7,134 matches
-
reflectă influențele culturale, economice-sociale, politice, religioase: slavă, pecenego-cumană, medioși neogreacă, turcească, germană, maghiară, italiană, franceză, în succesiunea și stratificarea lor cronologică. Cea mai veche și mai importantă este înrâurirea (influența) slavă (veche slavonă, slavă bisericească și cea mai nouă: sârbă, bulgară, poloneză, ucraineană, rusă). Elementul slav, foarte numeros, după fondul moștenit (latin), este capitolul cel mai cuprinzător al lexicului istoric românesc, parte organic contopită în limba românăacesta a intrat în componența ei în perioada simbiozei româno-slave (secolele VI-XI). După cea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștine, încă înainte de 602, care asimilaseră pe slavi în lungile secole de conviețuire anterioară și erau acum un popor definit, de-sine-stătător. Feudalizarea progresivă a societății de la Carpați, Dunăre și Mare, ca și contactele nemijlocite ale romanității răsăritene medievale cu statul bulgar, Imperiul bizantin, Rusia kieveană și Ungaria arpadiană, în preajma anului o mie, au fost însoțite de apariția unor structuri bisericești și de forme de viață culturală, grefate pe fondul creștin autohton și o civilizație proprie. Pentru aprecierea adecvată a realităților economice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bucov, Chirnogi, Biharea și în Dobrogea.8 Circulația mărfurilor și moneda În ceea ce privește influența externă, două evenimente istorice au avut importante consecințe. Mai întâi, tratatul încheiat, în 681, de împăratul Constantin IV Pogonatul cu hanul Asparuch, prin care recunoștea existența statului bulgar, legătura directă dintre românii de la Dunărea de Jos și Imperiu (Bizanț) era mult îngreunată, întreruptă chiar, ceea ce a avut urmări politice, culturale și bisericești asupra evoluției lor. Apoi, în 726, edictul împăratului Leon III Isaurul a avut drept rezultat izbucnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
economice și politice cu statele vecine mai dezvoltate-astfel, erau obiectele bizantine descoperite în așezările din Transilvania și de la Dunărea de Jos. De exemplu, Menumorut avea relații politice cu împăratul Bizanțului, apoi existau legături între voievodul din Banat, Glad, și statul bulgar din sudul Dunării, armata sa din Vidin era alcătuită din români (vlahi), pecenegi și bulgari.25 Expedițiile ungare de la începutul secolului al X-lea, în Transilvania, nu aveau un caracter permanent, sistematic, erau doar incursiuni de pradă și cucerire, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
864-865) a avut consecințe însemnate în regiunile învecinate românești, mai ales în Dobrogea și Banat. Evenimentele bisericești sud-dunărene, conturate după 864, au influențat mult ținuturile nord-dunărene, în acest fel, s-a născut teza tradițională a pătrunderii liturghiei slave, prin filieră bulgară, considerată firească și acceptabilă de istorici, în general (mai puțin Iorga). Această pătrundere instituțională (liturgică și organizatorică) a formelor bisericii (creștine) bulgare s-a petrecut, mai întâi, în Dobrogea, provincie de margine a țaratului bulgar, acolo unde tradițiile creștinismului paleo-bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
influențat mult ținuturile nord-dunărene, în acest fel, s-a născut teza tradițională a pătrunderii liturghiei slave, prin filieră bulgară, considerată firească și acceptabilă de istorici, în general (mai puțin Iorga). Această pătrundere instituțională (liturgică și organizatorică) a formelor bisericii (creștine) bulgare s-a petrecut, mai întâi, în Dobrogea, provincie de margine a țaratului bulgar, acolo unde tradițiile creștinismului paleo-bizantin aveau rădăcini adânci și unde, după organizarea bisericii bulgare, în secolul al X-lea, Dristra (vechiul Durostorum) deținea un loc primordial. Evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pătrunderii liturghiei slave, prin filieră bulgară, considerată firească și acceptabilă de istorici, în general (mai puțin Iorga). Această pătrundere instituțională (liturgică și organizatorică) a formelor bisericii (creștine) bulgare s-a petrecut, mai întâi, în Dobrogea, provincie de margine a țaratului bulgar, acolo unde tradițiile creștinismului paleo-bizantin aveau rădăcini adânci și unde, după organizarea bisericii bulgare, în secolul al X-lea, Dristra (vechiul Durostorum) deținea un loc primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai puțin Iorga). Această pătrundere instituțională (liturgică și organizatorică) a formelor bisericii (creștine) bulgare s-a petrecut, mai întâi, în Dobrogea, provincie de margine a țaratului bulgar, acolo unde tradițiile creștinismului paleo-bizantin aveau rădăcini adânci și unde, după organizarea bisericii bulgare, în secolul al X-lea, Dristra (vechiul Durostorum) deținea un loc primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a petrecut, mai întâi, în Dobrogea, provincie de margine a țaratului bulgar, acolo unde tradițiile creștinismului paleo-bizantin aveau rădăcini adânci și unde, după organizarea bisericii bulgare, în secolul al X-lea, Dristra (vechiul Durostorum) deținea un loc primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta asupra vieții bisericești din Dobrogea și Dunărea de Jos. Ulterior, reședința patriarhiei bulgare se va
