1,956 matches
-
și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar fi fost aprinsă o lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în bolovani cu bastonul lui care răsuna vesel, și astfel petreceam ore în șir printre pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong, mai la o parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
umed în pantaloni și pe mâneci. Pe-o parte a drumului fugeau haturile îndărăt, satul învecinat se târa greoi peste umărul motociclistului către noi, casele pleșuve treceau înșirate la stradă. Dispăreau în spatele meu, trebuiau să se strângă acolo într-un bolovan de frig încețoșat ce atârna ca un rucsac de spinarea mea, se făcea tot mai greu și nu-mi mai doream decât să ies din curentul ăla de gheață, din larma aia, din imaginile care treceau nesupravegheate de nimeni pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și apa! De-aia râdea nevastă-mea de nu mai putea! A auzit în spatele ei că s-a tras și apa! Am stat acolo, am mâncat. După aia am mai oprit într-o parcare. Mi-a plăcut mie, erau niște bolovani uriași. Când aud, hârrrr, o hârjâială pe sus. Mă, ce-i p-acolo? La un moment dat, întrezăresc ceva. Io eram cam sub un bolovan. Hai mai încolo. Când... o locomotivă micuță cu un trenuleț de agrement, probabil pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mâncat. După aia am mai oprit într-o parcare. Mi-a plăcut mie, erau niște bolovani uriași. Când aud, hârrrr, o hârjâială pe sus. Mă, ce-i p-acolo? La un moment dat, întrezăresc ceva. Io eram cam sub un bolovan. Hai mai încolo. Când... o locomotivă micuță cu un trenuleț de agrement, probabil pe sus pe acolo erau cabane. ceva. Am mai stat special încă vreo oră. până când am văzut trenulețul urcând. Ca mocănițele care cărau lemne pe vremuri. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase în radiator și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe asfalt, cu asta hai că se mai putea merge, dar ghinionul nostru a fost că un bolovan sau altceva la fel de dur izbise în baia de ulei, din care începuseră deja să se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca pe cîini! țipă Tîrnăcop dîndu-se un pas în spate, scoțîndu-și cu repeziciune pistolul mitralieră de pe umăr, îndreptîndu-i țeava
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trezit bătăile din palme și vorbele izbucnite din mulțime: Așa-i! Așa-i!... Fruntea grea de ani a lui badea Costache s-a plecat involuntar și ochii au fixat un punct de lângă vârful opincilor sale... Un gând greu ca un bolovan îi apăsa creierul și fără voie a îngăimat -în șoaptă - ca un oftat: „Iartă-mă, Costăchele, băiatul tatii!” Nici nu se veștejise perla primei lacrimi și alta îi urmă... Era lacrima părerii de rău pe care o purta în suflet
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Întâi să mori un pic. La scurt timp după sosirea mea la Dachau, am fost pus la comanda unui grup de muncă alcătuit din evrei, care construia un atelier În colțul de nord-vest al taberei. Asta implica umplerea roabelor cu bolovani cântărind până la treizeci de kilograme și Împingerea lor În susul dealului afară din cariera de piatră, până la locul construcției, pe o distanță de câteva sute de metri. Nu toți SS-iștii din Dachau erau niște nenorociți; unii dintre ei erau destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care suntem împinși să o urmăm, harta noastră a intrat din nou la apă. Nu am învățat destule lecții? Nu am pierdut bătăliile în fața lui Chiang Kai-shek sau a japonezilor, ci în fața dușmanului dilăuntru. Capetele fraților noștri se rostogolesc precum bolovanii... În ce privește păstrarea inocenței politice, da, vrem să ne-o păstrăm, nu din ignoranță, ci din cunoaștere și înțelepciune. Conducerea noastră e atât de slabă, că ghinionul nu ne mai părăsește. Ne cad dinții când bem apă rece, și ne împiedicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de mâna lui Luther, unul strigând un nume din copilăria lor din Nebraska, iar celălalt identificându-l. Luther le spuse nepotului și nepoatei lui povești fantastice despre tânărul Cappy: cum se alesese cu tăietura de pe puntea nasului, scăpând din mână