2,421 matches
-
cel al Social-Democraților, exponenți ai marxismului în Rusia. Bucurându-se de sprijinul intelectualilor radicali și al clasei muncitoare orășenești, social-democrații luptau pentru reforme sociale și economice radicale. În 1903, PSDMR s-a rupt în două facțiuni - menșevicii, sau moderații, și bolșevicii, sau radicalii. Meșevicii credeau că socialismul se va dezvolta treptat și pașnic și că regimul țarist urma să fie înlocuit de regimul republican democrat în care socialiștii urmau să coopereze cu partidele burgheze liberale. Bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
facțiuni - menșevicii, sau moderații, și bolșevicii, sau radicalii. Meșevicii credeau că socialismul se va dezvolta treptat și pașnic și că regimul țarist urma să fie înlocuit de regimul republican democrat în care socialiștii urmau să coopereze cu partidele burgheze liberale. Bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin considerau necesară formare unei elite de revoluționari de profesie, supuși unei puternice discipline de partid, care să acționeze ca avangardă a proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii pe cale revoluționară. Eșecul dezastruos a armatelor țariste în
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
înzestreze cu puterea de care duceau lipsă în Dumă. În iulie, primul-ministru al guvernului provizoriu a demisionat și a fost înlocuit de Alexandr Kerenski, care era un politician mult mai progresist decât predecesorul său, dar insuficient de radical, după părerea bolșevicilor. În timp ce guvernul provizoriu bătea pasul pe loc, sovietul marxist din capitală își înmulțea organizațiile, înființând noi soviete locale în toată țara. În acest timp, Kerenski a făcut greșeala fatală de a angaja Rusia în continuare în luptele războiului mondial, o
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Kerenski și miniștrii guvernului său moderat fiind alungați în exil, tot acest șir de fapte rămânând în istorie ca Revoluția din Octombrie. Când parlamentul, în ședința din ianuarie 1918, a refuzat să se transforme doar într-o marionetă în mâinile bolșevicilor, oamenii înarmați ai lui Lenin i-au împrăștiat membrii cu forță. Odată cu dizolvarea parlamentului constituțional ales, orice urmă de democrație burgheză fusese definitiv ștearsă. După ce a scăpat de piedica opoziției moderate, Lenin a ales să facă pacea cu germanii prin
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
forță. Odată cu dizolvarea parlamentului constituțional ales, orice urmă de democrație burgheză fusese definitiv ștearsă. După ce a scăpat de piedica opoziției moderate, Lenin a ales să facă pacea cu germanii prin tratatul de la Brest-Litovsk (1918), facând importante sacrificii teritoriale. Pentru răsturnarea bolșevicilor de la putere s-a închegat o puternică alianță contrarevoluționară numită Mișcarea Albă. În acest timp, Aliații au trimis mai multe armate expediționare în Rusia pentru sprijinirea forțelor anticomuniste. Aliații s-au temut, după semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, că bolșevicii s-
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
răsturnarea bolșevicilor de la putere s-a închegat o puternică alianță contrarevoluționară numită Mișcarea Albă. În acest timp, Aliații au trimis mai multe armate expediționare în Rusia pentru sprijinirea forțelor anticomuniste. Aliații s-au temut, după semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, că bolșevicii s-ar fi putut alia cu germanii și, de asemenea, au sperat că un guvern al anticomuniștilor, odată ajuns la putere, ar fi angajat din nou țara în conflictul mondial împotriva Puterilor Centrale. În toamna anului 1918, guvernul comunist se
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
ale unor state vremelnic independente - Belarus și Ucraina. Pentru a face față acestor urgențe, în Rusia a fost instaurat un regim de teroare, Armata Roșie și CEKA reușind să distrugă toți inamicii revoluției. În ciuda idealurilor înălțătoare pe care le declaraseră, bolșevicii nu se bucurau de sprijinul tuturor elementelor societății și de aceea au recurs la măsuri dictatoriale brutale în timpul războiului civil. Bolșevicii au distrus poliția secretă țaristă, atât de disprețuită de rușii de toate orientările politice, și au desființat toate instituițiile
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
de teroare, Armata Roșie și CEKA reușind să distrugă toți inamicii revoluției. În ciuda idealurilor înălțătoare pe care le declaraseră, bolșevicii nu se bucurau de sprijinul tuturor elementelor societății și de aceea au recurs la măsuri dictatoriale brutale în timpul războiului civil. Bolșevicii au distrus poliția secretă țaristă, atât de disprețuită de rușii de toate orientările politice, și au desființat toate instituițiile imperiale. Pentru a asigura supraviețuirea propriului regim politic, bolșevicii au înființat propria poliție politică, mai mare și acționând mai brutal decât
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
