile. S-a înfiorat. Beaulah era pe jumătate beată, cealaltă jumătate se lăsa pipăită de un blond musculos și înfierbântat. Se simțea ușor ametita și obosită. Nu se îndura să plece. Noul venit își invitase perechea la dans. Spectacolul oferit de cei doi nu era un lucru de ignorat. Femeia voluptoasă, roșcată, avea o rochie despicată pe
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]