2,586 matches
-
cu adevărat libere, chiar dacă negociate, au fost dovada incontestabilă a voinței majoritare, de la dreapta la stânga spectrului politic, de a rupe orice legătură cu comunismul și de a regăsi, pe cât posibil, vechiul cadru al democrației parlamentare antebelice și al unei societăți burgheze, mai mult sau mai puțin modernizate. În România acea Românie care își cucerise libertatea printr-o revoltă populară reprimată în sânge -, prăbușirea regimului lui Ceaușescu nu a adus cu sine o soluție de continuitate clară și radicală și nu a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
inaugurează, cum spuneam, primul mare eșec al proiectului politic Iliescu. Incapabil să suscite o adeziune spontană semnificativă la varianta sa de Front Popular restaurat, el e silit să se bazeze pe structurile rigide ale partidului succesor al PCR, în vreme ce partidele "burgheze" pe care le detesta vor izbuti să răstoarne prin alegeri regimul Iliescu, cu sprijinul unei mișcări de masă generate de un proces revoluționar, fără structuri rigide de partid. Stalinism cu față umană Prima reacție a puterii în fața acestei solidarizări a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
la opozanții regimului postdecembrist. Aceste campanii bine structurate ale rumorii publice sunt apoi preluate în presa scrisă și de televiziune, coroborându-se reciproc. Aparatul de propagandă al FSN lansa încă de la contramanifestația din 28 ianuarie tema cupidității dușmanilor politici, partidele "burgheze" care râvnesc la ciolan și urmăresc cucerirea puterii exclusiv pentru a se îmbogăți: Coposu roade osu' e o lozincă de mare succes, iar Doina Cornea o modestă profesoară de franceză de la Cluj, de o ținută cu adevărat ascetică e denunțată
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fiii de chiaburi și de legionari! Fără moșieri! Trebuie să recunoaștem însă că această contestare dirijată a legitimității opoziției își găsește un ecou masiv în habitus-ul mental al "majorității tăcute", supusă decenii de-a rândul propagandei sistematice împotriva "democrației burgheze". În acest mediu, imagistica primilor ani de dictatură comunistă, care păruse definitiv obliterată de spectacolul național-comunist al unității întregului popor, vădește o surprinzătoare reziliență. Spontan sau provocat, segmentele conservatoare ale societății regăsesc în memoria lor latentă teme pe care educația
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
întregului popor, vădește o surprinzătoare reziliență. Spontan sau provocat, segmentele conservatoare ale societății regăsesc în memoria lor latentă teme pe care educația elementară din anii copilăriei le sădise mai durabil decât se putea imagina: poncife și falsuri propagandistice despre "partidele burgheze" care spoliaseră poporul și înăbușiseră, invariabil "în sânge", revolta maselor. Un caz clasic este cel al mitologiei referitoare la răscoala din 1907: imaginea dramatică inventată de Zaharia Stancu în romanul Desculț intens studiat la școală -, în episodul, absolut fictiv, al
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
îndoielnic pentru o artă inferioară stă în centrul unui laborator de creație. De fapt, la asta s-ar putea rezuma teza cărții: cum a făcut roman un critic îndrăgostit de spectacolele de teatru. Fără plăcerea de a asista la dramoletele burgheze, de a trăi fiecare mișcare de pe scenă, de a amesteca cum spunea Aristotel mila cu frica, Lovinescu nu ar fi știut cum să scrie prozele lui de mare anvergură. Dacă nu ar fi existat gustul pentru melodramă al tânărului critic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la spectacol 50. Nu întâmplător, prin contradicțiile semnalate între forma ideală a teatrului (tragedia canonică) și expresia sa istoricizată (drama lui Euripide), tratatul lui Aristotel suscită și azi vii controverse, majoritatea specialiștilor creditându-l pe autorul Bacantelor drept precursorul dramei burgheze (și prin veriga aceasta, zic eu, al melodramei). Într-o foarte inteligentă interpretare, ce rezonează surprinzător cu câteva observații fundamentale despre natura imaginației melodramatice, asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează, Mihai Gramatopol 51 sublinia că, dat fiind
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ceea ce impune ca tocmai dimensiunea psihologică (și, implicit, impuritatea estetică) să asigure trăinicia genului, transformându-l într-un fenomen socio-cultural complex, cu rezonanțe adânci în mentalul colectiv, și, la nivel social, în practica vieții curente. Produs prin excelență al culturii burgheze, melodrama câștigă de fapt aprecierea genuină a copilului din noi, satisfăcut la gândul că povestea se termină bine (printr-o confuzie deliberată între artă și viață, în cel mai pur mod melodramatic, Goethe atribuia catharsis-ul nu atât spectatorului, cât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
clasică apreciată în modernitate mai curând de elitele intelectuale decât de norodul necultivat). Evident, Lovinescu nu a mers cu gândul atât de departe. Dar, cum el nu e doar teoreticianul mutației valorilor estetice, ci și ideologul și istoriograful culturii noastre burgheze, sunt încredințat că reflecția sistematică privind existența unor invariante psihologice în fondul "melodramatic" al literaturii (de azi și dintotdeauna) l-ar fi ajutat să-și argumenteze mult mai convingător ideile, risipite aiurea, referitoare la valoarea pragmatic-funcțională a artei și la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
analitică, în cheia unor reacții automate, de natură pur biologică, consumate exclusiv în orizontul impersonal, fără contur, al speciei. Prin aceasta, piesa lui Lovinescu trădează presupusul model ibsenian și, în loc să pună accent pe factorul etic și social (esențial în drama burgheză), absolutizează determinismul biologic, ceea ce o face să graviteze pe altă orbită estetică, alături de Năpasta 108, de Patima roșie, dar și de dramele "freudiene" ale lui Blaga (îndeosebi de Fapta, republicată ulterior cu titlul Daria). Ca atare, deși teoretic am văzut