și de aceea au recurs la măsuri dictatoriale brutale în timpul războiului civil. Bolșevicii au distrus poliția secretă țaristă, atât de disprețuită de rușii de toate orientările politice, și au desființat toate instituițiile imperiale. Pentru a asigura supraviețuirea propriului regim politic, bolșevicii au înființat propria poliție politică, mai mare și acționând mai brutal decât defuncta Ohrană. Până în 1920, ultimele elemente albe au fost zdrobite, armatele străine au fost evacuate din tară, în Belarus, Ucraina și în Caucaz au fost impuse la conducere
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
care la rândul lui era controlat de Biroul Politic al CC al PCUS. Capitala a fost mutată la Moscova, atât din considerente de securitate cât și pentru a rupe definitiv cu tradițiile țariste. Perioada cuprinsă între momentul cuceririi puterii de către bolșevici după victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie 1917 și 1921 a fost cunoscută cu numele de comunism de război. Băncile, căile ferate, fabricile de tot felul, societățile de asigurare și transportul naval au fost naționalizate iar circulația banilor a fost
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
întărit puterea personală. Poliția secretă arestase și trimisese în arest, în lagăre de muncă sau executase zeci de mii de cetățeni sovietici. Toți cei șase membri ai Biroului Politic din 1920 care-i supraviețuiseră lui Lenin, au fost epurați. Veteranii bolșevici care-i fuseseră loiali lui Lenin, ofițeri superiori și generali ai Armatei Roșii și directori industriali au fost lichidați în timpul epurărilor staliniste. Epurările din celelalte republici sovietice au ajutat centralizarea controlului societății sovietice. Represiunile staliniste au dus la crearea unui
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Hotin și au ocupat orașul timp de câteva săptămâni. Literatura ucraineană denumește aceste evenimente Răscoala de la Hotin și pune accentul pe dorința locuitorilor ucraineni de a înființa aici un stat ucrainean, spunând că răscoala a fost exploatată de unii agitatori bolșevici. Ca urmare a revoltei, puterea a fost preluată de un Directorat condus de I. Voloșenko-Mardariev la Hotin și în peste o sută de sate . Directoratul a trecut și la ocuparea altor zone, iar Armata Română s-a văzut nevoită să
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
Directorat condus de I. Voloșenko-Mardariev la Hotin și în peste o sută de sate . Directoratul a trecut și la ocuparea altor zone, iar Armata Română s-a văzut nevoită să intervină pentru a restabili ordinea și a-i alunga pe bolșevici. Timp de 10 zile (23 ianuarie - 1 februarie 1919) s-au dat lupte între răsculați și trupele regale române, trupele române reocupând Hotinul la 1 februarie 1919, iar bolșevicii au fost capturați, judecați și închiși (fiind apărați de către socialistul francez
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
să intervină pentru a restabili ordinea și a-i alunga pe bolșevici. Timp de 10 zile (23 ianuarie - 1 februarie 1919) s-au dat lupte între răsculați și trupele regale române, trupele române reocupând Hotinul la 1 februarie 1919, iar bolșevicii au fost capturați, judecați și închiși (fiind apărați de către socialistul francez Henri Barbusse, care a dus o campanie publică pentru eliberarea lor). În prezent, ucrainenii susțin că s-ar fi efectuat represalii contra localnicilor ucraineni care sprijiniseră revolta, iar după ce
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
naționalizat (și distrus) proprietățile și companiile pri vate, deoarece multe aparțineau acestora. Se știa bine ce s-a intamplat in URSS cu fabricile, băncile, atelierele, mă gazinele și orice afacere privată. Se mai știa și de persecu țiile și crimele bolșevicilor împotriva «exploatatorilor popo rului». Oricât de frumoase păreau în teorie ideile lui Marx, puțini erau atât de «încuiați» să nu înțeleagă ce urmări catastrofale a avut aplicarea lor în practică în primul stat din lume care le-a adoptat, respectiv
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
să se exileze. În 1911, după o detenție scurtă, Buharin a fost exilat la Onega, în oblastul Arhangelsk, de unde a evadat și, curând, a ajuns în Hanovra. În exil, și-a continuat studiile, devenind unul dintre teoreticienii de frunte ai bolșevicilor. A început să se intereseze și de teoriile economice nemarxiste, între care a lui Alexandr Bogdanov. Buharin a scris mai multe cărți și a editat ziarul "Novîi Mir" (Lumea Nouă) în exil, împreună cu Lev Troțki și Alexandra Kollontai. În primul
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
despre imperialism, din care, mai târziu, Lenin a extras câteva idei pe care le-a dezvoltat în lucrarea mai cunoscută "Imperialismul—cel mai înalt stadiu de dezvoltare al capitalismului". După întoarcerea în Rusia, Buharin, devenit unul dintre cei mai importanți bolșevici din Moscova, a fost ales în Comitetul Central. După victoria Revoluției din Octombrie, Buharin a devenit și editor al ziarului de partid sovietic "Pravda". Buharin a condus opoziția comuniștilor de stânga față de Tratatul de la Brest-Litovsk, cerând continuarea participării Rusiei la
