6,806 matches
-
cozonaci, pască, de toate găseai la ei. În living, masa mare, de douăsprezece persoane, e plină de platouri, aperitive de tot felul, ouă roșii peste ouă roșii, drob de miel tăiat felii, peste care Loredana presărase verdeață, icre, piftii, mizilicuri, bunătăți. Ferestrele sunt deschise, se aud păsările, o slujbă întreagă!, își spune Maestrul, e atât de atent la melodiile și cuvintele lor, privise de dimineață în coroanele copacilor din grădină, mieii și iezii se jucau prin vârfuri, verdele pădurii din satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
adică trebuie să fii aici, lângă mine, să nu lipsești. Și tata pricepea lecția. — Cum iubim, tată, probăm iubirea celuilalt sau avem în el încredere absolută? — Nu, băiete, e ca-n Cântarea Cântărilor: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; Dragostea nu este invidioasă; Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, suferă de toate, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă strigau și colegii în facultate, cică fața mea ca un brici exprimă asta, s-a lipit Cruella de mine ca și biata Loredana. Îmi pare atât de rău că îl știe marele actor, vroiam să mă păstreze ca pe bunătatea pământului, nu știu cum au ajuns ăia la Cruella. O pacoste pe care am s-o înving eu, nu se poate altfel. V-am prevenit că poveștile îi cam sperie pe unii, îi nimicesc pe alții, fiți atentă, Frumoasă Neli... Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în mod special biserica asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un mormânt, cine și-o fi îngropat acolo fericirile și nefericirile, și bunătățile, și cruzimile?, ce duh neliniștit se ridică noaptea, după douăsprezece, de aici, cine colindă văile și cine se ridică pe munți? Apusul roșu - în față, departe - Muntele Kogaion, îi vede pădurile pierdute în ceață, vârful e ascuns astăzi, întors spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rostit el cuvintele acelea, nu Paskert. Avuseseră o rezonanță atât de matură. — Mă Întreb cum or fi actrițele, chiar așa de stricate? — Nu, domnule, nici pe departe, a protestat vehement tânărul monden, și știu că fata aia e de o bunătate de aur. Îmi pot da seama. Continuau să meargă, pierduți În mulțimea de pe Broadway, visând pe aripile muzicii care răzbătea din restaurante. Fețe noi se aprindeau și se stingeau ca un milion de lumini, fețe palide sau Îmbujorate, obosite, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune cât de sinistru arătau... Probabil că spusese ceva sau avusese o anumită Înfățișare, fiindcă vocea Axiei a răzbătut până la el prin vid, plină de o stranie bunătate: — Ia uitați-vă la Amory! Bietului Amory i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a protestat Amory. Muncea prea mult pentru asta. Îmi Închipui că la moarte era un om terminat. Nici sfinții importanți n-au fost puternici. — Jumătate dintre ei au fost. — Chiar dacă admitem asta, nu cred că sănătatea are vreo legătură cu bunătatea. Sigur, pentru un sfânt mare contează să fie În stare să suporte chinuri enorme, dar moda asta a predicatorilor populari care se Înalță pe vârfurile picioarelor, simulând virilitatea și urlând că gimnastica va salva lumea... Nu, Burne, nu Înghit gogoașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cam de vârsta ta. Amory a oftat și s-a hotărât să meargă, ca o favoare pentru Monsignor. CLARA Era imemorială... Amory nu era destul de bun pentru Clara, Clara cea cu părul unduios, de aur, dar nici un bărbat nu era. Bunătatea ei era cu mult superioară moralei prozaice a femeilor ce caută soț, diferită de literatura plicticoasă despre virtuțile feminine. O Înconjura un vag nimb de tristețe, dar când a descoperit-o la Philadelphia, Amory a crezut că ochii ei albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aiureli romantice În timp ce ea stătea deasupra lui, În aer! Începea să simtă o gelozie teribilă față de orice lucru legat de Clara: trecutul ei, pruncii, bărbații și femeile care se călcau pe picioare ca să bea cu sete din izvorul proaspăt al bunătății ei, odihnindu-și creierele ostenite ca la o piesă de teatru captivantă. — Se pare că nimeni