1,671 matches
-
bun muzicuțist din lume, câștigător al premiului Grammy. Turneul a fost repetat un an mai târziu. Trenul de Noapte a lansat primul album în formulă de cvintet la casa de discuri Soft Records în martie 2009. Materialul se intitulează Poveștile Bluesului și a fost înregistrat la sfârșitul lui 2008. Cyfer a părăsit trupa Trenul de Noapte la începutul lui 2009 pentru a se dedica în totalitate trupei Cyfer's Sin. Muzicianul american Terry Lee Burns, originar din Tennessee, a început să
Cyfer () [Corola-website/Science/316017_a_317346]
-
1960 pentru părțile de slide și un amplificator Fender Vibrosonic, modificat după specificațiile sale. Chitara Danelectro Silvertone, construită acum de ani, este cea mai veche chitară din România folosită live. Cele două chitare folosesc diferite acordaje: Trenul de Noapte - Poveștile Bluesului" (Soft Records) - 20 martie 2009
Cyfer () [Corola-website/Science/316017_a_317346]
-
Açıkgöz (n. 22 octombrie 1985) cunoscută sub numele de , este o cântăreață belgiană de muzică rhythm and blues. Cântăreața a debutat în anul 2004 cu discul single „Sweat” de pe albumul cu același nume, ce s-a clasat pe locul 19 în clasamentul din regiunea belgiană Flandra. Materialul de debut a fost promovat cu ajutorul altor extrase pe single, cel
Hadise () [Corola-website/Science/316016_a_317345]
-
6. Hadise a recunoscut faptul că le simpatizează pe interpretele Christina Aguilera, Beyoncé, Janet Jackson, Alicia Keys, Brandy sau Toni Braxton. Artista și-a construit un stil unic, prin îmbinarea muzicii pop turcești cu ritmurile occidentale ale muzicii rhythm and blues. Câteva exemple relevante ale acestui stil unic sunt piesele „Stir Me Up”, „Bad Boy” sau „A Good Kiss”. Pe cel de-al treilea material discografic de studio, "Fast Life", se regăsesc melodii cu influențe urbane, în procesul de compunere al
Hadise () [Corola-website/Science/316016_a_317345]
-
de prima versiune a formației. Primul album al noii formații a fost "Rough and Ready" (1971), unde Beck a fost compozitorul sau co-compozitorul a 6 piese din cele 7. Stilul albumului include pe lângă rock și elemente de soul, rhythm and blues și jazz, elemente ce vor fi tot mai evidente în înregistrările ulterioare. Al doilea album a fost "Jeff Beck Group" (1972), album înregistrat la Memphis, avându-l ca producător pe Steve Cooper, chitaristul formației Booker T. & the M.G.'s. Albumul
Jeff Beck () [Corola-website/Science/316140_a_317469]
-
proiect, Firebird. Trupa fusese înființată de Bill Steer în 2000, împreună cu Leo Smee (baș) și Ludwig Witt (tobe), iar Bill Steer asigura și partitura de voce. Spre deosebire de Carcass, Firebird era ceva complet diferit, un proiect stoner metal cu puternice influențe blues rock. Albumul, intitulat simplu „No.3”, apare la casa de discuri Steamhammer/S.P.V., avându-l la tobe pe Jolle Atlagic, colegul lui Roger Nilsson de la The Quill. Roger își continuă activitatea cu The Quill, iar formația va scoate în 2006
Roger Nilsson () [Corola-website/Science/316164_a_317493]
-
beat/pop, formată la Manchester în 1963 sub numele de Herman & The Hermits. Managerul și producătorul grupului, Mickie Most, a insistat ca formația să aibă o ținută curată, conformistă, nu de rebeli, cu toate că formația cânta inițial piese de rhythm and blues. Acest lucru i-a ajutat pe să aibă un succes comercial deosebit la mijlocul anilor 1960, dar le-a fost pe de altă parte un obstacol în dezvoltarea creativității lor, deoarece trebuiau să se conformeze unui șablon. Membrii originali au fost
Herman's Hermits () [Corola-website/Science/316191_a_317520]
-
goale. Ca urmare s-a făcut o altă copertă cu fața lui Jimi pe ea. Lansat ca un dublu album "Electric Ladyland" reprezintă o îmbinare de genuri rock de la psihedelic ("Burning of The Midnight Lamp") la un sound orientat spre blues ( "Voodoo Chile" ) sau chiar la rock and roll-ul specific New Orleans-ului ("Come On"). De asemenea se remarcă epica "1983 . . . (A Merman I Should Turn to Be)" sau coverul după Bob Dylan "All Along The Watchtower", lăudat chiar de Dylan însuși
Electric Ladyland () [Corola-website/Science/316190_a_317519]
-
