4,654 matches
-
capitolul realizări de twinning cu România sunt Spania, Italia, Germania și Grecia ne-ar putea face să credem că modelul anglo-saxon este cel mai puțin prezent în administrația locală românească. La o primă vedere, este adevărat, în măsura în care acel self-government al britanicilor e departe: descentralizarea este în România o politică venită și impusă de la centru, așa cum se întâmplă și în Franța, fără ca interesul spre descentralizare să fie unul local. De asemenea, proiectele importante de twinning care vizează reforma administrației publice s-au
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
elevii mei, cu pasiune, seriozitate și talent își conduceau atelierele, sunt neprețuite! Pe de altă parte, răbdarea, înțelegerea și mărinimia cu care ne-ați ascultat vor fi de neuitat în lumea mea! Modul de prezentare a fost, se poate spune, britanic: profesorul prezintă elevilor conceptul și tema care urmează a fi dezbătută, pentru ca, mai apoi, elevii să dezbată pe ateliere, sumar, câteva noțiuni, urmând să caute singuri și să descopere mai multe despre subiectul dezbătut. Astfel, pentru că nu primesc totul de-
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Parlamentul European, desfășurate în 7-10 iunie 1979, au însemnat și un mare entuziasm în ceea ce privește participarea la vot. Astfel, media celor 10 state membre (incluzând și Grecia, devenită membră în 1981) se situa la 63%136. Doar alegătorii danezi și cei britanici s-au prezentat la vot în proporții mai mici de 50% 137. Cele mai mari valori se înregistrau în Belgia și Luxemburg, unde, însă, prezența la vot este obligatorie. De la aderare, și alegătorii greci s-au prezentat în număr mare
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
cu secolul al XVI-lea), porturile și rutele maritime mediteraneene au continuat să joace un anumit rol în economia generală a epocii, deși diminuat față de perioada precedentă, căpătând în schimb un rol strategic din ce în ce mai important odată cu începuturile penetrării puterilor occidentale (britanici, francezi, spanioli) în regiune. Tot din evul mediu datează întemeierea de către arabi a primelor porturi pe coasta meridională a peninsulei arabe, odată cu apetența emirilor locali pentru expansiunea către Africa de est și odată cu dezvoltarea rutelor comerciale între Europa șiAsia de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
organizată la Copenhaga o altă reuniune a socialiștilor din țările neutre, dar numai cei din Olanda și Suedia se pot prezenta. Totuși, această inițiativă își găsește un anumit ecou în cadrul partidelor din Germania, Franța și Elveția, precum și în ILP-ul britanic. În mai 1915, Partidul Socialist Elvețian și cel Italian încearcă să organizeze o conferință a socialiștilor din țările neutre, în Elveția, la Lugano, dar această inițiativă va fi sortită eșecului. În iulie 1915, cu mari eforturi, C. Rakovski reușește să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o regulă care se aplică și în cea a ISM, organizată cu cîteva zile mai devreme. Partizani ai reunificării mișcării muncitorești cu ajutorul social-democrației, norvegienii și francezii din PUP estimează că orice acțiune comună cu IC este imposibilă, contrar ILP-ului britanic pentru care unitatea de acțiune este dorită și necesară. În sfîrșit, alte organizații condamnă aspru "falimentul" celor două mari Internaționale Muncitorești, dar numai troțkiștii, SAP-ul german și cele două partide olandeze, Partidul Socialist Revoluționar (RSP) și Partidul Socialist Independent
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a unei asemenea dorințe. Întîi de toate, îi trebuie mijloacele cele mai elementare pentru a lucra: Partidul Laburist refuză să-i atribuie un secretar administrativ. Dincolo de caracterul său anecdotic, acest episod este semnificativ pentru puțina atenție pe care o acordă britanicii responsabilului ISM. Foarte repede însă Huysmans se lovește de neîncrederea Partidului Laburist care, aflîndu-se din mai 1940 într-un guvern angajat într-o înverșunată politică de război, nu vrea să facă nimic din ceea ce ar putea deranja această orientare și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o parte. Laburiștii au o mare greutate politică asupra acestei reuniuni în cursul căreia importante dezacorduri apar în legătură cu SFIO, în ceea ce privește finalitatea scopurilor propuse: în timp ce pentru francezi este vorba despre "definirea unei doctrine prealabile și a unor mijloace concrete de acțiune, britanicii sînt mult mai rezervați și nu vor să vadă în această primă inițiativă decît o "conferință pregătitoare" care nu angajează organizațiile prezente. Francezii propun înființarea unor partide socialiste autonome, independente, susceptibile de a face presiuni asupra guvernelor respective în cadrul unei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu vor să vadă în această primă inițiativă decît o "conferință pregătitoare" care nu angajează organizațiile prezente. Francezii propun înființarea unor partide socialiste autonome, independente, susceptibile de a face presiuni asupra guvernelor respective în cadrul unei strategii de ansamblu, în timp ce pentru britanici, mișcarea socialistă trebuie să schimbe informații și să coopereze cu guvernele social-democrate într-un mod mult mai empiric, necoordonat, lăsat la voia întîmplărilor și a posibilităților. Într-o anumită măsură, această profundă divergență amintește de concepțiile apărate anterior de către Laburiști