nu te plictisește, a remarcat Amory. — Cam jumătate din lume, a recunoscut ea, dar socot că-i o medie rezonabilă, nu? S-a răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În plete și cu o mulțime de banalități picurându-i insipid de pe limba neostoită. Dar ea a fost prima femeie rasată pe care a cunoscut-o și unul dintre puținii oameni care l-au interesat cu adevărat. Clara Își transforma bunătatea Într-un mare avantaj. Amory se decisese că majoritatea oamenilor buni ori Își târau bunătatea după ei ca pe o povară, ori o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ea a fost prima femeie rasată pe care a cunoscut-o și unul dintre puținii oameni care l-au interesat cu adevărat. Clara Își transforma bunătatea Într-un mare avantaj. Amory se decisese că majoritatea oamenilor buni ori Își târau bunătatea după ei ca pe o povară, ori o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Așa-i că-i frumoasă? (Intră un șef de raion. Tăcere până când ajunge În prim-plan, rânjind.) — Damă de societate, nu? Da, dar săracă acuma, cred. Așa se zice. — Uf, fetelor, grozavă copilă! Iar Clara le lumina pe toate cu bunătatea ei. Amory era Încredințat că vânzătoarele Îi făceau reduceri, cu sau fără știința ei. Constatase că se Îmbrăca foarte bine, că avea În casă tot ce era mai bun, că era Întotdeauna servită cel puțin de șeful de raion. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un ins atât de nesemnificativ, Clara! Uneori mă deprimi cu adevărat. — Nu ești nesemnificativ. Numai asta nu se poate spune despre tine, a zis ea pătimaș, luându-l de braț și făcând ochii mari, iar Amory le-a putut distinge bunătatea În lumina amurgului. Unui bărbat nesemnificativ i se spune un „nu“ etern. — Există atâta primăvară În aer, atâta dulceață leneșă În sufletul tău! Ea a dat drumul brațului lui Amory. — Acum ți-ai revenit și eu mă simt grozav. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
țin În pocăință pe italienii degenerați și pe irlandezii analfabeți, cu tranca-fleanca despre poruncile a șasea și a noua. Totul nu-i decât mantii, sentimentalism, ruj spiritual și leacuri universale. Să-ți spun eu: nu există Dumnezeu și nici măcar o bunătate abstractă clară, așa că totul trebuie rezolvat pentru individ chiar de către individ, aici, sub frunțile Înalte și palide ca a mea, iar tu ești prea pedant ca s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prieten, pot Îndura multe pentru un prieten, Îmi pot da viața pentru un prieten - totul fiindcă asemenea lucruri s-ar putea să fie cea mai bună expresie a personalității mele. Cu toate acestea, nu posed nici măcar o picătură din laptele bunătății omenești.“ Problema răului se solidificase pentru Amory În problema sexului. Începea să identifice răul cu puternica adorație falică din Brooke și din scrierile timpurii ale lui Wells. Inseparabil legată de rău era frumusețea - frumusețea, Încă un tumult În creștere constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ea își mișcă aprobator capul aproape invizibil, din cauza acoperământului și a ochelarilor imenși. - Și asta înseamnă... asta înseamnă că tu ești diavolul? se îngrozi nea Ovidiu de rezultatul silogismului pe care îl făcuse. Zâmbind, Maica aprobă din nou, cu toată bunătatea gesturilor ei bătrâne. - Blasfemie! strigă Horațiu. E o blasfemie, nu-i așa? Așa era, aprobă capul strălucitor. - Ba nu e! A zis că da! Ea a zis că da. Ea a zis, nu eu! Piei, Satană! Maica se ridică obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dădea un bănuț acolo, ceva, nu știu cât, dar probabil că doi, trei franci, eu m-am făcut că nu pricep, am lăsat haina, am înșfăcat tichetul și am șters-o către sală. Doamne, ce poftă de mâncare aveam și ce de bunătăți erau la bufet, cu ce bucurie comandau ăia de toate, de parcă nu mâncaseră nimic de vreo săptămână, am înghițit în sec și am intrat în sală. Superbă, catifea roșie, lemn de bună calitate, o rumoare discretă de oameni mulțumiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mă simțeam rece ca un bloc de gheață. — Ce-ai pățit? Ce-i cu tine? Drogul acesta acționează ca un ser al adevărului, te face să-ți deschizi inima