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta asupra vieții bisericești din Dobrogea și Dunărea de Jos. Ulterior, reședința patriarhiei bulgare se va muta din răsărit în apus, la Ohrida. În acest interval au pătruns în Dobrogea și forme de cult bisericesc, dar acestea s-au pierdut, numai formele artistice au supraviețuit.27 După cucerirea lui Ioan Tzimiskes (970), Dristra devine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolele X-XI. După cucerirea Bulgariei, împăratul Vasile II organizează arhiepiscopia de Ohrida, în anii 1019-1020, în partea apuseană, în timp ce Dristra devine o simplă episcopie, dependentă de centrul bisericesc și cultural din Macedonia. Arhiepiscopia de Ohrida avea jurisdicție asupra întregului teritoriu bulgar cucerit, inclusiv Dobrogea, Banat și teritoriile nord-dunărene. Episcopia Dristrei, la est, ca și Vidinul, la apus, continua activitatea bisericească și culturală a fostei mitropolii din secolul al X-lea. Aici veneau, în secolele XI-XII, pentru hirotonie, simplii preoți de pe ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării de Jos, în Banat, deși nu avem o tradiție antică creștină romană, ca în Dobrogea, nu lipsesc centre creștine ca Drobeta și Sucidava. La începutul secolului al XI-lea, Ahtum, mare feudal local din Banat, botezat creștin în Vidinul bulgar, primise călugări ortodocși (greci) și înființase la Morisena, reședința sa, o mănăstire pentru ei, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, înzestrată cu bunuri și privilegii. Acei călugări "graeci" puteau fi bizantini și bulgari, probabil că Morisena ortodoxă, ca și Vidinul, erau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ortodocși (greci) și înființase la Morisena, reședința sa, o mănăstire pentru ei, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, înzestrată cu bunuri și privilegii. Acei călugări "graeci" puteau fi bizantini și bulgari, probabil că Morisena ortodoxă, ca și Vidinul, erau subordonate patriarhiei bulgare de la Ohrida, până la 1018-aceste legături cu clerul sud-dunărean, bulgaro-bizantin, ale lumii din Banat nu sunt surprinzătoare. Nu trebuie să omitem legăturile existente între feudalitatea Europei centrale (Germania, Moravia, Boemia, Ungaria) și cea din sud-est (Bizanț, Bulgaria, Serbia), după cum între cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Cenad-Morisena. În Banat, la începutul secolului al XI-lea, lupta bisericească bizantino-bulgară și cea a regalității ungare și bisericii catolice ducea la victoria ultimei. După 1025 (moartea împăratului Vasile II), lumea ortodoxă (bizantină) intra într-un reflux, iar statul bulgar dispăruse. În urma evenimentelor din 1028-1030, teritoriul Banatului dintre Mureș și Dunăre intra sub autoritatea definitivă a regatului ungar și a bisericii catolice-un episcopat catolic era înființat, în prima jumătate a secolului al XI-lea, în "urbs Morisena", unde mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
976), este menționată o numeroasă populație românească (vlahii) pe o întinsă suprafață, de la Marea Egee la Dunăre, și de la Marea Neagră la Adriatica. Izvoarele istorice fac referire și la viața bisericească a vlahilor. În anii 1019-1020, împăratul Vasile II a reorganizat biserica bulgară sub forma Arhiepiscopiei de Ohrida, ce includea 31 de episcopii, printre care cele de la Dârstor și Bodinis (Vidin). Această arhiepiscopie avea jurisdicție și asupra vlahilor din Bulgaria ("vlahii care sunt răspândiți în toată Bulgaria"). Episcopia vlahilor Pr. Păcurariu consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcopul grec de Vidin. Patriarhia de Constantinopol și Arhiepiscopia de Ohrida, amândouă aflate în mâinile grecilor, n-au recunoscut noua Biserică ortodoxă vlaho-bulgară, cu centrul la Târnovo. Noul arhiepiscop Vasile a organizat sistematic noua instituiție, a hirotonit episcopi vlahi și bulgari, în locul celor greci, a rânduit preoți în parohii, a înființat mânăstiri. În acest mod, Târnovo devine singurul centru politic și bisericesc al vlahilor și bulgarilor din sudul Dunării. Pentru a ridica prestigiul capitalei lor, Asăneștii au adus la Târnovo moaștele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