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
recunosc că "prietenia cu aceasta reprezintă cheia păcii pentru viitor". Această luare de poziție, foarte diplomatică, nu semnifică însă că prietenia cu comuniștii din diferitele țări europene este un lucru dobîndit: ungurii, polonezii, românii și italienii sînt favorabili acesteia, în timp ce britanicii și suedezii i se opun. Un punct de vedere intermediar este apărat de belgieni, finlandezi și francezi: fără a renunța la o anumită neîncredere, aceștia din urmă sînt gata să coopereze în anumite condiții. Totuși, perspectiva unei fuziuni organice între
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de socialiștii austrieci, belgieni, danezi, olandezi și suedezi. Elvețienii și cehii nu manifestă nici un entuziasm pentru această perspectivă față de care polonezii sînt vizibil ostili în măsura în care un asemenea act ar reprezenta "o ofensă adusă Uniunii Sovietice". Pentru a evita înmulțirea disensiunilor, britanicii decid să amîne admiterea imediată a SPD în comunitatea socialistă internațională și să-l invite să-și expună politica în timpul următoarei conferințe internaționale prevăzută pentru Zürich. Aceasta va avea loc în iunie 1947. În numai șase luni, evenimentele s-au
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu este încă prezentă în rîndurile socialiștilor și în special asupra principalei probleme discutate la Anvers: chestiunea păcii și a reconstrucției economice care determină atitudinea ce trebuie adoptată față de Planul Marshall. Pentru o primă grupare constituită din social-democrații din Europa de Nord, (britanici, socialiștii Țărilor Scandinave, belgieni și olandezi) precum și pentru francezi, Planul este în măsură de a reprezenta "un pas către independența europeană, doar dacă S.U.A. nu impune condiții". Socialiștii de stînga (țările din Europa de Est și din Italia) sînt mult mai critici
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Europa de Est sînt reduse la doar cîteva grupări minoritare de exilați cu care se păstrează legături, dar care nu mai sînt direct afiliate la mișcare. Astfel, se realizează o echilibrare de care beneficiază din plin susținătorii socialismului democratic, în primul rînd britanicii și scandinavii. Acest proces antrenează de altfel tulburări în cadrul COMISCO: pus în situația de a renunța la punctul de acțiune comună cu Partidul Comunist, Partidul Socialist Italian este transferat cu drept de membru observator și apoi expulzat din COMISCO, în timpul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pentru crearea Statelor Unite Democratice din Europa". Aceasta înseamnă avansarea mai mult sau mai puțin explicită a ideii unei Federații europene și a unei mișcări pentru Statele Unite Socialiste din Europa. Dar această orientare rămîne minoritară în cadrul Conferinței, unde este respinsă de britanici și olandezi care admit că Planul Marshall poate servi la a face să progreseze coordonarea economiilor europene, refuzînd însă orice idee de Federație europeană. Conferința confirmă atașamentul la planul Marshall, subliniind atitudinea pozitivă, manifestată de administrația americană, care permite guvernelor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
parlamentar comun, în cadrul Adunării de la Strasbourg. Ei apără un punct de vedere federalist, fiind partizanii unei mișcări europene, olandezii mergînd chiar pînă la a evoca "un mare Commonwealth european în interesul tuturor țărilor". Față de aceștia, scandinavii, elvețienii și mai ales britanicii au o optică mult diferită. Fără a nega interesul perspectivei construcției europene, D. Healey, reprezentantul Laburiștilor, estimează că Europa va depinde atît de Comunitatea Atlantică și de viitorul Europei, cît și de uniunea sa politică. Integrarea europeană trebuie să se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
asemenea postulate, Healey refuză orice amestec străin în afacerile Laburiștilor. Acesta ar fi inevitabil în cadrul unei mișcări internaționale în care partidele socialiste din Europa de Sud și Est, cele mai numeroase de altfel, ar dicta orientarea lor Laburiștilor. Pentru un britanic, fie el și socialist, acest lucru nici nu ar intra în discuție. Nu este cazul aici să combatem această viziune, mult prea sumară a lucrurilor, existentă atît în analiza pe care ea o face vieții politice europene, cît și în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