În fața celor din jurul tău și, În același timp, să Îți arăți bunătatea față de ei. Spune, Noriko, ce-ți dorești? Oare pot să-ți ofer ceea ce-ți dorești? Spune, Noriko, am făcut eu vreodată ceva care să te rănească? Noriko clătină cu putere din cap În semn că nu. Nu-și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu cerea ajutorul nimănui doar pentru atâta lucru. I-am injectat o doză ușoară de morfină, pentru a-l liniști, amestecându-i Încet sângele cu lichidul Încălzit. Chiar și acum cred că asta a fost dovada cea mai mare de bunătate pe care am putut să i-o arăt unui bărbat. M-am gândit că astfel va dormi liniștit, dar nu. Cu toate că inima de-abia-i mai bătea, a găsit puterea să-mi comande să mă dezbrac complet și să mă târăsc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asupra principiului vademecumului existențial... Când excelența hedonistă a fost atinsă, iar contractul hedonist face posibilă comunitatea, semnul acesteia este prietenia. între prieteni circulă suflul zeilor și împrăștie fericirile și plăcerile absenței tulburării, dar și ale plăcerii de a fi împreună. Bunătatea, virtute cardinală la Epicur, își află atunci deplina împlinire: voință de plăcere pentru amândoi, importanță corect înțeleasă a cheltuirii afective și a prisosului afectiv împărtășite, capital de forță inestimabil, suprimare a singurătății solipsiste în care trăia fiecare până atunci, prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
18.) deoarece sunt orbiți de eul lor, conduși de o dorință demonică de a fi numai ei văzuți, iubiți, pe primul loc oriunde. De ce atâta dorință de a ieși în evidență cu orice preț prin toate mijloacele? Când tocmai modestia, bunătatea și credincioșia unui om, caracterul lui, îl face special, demn de respect și remarcabil? Mai există un aspect pe care vreau să îl punctez. Când te compari cu cineva, măcar să îți alegi un reper cât de cât să te ajute
DESPRE COMPARAŢIE ŞI COMPETIŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364318_a_365647]
-
zâmbet furia urii. N-am vrut să am în viața mea dușmani și-am fost mereu prieten cu oricine. Invidioșii s-au convins în ani c-am răsplătit tot răul lor prin bine. Și totuși sufăr uneori cumplit văzând că bunătatea-ndelungată m-a pedepsit menind ca la sfârșit numai câțiva în ușă să îmi bată ! 3 iunie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Și totuși / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de
ŞI TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364348_a_365677]
-
harul păcii și al bucuriei. Chiar dacă avea și unele păreri pe care nu i le puteam împărtăși, l-am apreciat mereu pentru felul în care știa să-și argumenteze opiniile și să și le spună simplu și învăluindu-le în bunătate, spre a nu răni. Și, totodată sfinția sa realiza faptul că păstorul duhovnicesc trebuie să arate în toate bună-rânduială. Fiindcă în bună-cuviință stau toate chipurile unei purtări frumoase. Păstorul duhovnicesc își păzește buna cuviință în relațiile sale când: - nu își neglijează
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
de bogății, acelea de sorginte spirituală. Zestrea pe care eu o las este una de suflet, cea a scrierilor mele, o zestre învăluită în zâmbetul pe care l-am dăruit mereu vieții și în special oamenilor cu deschidere spre lumină, bunătate și împliniri pe calea cea dreaptă. Cuvintele poetului Tudor Arghezi din poezia „Testament": „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte/ Decât un nume adunat pe-o carte", mi se se potrivesc și mie, fără să fac vreo trimitere și
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
rămas uimită de simplitatea și amabilitatea pe care mi-a oferit-o, dându-mi încredere și ajutor. Sunt sigură că a știut mereu să dăruiasă cuvinte sincere, optimism și entuziazm. Pe chipul acestui om, cu privirea deschisă, se poate citi bunătatea, cât și un gând bun pentru a descreți și lumina frunțile altora.. Domnia sa face parte din cei care nu își vor ascunde niciodată mândria de a fi român, dreptul de a spune lucrurilor pe nume și de a-și pune
UN OM DE DEPARTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364435_a_365764]