capitalei lor, Asăneștii au adus la Târnovo moaștele Sf. Ioan de Rila. În urma împotrivirii Constantinopolului, noul țar Ioniță s-a adresat Romei, papei Inocențiu III, care a recunoscut pe Ioniță drept rege și pe arhiepiscopul Vasile ca "primat" al Bisericii bulgare, egal în rang cu patriarhul de Constantinopol. Însă după cucerirea orașului de cruciați, în 1204, Asăneștii au ajuns la o înțelegere cu bizantinii, care au pus bazele Imperiului de la Niceea (1204-1261). După împăcarea politică a urmat și cea bisericească, biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
egal în rang cu patriarhul de Constantinopol. Însă după cucerirea orașului de cruciați, în 1204, Asăneștii au ajuns la o înțelegere cu bizantinii, care au pus bazele Imperiului de la Niceea (1204-1261). După împăcarea politică a urmat și cea bisericească, biserica bulgară intră sub ascultarea patriarhiei de la Niceea, iar titularul ei Gherman a recunoscut, în 1235, autocefalia bisericii cu centrul la Târnovo și titlul de patriarh lui Ioachim. Patriarhia de Târnovo a cunoscut o evoluție remarcabilă, prin înființarea unei școli teologice de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1235, autocefalia bisericii cu centrul la Târnovo și titlul de patriarh lui Ioachim. Patriarhia de Târnovo a cunoscut o evoluție remarcabilă, prin înființarea unei școli teologice de copiști, construirea de biserici și mânăstiri, cu preoți și călugări români și bulgari. Școala de la Târnovo era condusă de mari cărturari și teologi, precum Teodosie, ales patriarh, și Eftimie, ajuns și el patriarh. Manuscrisele acestei școli, în limba slavonă, au circulat și în nordul Dunării-să amintim și corespondența dintre Eftimie și Nicodim al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mari cărturari și teologi, precum Teodosie, ales patriarh, și Eftimie, ajuns și el patriarh. Manuscrisele acestei școli, în limba slavonă, au circulat și în nordul Dunării-să amintim și corespondența dintre Eftimie și Nicodim al Tismanei. Din păcate, în 1393, țaratul bulgar de Târnovo este ocupat de turci și apoi desființat, iar patriarhia sa care oblăduise timp de două secole credincioșii vlahi și bulgari și-a încetat activitatea. În locul acesteia a rămas, după 1393, o simplă mitropolie așezată sub jurisdicția patriarhiei de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a secolului al X-lea, sub împărații Focas (963-969) și Tzimiskes (969-976), partea de est a Bulgariei este ocupată de bizantini, iar Dobrogea este transformată într-o themă proprie cu reședința la Dorostolon (vezi cap. IX). Sub raport bisericesc, Arhiepiscopia bulgară de la Dristor (Durostorum), recunoscută inițial de împăratul Roman Lekapenos din rațiuni politice, a fost desființată și în locul ei s-a înființat o mitropolie, dependentă de Patriarhia de Constantinopol. Este posibil ca sub jurisdicția ei să fi ajuns și unele episcopate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
M. Popescu, Ioan, ¨preutul¨ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460; I. Nistor, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, București, 1946, p. 123-151; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 206-207. 31. Epifanie Norocel, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159; Chiril Pistrui, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 208-210. 32. I. Rămureanu, Rolul elementului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Dunărea de Jos. Mai concret, revenirea Imperiului în această zonă a avut loc în condițiile complexe ale situației de-aici: bizantinii aflați în plină ofensivă, existența bulgarilor primului țarat (679-971), pecenegii și rușii. După moartea lui Simeon (927), statul bulgar a slăbit tot mai mult, sub țarul Petru, ca urmare a pericolelor externe, în primul rând, conflictele cu bizantinii. Dacă până la mijlocul secolului al X-lea, Imperiul plătea tribut statului bulgar de la Preslav, odată cu energicul împărat Nicephor Focas, Bizanțul refuza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pecenegii și rușii. După moartea lui Simeon (927), statul bulgar a slăbit tot mai mult, sub țarul Petru, ca urmare a pericolelor externe, în primul rând, conflictele cu bizantinii. Dacă până la mijlocul secolului al X-lea, Imperiul plătea tribut statului bulgar de la Preslav, odată cu energicul împărat Nicephor Focas, Bizanțul refuza, în 967, plata subsidiilor și amenința pe bulgari cu acțiuni militare. S-a declanșat o campanie susținută de acțiuni militare, care se vor desfășura fără oprire sub Focas, Ioan Tzimiskes și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vor desfășura fără oprire sub Focas, Ioan Tzimiskes și Vasile II.4 Imperiul, pentru a-și menaja forțele, a făcut apel la conducătorul Rusiei kievene, marele cneaz Sviatoslav, oferindu-i o sumă de bani pentru a declanșa lupta cu țaratul bulgar. Într-adevăr, în vara lui 968, după ce au coborât cu monoxilele pe Nipru, oștile ruse au ajuns la Marea Neagră și apoi la Dunăre, cu 60.000 de luptători, s-au desfășurat în spațiul dintre Dunăre și Haemus și au ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]