evident, considerată drept un model de reflecție politologică, ci mai degrabă un document ideologic pe care se bazează orientarea Partidului Laburist și care explică granițele incontestabile ale internaționalismului său. Asemenea motivații vor cîntări greu asupra Internaționalei, încă de la nașterea sa. Britanicii continuă să facă totul pentru a reduce rolul acesteia la unul de organism care se limitează doar la schimbul de informații și de puncte de vedere, neangajînd deloc sau doar foarte puțin afiliații săi. Aversiunea Laburiștilor pentru teorie, pragmatismul lor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acest punct. O primă sinteză făcută de G. Mollet la Conferința socialistă de la Copenhaga, din iunie 1950, încearcă posibilitatea unui compromis între "sensibilitatea creștină a locuitorilor din Țările-de-Jos, anticlericalismul germanilor și al francezilor și refuzul oricărei referiri la marxism al britanicilor și scandinavilor". Acest text servește drept bază la redactarea punctului 11 al documentului, adoptat ulterior sub denumirea de Carta de la Frankfurt, ca fundament al programului noii Internaționale, acum reconstituită: "Socialismul este o mișcare internațională care nu necesită o rigidă conformitate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Europe federative, în timp ce englezii, germanii, scandinavii, austriecii, precum și ansamblul socialiștilor din Europa Orientală se opun acestui proiect. Argumentele aduse în situația dată fac să apară concepții diferite în materie de politică străină, în special în ceea ce privește rolul Statelor Unite față de Europa: pentru britanici, orice cooperare guvernamentală este avută în vedere numai în cadrul Alianței atlantice în cadrul căreia ei scontează că Marea Britanie va fi recunoscută drept partener privilegiat față de Statele Unite. Pînă în 1951, data căderii Laburiștilor și a înlocuirii lor de către conservatori, integrarea europeană reprezintă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acesteia orice acțiune politică. Este greu de găsit o rezolvare. În timpul celui de-al doilea congres al său, organizat în octombrie 1952 la Milano, Internaționala Socialistă se arată la fel de incapabilă de a elabora o poziție comună: cu sprijinul socialiștilor scandinavi, britanicii și germanii resping orice noțiune de Europă a Celor Șase, în timp ce pentru belgianul P.-H. Spaak alegerea, foarte simplă, se rezumă la "o Europă mică ori nimic". Spaak nu este cu adevărat sprijinit decît de olandezii din Țările-de-Jos, în timp ce SFIO
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
partidelor socialiste europene în decembrie 1958, care a reprezentat pentru adversarii CEE din mișcarea socialistă o bună ocazie de a denunța Piața Comună. Suedezii și, într-o mai mică măsură austriecii, s-au opus cu tărie acesteia din urmă, în timp ce britanicii au ezitat între replierea asupra Commonwealth-ului și crearea unei mici zone de liber schimb formată din Austria, Scandinavia și Elveția. Fiecare partid se definește mai mult în funcție de propriile interese naționale decît printr-o concepție cu adevărat internaționalistă: scandinavii și germanii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
apoi ridicat la 2% în 196631. Reprezentînd cvasitotalitatea încasărilor Internaționalei, aceste cotizații sînt plătite în special de partidele europene britanic, german, austriac, suedez și francez care furnizează mai mult din jumătatea sumelor. Pînă la sfîrșitul anilor '60, părțile respective ale britanicilor și francezilor, vor continua să scadă, în timp ce lucrurile stau exact invers, în cazul germanilor, austriecilor și suedezilor. Această ascensiune la putere a socialismului scandinav și a țărilor de limbă germanică din cadrul Internaționalei se traduce atît în plan politic, cît și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
reală experiență internațională și de un profil diplomatic, mult mai important, decît cel al predecesorului său. Venirea sa la conducere este rezultatul unui subtil compromis între numeroasele compozante din cadrul IS. Întîi de toate, a fost imposibil să se aleagă un britanic drept succesor al lui Phillips, datorită necesității reînnoirii țării de origine a președintelui. Acesta din urmă nu poate proveni nici din SPD, a cărui integrare în mișcarea socialistă europeană rămîne în 1957 mult prea fragilă și incompletă. Noul președinte al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
et pacifistes ou l'impossible dilemme des socialistes français, 1933-1939, Paris, Syros, 1977. 60 M. Mancini, "L'IOS dalla guerra di Spagnia al patto tedesco-sovietico", in op. cit., pp. 199-224. 61 Scrisoarea lui F. Adler către F. Brockway (din ILP-ul britanic), 14 noiembrie 1927, publicată in "Avanti", 25 martie 1928. 62 M. Dreyfus, op. cit. 63 Aceste documente au fost publicate de H. Steiner: L'Internationale ouvrière socialiste à la veille de la Seconde Guerre mondiale, juillet-aout 1939, "Le Mouvement social" nr. 58
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și limba aramaică, s-au creștinat și au intrat în sfera de influență politică a Bizanțului, iar statul lor a devenit o zonă tampon în fața triburilor beduine, jucând un rol oarecum asemănător cu cel pe care i-l vor acorda britanicii Transiordaniei în epoca modernă. Inițial gassanizii au avut o capitală itinerantă, iar apoi a fost stabilită la Al Gabiya (în platoul Golan). Regatul Gassanid a atins apogeul dezvoltării în secolul al VI-lea și a sfârșit prin cucerirea arabo-musulmană din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]