bolovanul de granit pe care-l ridicase deasupra capului pentru un pariu. Cum fusese însurat cu o altă fată, înainte de Joan. Cum făcuse pușcărie dintr-o neînțelegere ivită din cauza unui Chevy de două tone plin cu cereale și a treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi zdrobise capul ultimului reacționar. Expresiile astea le auzisem la ora de istorie, acolo unde notele mele n-aveau nevoie de nici o lamă de ras. Am aflat însă că ultimul reacționar încă nu murise: i se zicea disident și căra bolovani de colo-colo, câteodată chiar și douăzeci de ani. Asta o spusese tata și nu numai el, ci și postul de radio pe care îl asculta în toiul nopții. În timpul zilei și în afara apartamentului nostru, cuvântul disident era interzis. Tata îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
numai el, ci și postul de radio pe care îl asculta în toiul nopții. În timpul zilei și în afara apartamentului nostru, cuvântul disident era interzis. Tata îl interzisese, iar eu îi respectam interdicția cu sfințenie, pentru că nu voiam să-1 știu cărând bolovani. Avea și așa probleme cu spatele. Odată, grasul de la noi din clasă - și grași erau puțini, fiindcă prea puțini aveau destulă mâncare ca să se îngrașe - a pus întrebarea cine fusese de fapt primul revoluționar. Marx fusese, desigur, a sărit îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tot. Și de ce n-a fost strada pustie miercuri seară, când crainica a anunțat filmul rusesc Balada soldatului? În orice caz, tata vorbea prea mult. Nu ca mama, ci de unul singur. Asta l-ar fi putut ferici cu niște bolovani grei de cărat. Așa că am luat eu măsuri de precauție. Am spus în clasă, în gura mare, că primul revoluționar fusese tovarășul, doar pentru aceea stătuse el în închisoare, pentru revoluție. Precis că discursul meu i-a îmbunătățit situația tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fii disident. Atunci nu aveai numai bonuri, puteai și să pleci mai repede în America. Tata nu era disident. Să fii disident însemna să nu stai de vorbă cu sectoristul în bucătărie la tine despre vecini, ci să cari bolovani la închisoare, preferabil mai mulți ani. Să fii disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci, după o convorbire, telefonul făcea de două ori clic. Tata și cu mine trebuia să așteptăm până se va ivi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
părut un fel de cutremur. „E plăcut aici, cu tine”, a pus ea. „E plăcut aici, cu tine”, am răspuns eu. Am tăcut amândoi și era ca și cum aș fi încetat să respir și totul s-ar fi oprit în loc. Ca bolovanul cel mare de lângă noi. El stătea neclintit acolo, din copilăria noastră sau puțin mai mult. Ea m-a privit dintr-o parte. „Alin.” „Da.” „Există un poem despre tine.” „De Eminescu. Mama l-a citit pe Eminescu, pe când era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și eu așteptam la școală să se deschidă deodată ușa clasei și să vină unii ca să mă ia. Până la urmă, se pare că povestea cu disidența va deveni totuși o realitate. Cu singura deosebire că acum toți trei vom căra bolovani. În sfârșit, să zicem că pe mine mă vor cruța, având în vedere vârsta și boala și mă vor pune la numărat bolovanii. N-a venit nimeni. La al doilea post de control, s-au mulțumit să ne urmărească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
povestea cu disidența va deveni totuși o realitate. Cu singura deosebire că acum toți trei vom căra bolovani. În sfârșit, să zicem că pe mine mă vor cruța, având în vedere vârsta și boala și mă vor pune la numărat bolovanii. N-a venit nimeni. La al doilea post de control, s-au mulțumit să ne urmărească din priviri de departe. Ne-au lăsat să trecem, fără să ne oprească, apoi șoseaua a devenit mai lată. Am aruncat o privire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că nu-i apă, e saramură, se scurge întrun lac sărat de plutește oul proaspăt în el. — Domnia ta glumești. — Nu, tot ce spun e adevărat. Și mă gândeam... Să vinzi munții aceia, dar nu ca munți, ci să-i vinzi bolovani. Acum înțeleg de ce nu trebuie să se mănânce în împărăția padișahului bucate sărate cu sare din Moldova. Și pentru asta trebuie să afle Lavinia