și ideea conform căreia alături de Beyoncé, la momentul respectiv au fost și alți artiști în stadiul de a promova compoziții noi, amintind doar de solistele Ciara și Lady GaGa. „Why Don't You Love Me” este un cântec rhythm and blues ce prezintă însă influențe de disco și latino. Versurile abordează tema dragostei, subiect frecvent întâlnit în compozițiile lui Knowles, protagonista adresându-i o întrebare persoanei iubite în legătură cu motivele pentru care aceasta nu îi împărtășește sentimentele, expunându-și totodată calitățile sale
Why Don't You Love Me () [Corola-website/Science/320073_a_321402]
-
(cunoscută și ca Paul McCartney and ) a fost o trupă rock formată în 1971 de fostul Beatle, Paul McCartney și soția sa Linda McCartney, bateristul de sesiune Denny Seiwell, și fostul chitarist al trupei Moody Blues, Denny Laine. Pe langă succesul comercial, Wings a fost cunoscută pentru schimbările frecvente de personal. Pe durata existenței trupa a schimbat trei chitariști principali și patru bateriști. Singurii membrii care au făcut parte din formație de la început și până la destrămarea
Wings () [Corola-website/Science/320127_a_321456]
-
este cel de al cincilea disc al Seriei jazz, colecție editată în România de casa de discuri Electrecord. A fost înregistrat în 1967 și cuprinde o amplă improvizație de blues executată de jazmani români cu pianistul invitat Friedrich Gulda alături de câteva alte piese interpretate doar de muzicieni români. Fața întâi conține doar prima pistă, iar celelalte patru piste apar pe fața a doua. În paranteze sunt trecute numele compozitorilor. Muzicienii
Jam session cu Friedrich Gulda () [Corola-website/Science/320387_a_321716]
-
anului 2010 prin intermediul casei de discuri Syco, o companie afiliată Sony BMG. Promovat în Irlanda și Regatul Unit, "Obsession" a fost distribuit atât în format CD, cât și format digital, majoritatea cântecelor fiind un hibrid între muzica pop, rhythm and blues. Materialul a fost perceput diferit de critica muzicală de specialitate, o serie de recenzori salutând întoarcerea lui Ward cu un nou disc, însă au blamat lipsa sa de originalitate. Astfel, în timp ce "CBBC" l-a catalogat drept „decent”, în timp ce "Trash Lounge
Obsession (album) () [Corola-website/Science/321290_a_322619]
-
susținută de o listă bogată de surse, intitulată " Mân o' War: A Legend Like Lightning". Într-un poem al lui Sterling A. Brown despre Kentucky și populația afro-americană în perioada anterioară luptei pentru drepturile civile și politice din Statele Unite, "Kentucky Blues" din "Southern Road", o referință se face la numele Mân o’ War. Poemul se referă la caii pursânge și la caracteristicile acestora. În serialul "M*A*S*H" se face referire la armăsarul campion al anilor 1920. În episodul 130
Man o' War () [Corola-website/Science/320503_a_321832]
-
(în traducere, "La închisoarea Folsom") este un album live de Johnny Cash, lansat de Columbia Records în mai 1968. Încă de la cântecul din 1955 „Folsom Prison Blues”, Cash era interesat să cânte într-o închisoare. Ideea lui a fost amânată până în 1967, cănd schimbările de personal de la Columbia Records i-au adus lui Bob Johnston sarcinile de productie ale materialului lui Cash. Cash reușise să-și controleze
At Folsom Prison () [Corola-website/Science/320512_a_321841]
-
de discuri Columbia, albumul a devenit un "hit" în Statele Unite, ajungând pe primul loc în clasamentul country și în primele 15 în clasamentul național al tuturor genurilor. Single-ul principal extras de pe album, o versiune live a piesei „Folsom Prison Blues”, a intrat în top 40, prima a lui Cash de la „Understand Your Mân” din 1964. "" a primit recenzii bune la lansare și popularitatea pe care a acumulat-o a dus la revitalizarea carierei lui Cash și la lansarea unui al
At Folsom Prison () [Corola-website/Science/320512_a_321841]
-
1953, la unitatea să s-a proiectat filmul lui Crane Wilbur "Inside the Walls of Folsom Prison". Filmul l-a inspirat pe Cash să scrie un cântec care reflectă percepția să asupra vieții la închisoare. Rezultatul a fost „Folsom Prison Blues”, al doilea single al lui Cash lansat la Sun Records. După lansare, cântecul a devenit popular printre deținuții din tot sistemul de penitenciare american, care au început să-i scrie lui Cash, cerându-i să cânte la închisorile lor. Cash
At Folsom Prison () [Corola-website/Science/320512_a_321841]
-
Ole House”. Cherry a urcat din nou pe scenă și le-a cerut deținuților să-l ovaționeze pe Cash până când va urca pe scena; ei s-au conformat. Cash a deschis ambele spectacole cu o interpretare a melodiei „Folsom Prison Blues” și a interpretat multe cântece despre închisoare, cum ar fi „The Wall”, „Green, Green Grass of Home” și piesă de umor negru „25 Minutes to Go”. Artistul a inclus și alte cântece de jale, cum ar fi cântecul lui Merle