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
ul (din limba rusă: Коммунистичеcкий интернационал (Kommunisticeskii internațional) - (Internaționala Comunistă), cunoscută și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul Comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop "lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului." ul a reprezentat o sciziune a elementelor
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
olandezul Anton Pannekoek, au devenit chiar mai critici decât Kautsky. Începând din acest moment, se poate vorbi în "Internaționala Socialistă" despre o aripă de dreapta (reformistă), un centru și o aripă de stânga (revoluționară). Este interesant de observat că atât bolșevicii, cât și menșevicii, (facțiuni ale Partidului Social Democratic din Rusia), erau considerați ca fiind în tabăra revoluționarilor (aripa de stânga). Certurile dintre diferitele grupuri nu au ajuns însă niciodată la urechile marelui public. Primul Război Mondial avea să se dovedească
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
ciocnit cu forțele ucrainene în Războiul Polono-Ucrainean, și primul ordin al lui Piłsudski în calitate de comandant suprem al Armatei Poloneze, la 12 noiembrie 1918, au fost de a oferi sprijin pentru lupta polonezilor din Lviv. Piłsudski era conștient de faptul că bolșevicii nu sunt prieteni ai Poloniei independente, și că războiul era inevitabil. El considera înaintarea lor spre vest o problemă majoră, dar, de asemenea, considera că bolșevicii sunt mai puțin periculoși pentru Polonia decât adversarii acestora din Războiul Civil Rus. Acești
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
a oferi sprijin pentru lupta polonezilor din Lviv. Piłsudski era conștient de faptul că bolșevicii nu sunt prieteni ai Poloniei independente, și că războiul era inevitabil. El considera înaintarea lor spre vest o problemă majoră, dar, de asemenea, considera că bolșevicii sunt mai puțin periculoși pentru Polonia decât adversarii acestora din Războiul Civil Rus. Acești „ruși albi” — reprezentanți ai vechiului Imperiu Rus — erau dispuși să accepte numai o independență limitată pentru Polonia, probabil, în hotare similare celor ale fostei Polonii a
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
dispuși să accepte numai o independență limitată pentru Polonia, probabil, în hotare similare celor ale fostei Polonii a Congresului, și în mod clar se opuneau controlului polonez asupra Ucrainei, care era crucială pentru proiectul Intermarium al lui Piłsudski. Aceasta spre deosebire de bolșevici, care declaraseră împărțirea Poloniei nulă și neavenită. Piłsudski specula astfel că Poloniei i-ar fi mai bine cu bolșevicii, înstrăinați de Puterile Occidentale, decât cu un Imperiul Rus restaurat. Ignorând presiunile puternice din partea Antantei de a se alătura unui atac
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
și în mod clar se opuneau controlului polonez asupra Ucrainei, care era crucială pentru proiectul Intermarium al lui Piłsudski. Aceasta spre deosebire de bolșevici, care declaraseră împărțirea Poloniei nulă și neavenită. Piłsudski specula astfel că Poloniei i-ar fi mai bine cu bolșevicii, înstrăinați de Puterile Occidentale, decât cu un Imperiul Rus restaurat. Ignorând presiunile puternice din partea Antantei de a se alătura unui atac asupra guvernului sovietic al lui Vladimir Lenin, Piłsudski a salvat, probabil, guvernul bolșevic în vara și toamna anului 1919
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Piłsudski și-a prezentat demisia prim-ministrului Wincenty Witos, oferindu-se să fie țap ispășitor dacă soluția militară nu reușește, dar Witos a refuzat să-i accepte demisia. Antanta a presat Polonia să capituleze și să intre în negocieri cu bolșevicii. Piłsudski, cu toate acestea, era un fervent susținător al continuării luptei. Cum remarca Norman Davies, la vremea aceea, mai ales în străinătate, „Piłsudski nu avea nimic din prestigiul de mai târziu. Ca revoluționar antebelic, el își condusese partidul la diviziuni
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Olanda. Socialiștii au preluat puterea și au proclamat republica. Pentru a împiedica invadarea țării, ei au semnat armistițiul, atrăgându-și ostilitatea naționaliștilor, care refuzau să recunoască înfrângerea din Primul Război Mondial. În ianuarie 1919, spartakiștii, aripa stângă a socialiștilor, asemenea bolșevicilor ruși, au încercat să preia puterea. Cu ajutorul unor formații paramilitare credincioase guvernului, mișcarea spartakistă a fost înăbușită, iar conducătorii spartakiști Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg au fost asasinați, după arestare. Săptămâna dintre 5 și 12 ianuarie 1919 este denumită „săptămâna
Republica de la Weimar () [Corola-website/Science/298659_a_299988]