ce a hotărât marele vizir cu Constantin Duca, să afle dacă sultanul a uitat istoriile de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamna Stanca s-o astruce și băteau clopotele într-o dungă iar monahii cântau „Sfinte Dumnezeule”, neputând țâncii bolnavi de fierbințeală să sune din clopoței ca să alunge făpturile cenușii ale pământului ce ieșeau de prin cotloane și de sub pietre și bolovani, de aceea atunci o fi ieșit din umbra seraiului spre floarea grădinilor din Iali Kiosk, că în Stambul primăvara venise demult, de aceea o fi ieșit de la sultan marele Gin Ali cu firmanul de mazilire a lui Io Constantin Voievod
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Actorul repeta Întrebări, aici - Ics repetă dialoguri cu diverși funcționari. Lumea pieselor stă sub semnul reluării textuale și nu numai. Recitarea merge pînă la absurd; după sute de drumuri, nu se rezolvă nimic. Ics e un Sisif modern care cară bolovanul de vorbe, pe muntele birocrației. Deși n-are șansa de-a intra În Sistem, primește amenințări ca și cum ar fi subordonat : concluzia? Înregimentat, ori nu, ești șantajabil; ești fragil ; ești un Nimic! Ți se pun condiții fără să ți ofere certitudini
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mașini. Sau, povestea cu peștișorul auriu pe care a vrut să-l prindă în iazul de la Saratoga Springs, statul New York, unde, la vârsta de zece ani, mersese în vizită la o bătrână mătușă bolnavă și, neatentă, s-a dus ca bolovanul la fundul apei murdare, iar de-atunci nici că a mai intrat vreodată în apă, nici măcar la țărmul oceanului, când nivelul apei scade și salvamarul se află la datorie. Și-apoi, mai e și homarul despre care și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
după ce fusesem la biserică, la slujba de duminică dimineața - mâncasem prea mulți cârnați la micul dejun, ha, ha, ha!) - încât vârful patinei mele atinge marginea lacului un pic mai devreme decât îmi planificasem și mă trezesc bușindu-mă ca un bolovan de pământul înghețat bocnă, îmi știrbesc un dinte din față și îmi trosnesc protuberanța tibiei. Timp de șase săptămâni stau cu piciorul drept vârât în ghips de la gleznă până-n șold. Sufăr de-o treabă pe care doctorul a numit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-al doilea război mondial. După efectuarea stagiului militar, Naomi se hotărâse să nu se mai întoarcă în kibuțul unde se născuse și crescuse, ci să se alăture unei comunități de tineri israelieni născuți și crescuți aici, care curățau de bolovanii de tuf vulcanic o colonie implantată în ținutul sterp, muntos, de la granița cu Siria. Munca era dură, condițiile de trai erau primitive și în permanență exista primejdia de a se trezi cu sirieni infiltrați în timpul nopții în tabără, cu grenade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Chiar îți place victoria, nu-i așa, iubito? Știi s-o obții fără probleme! Oho, ce nevinovată ești! Formidabilă, zău așa - ce onoare că te-am cunoscut. Uite ce, ia-mă cu tine, Eroino! Sus în munți. Vreau să car bolovani până cad lat, dacă asta înseamnă să fii bun. Fiindcă de ce să nu fiu bun, și bun, și bun, și bun - nu-i așa? Să mă călăuzesc în viață numai după principii! Fără compromisuri! Las’ să fie cel’lalt nelegiuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nevastă? Păi, dacă aia de-acasă nu e în stare... atâta că nu vrea să divorțeze. De câte ori nu se certaseră la cuțite și pe chestia asta? De câte ori nu i-a spus, și el nimic, Mirelo, tot ca piatra și ca bolovanul, de nu l-ai urni nici mort din ale lui. Vedea bine că nu poate să-l aibă doar pentru ea, iar pe de altă parte, degeaba ar fi vrut s-o rupă de tot cu el, că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ale soră-sii, care bineînțeles că trebuiau și ele bârfite. Păi, Roșioara cu copiii ei crescuți vai de capul lor, care o șantajează de nu-ți vine să crezi. Păi, să-l vezi p-ăla mare cum o amenință cu bolovanul că-l aruncă-n televizor dacă nu-i dă bani de discotecă, un mucos de treișpe ani, ziceți și dumneavoastră, domnu’ Rafael, dacă acuma, la treișpe ani, la care el că te rog io mult de tot să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]