At Folsom Prison () [Corola-website/Science/320512_a_321841]
-
al single-ului "Rosanna's Going Wild", lansat cu puțin timp înainte de concertele de la Folsom și care a ajuns pe locul doi în clasamentul country, Columbia a făcut o investiție inițială mică în album și în single-ul „Folsom Prison Blues” extras de pe el. Această atitudine a fost determinată de politică celor de la Columbia de a promova vedetele pop în detrimentul artiștilor country. Cu toate acestea, single-ul a intrat în "Billboard" Hoț 100 la 25 mai 1968 și a intrat în
At Folsom Prison () [Corola-website/Science/320512_a_321841]
-
solo, dar acest proiect s-a dezvoltat rapid și a devenit o trupă de sine stătătoare. Genul pe care il abordează este greu de stabilit. Ar putea fi definit că art-rock / adult-alternative cu influențe pregnante din alte genuri muzicale că blues, progressive rock și jazz. We7.com îl descrie ca fiind intellectual rock, progarchives.com ca fiind neo-prog. Toate versurile sunt scrise în limba engleză și vorbesc despre condiția omului modern. La începutul anului 2006 Dan Byron a început să scrie
Byron (formație) () [Corola-website/Science/320574_a_321903]
-
motiv este așa apreciată. Cântecul este cel mai important.” Din punctul de vedere al versurilor, majoritatea pieselor lui Marș au fost descrise ca fiind „binevoitoare”, relaxante și optimiste, cu toate că subiectele mai întunecate sunt exprimate în cântece precum „Grenade”, „Liquor Store Blues” și „Talking to the Moon”, bazate pe relații nereușite și comportament autodistructiv.
Bruno Mars () [Corola-website/Science/321631_a_322960]
-
Give It Up to Me” au fost comercializate și în Australia începând cu anul 2010. Coperta folosită în această regiune provine din ședința foto realizată pentru broșură albumului de proveniență. „Give It Up to Me” este un cântec rhythm and blues cu influențe de muzică electronică și porțiuni rap ce este scris într-o tonalitate minoră. Înregistrarea prezintă o serie de armonii vocale și se bazează pe un ansamblu de structuri repetitive. Versurile au o notă optimistă, iar interpretarea Shakirei este
Give It Up to Me () [Corola-website/Science/320809_a_322138]
-
a ziarelor de-a lungul anilor datorită concertelor sale spectaculoase, stilului de viață petrecăreț și consumului de droguri. Muzica sa a cuprins un număr de stiluri pe parcursul carierei sale, inclusiv garage rock, punk rock, hard rock, new wave, jazz și blues. În 2010, The Stooges au fost incluși în Rock and Roll Hall of Fame. a fost unul dintre primii artiști care au plonjat de pe scenă, sărind pe spectatorii din public (stage-dive), cu ocazia unui concert pe care l-a susținut
Iggy Pop () [Corola-website/Science/320932_a_322261]
-
un cover al melodiei „Mona”, interpretată de către Bo Diddley. După ce a experimentat alături de alte trupe de pe scena jazz, precum The Prime Movers, Iggy a abandonat facultatea din Michigan, și s-a stabilit la Chicago, pentru a învăța mai multe despre blues și jazz. Inspirat de solistul formației The Doors, Jim Morrison, precum și de James Brown și Mick Jagger de la The Rolling Stones, Iggy se întoarce în Michigan, unde alături de Ron Asheton, Scott Asheton și Dave Alexander, formează formația Psychedelic Stooges. Iggy
Iggy Pop () [Corola-website/Science/320932_a_322261]
-
„” este un cântec al interpretei de muzică rhythm and blues de origine americană, Ashanti. Piesa a fost inclusă pe cel de-al doilea material discografic de studio al artistei, "Chapter II". Acesta a fost lansat ca primul single al albumului pe data de 6 mai 2003 în Statele Unite ale Americii
Rock wit U (Awww Baby) () [Corola-website/Science/315419_a_316748]
-
interviu la radio în 2008, Joel a spus că nu cântă "Say Goodbye to Hollywood" în show-rile sale live, deoarece o cheie este prea ridicată și "își atacă" corzile vocale). Albumul, de asemenea, piesa "New York State of Mind", o epopee blues, jazz, care a devenit unul dintre cântecele semnate de Joel, si care mai târziu a fost "acoperit" de colegii Columbia labelmates Barbra Streisand. În 1977 albumul Streisand Superman, a avut un duet cu Tony Bennett, în 2001, Playing with My
Billy Joel () [Corola-website/Science/321958_a_323287]