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
victimă a forțelor oarbe ale inconștientului, nu poate fi tras la răspundere pentru faptele lui. Perspectiva e pesimistă, sumbră, iar imaginea vieții, redusă la niște acte mecanice, nu se mai vede prinsă nici în oglinda realismului psihologic, ca în drama burgheză, nici în rama unui tablou stilizat excesiv, în luminoase nuanțe morale, ca în melodramă. Nerăbdător, dramaturgul s-a mulțumit cu puțin, oferind o soluție simplă, de tristă previzibilitate, la extrem de complexa problemă a raportului dintre sexe (mai frumos spus: a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care capătă forma unei uriașe grădini unde frumusețea se vede cultivată în mod rațional, după niște reguli precise, astfel încât să încânte ochiul și să provoace plăcere. Nebunia patimii nu are ce căuta aici, în acest paradis terestru guvernat de principiile burgheze ale bunului simț, iar Andrei visează s-o aducă pe Mab, din nou, pe calea cea dreaptă, după ce izbutise deja să o transforme, grație unei riguroase educații sentimentale, dintr-o "ființă ce aluneca în noaptea simțurilor zdruncinate" într-o "femeie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aduce la capătul răbdării și a-l împinge spre revoluție, pentru a provoca insurecția în masă. Neciaev pare să aibă în vedere o revoluție de tipul celei avortate în 1968, mai mult decît cea a revoluției agrare rusești, sau revoluțiile burgheze și militare de tipul celor din lumea a treia. "Prin acțiunea ce are o influență asupra publicului noi înțelegem acte distructive vizînd o persoană, o cauză, sau instituție, care stînjenesc sau întîrzie emanciparea poporului". De exemplu, după Neciaev, funcționarul partizan
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
177, citînd un raport al poliției). Însă mulți anarhiști deveniseră deschis anti-ilegaliști, ca André Girard care scria în ziarul Les Temps nouveaux pe 6 ianuarie 1912: "Asemenea acte nu au nimic anarhist în ele, sînt pur și simplu niște acte burgheze..." (citat de Jean Maitron, op. cit., pag. 203). Doar Gustave Hervé pune problema în termenii săi adevărați (în Guerre sociale din 1-7 mai 1912, după drama de la Choisy-le-Roi): "... În fața a 500 de revoluționari ca Bonnot... cît ar mai cîntări poliția din
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
în capcana propriului liberalism, gata să accepte orice pentru a nu risca să fie acuzată de autoritarism, bolnavă de o culpabilitate confuză în mod savant întreținută -, gata să susțină tot ce pare că poate să ofere "o aparență justificatoare conștiinței burgheze" (Jacques Ellul, Métamorphose du bourgeois, pag. 41). În plus, burghezul aureolează personalitatea criminalului așa cum și-l imaginează plecînd de la propria-i reflectare. De aici încolo, este meseria specialiștilor, infiltrați în toate mediile, și în special în mass media, de a
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
toate lanțurile necesare de raționament, nu înseamnă a dezvolta un sistem conceptual, ci a indica faptul că există unul și a construi o reprezentare a acestei doctrine. Argumentul poate fi repetat de toate relațiile stabilite între psihanaliză și Statele Unite, clasele burgheze, poliție, etc. Afirmațiile și discuțiile mai conceptuale, deși rare, există, dar finalitatea lor este construirea unui ansamblu ordonat de imagini și simboluri cu virtualitate reprezentativă." Moscovici, 1976, p. 444 Veritabila știință pavloviană, dezvoltată în Uniunea Sovietică, este opusă teoriei psihanalitice
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
original), acolo unde pictura și scrisul se suprapun mai intens, în Figura 4 spatele profesoarei de Arte rămîne un mănunchi de pensule. Aceste pensule indică spre exterior, spre tapetul unde naratorul-pictor stă singur, în afara lui Boucher, încadrat de educația lui burgheză. Pe acel tapet albastru este pictat un obiect mic care nu pare a fi la locul lui, este diferit, ca și cum el singur poate scăpa de trecut, o povară încîntătoare. Obiectul, pictat cu aceeași culoare ca și restul tapetului, arată ca
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mod mai dezavantajos decît o poate face participarea lor la evenimente. Aceasta nu înseamnă că nu ar putea să aibă un anume rost ca reper al unei anumite stratificări sociale; și în acest caz ei ar contribui la reprezentarea societății burgheze în astfel de romane. Ar putea, de asemenea, să servească și ca un exemplu specific de folosire a spațiului; acest tip de actori păzește granițele dintre spațiul exterior și cel interior demonstrînd permeabilitatea graniței. Însă pentru a putea detecta relațiile
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fiicei sale subiectului aspirant. În romanele psihologice, o trăsătură de caracter a subiectului însuși este adesea puterea, care fie facilitează fie blochează atingerea țelului. În multe așa-numite romane "realiste" din secolul al XIX-lea, împărțirea pe clase a societății burgheze este decisivă ducem stilul de viață impus de cadrul social în care trăim. Există de asemenea posibilitatea ca mai mult de o singură putere să acționeze la un moment dat. O combinație între o trăsătură de caracter (ambiția) și o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au trebuit Domnului să-și termine lucrarea. Azi, înaintea reîntoarcerii, n-am mai fost singur, m-am bucurat cu-adevărat de venirea amicului. Epicureu raționalist ! Aparență burgheză, etanșeizată. Urechile lungi se ridicaseră, primind cuvintele fără uimire. Lumina se schimbase, abdomenul deveni în întregime albicios, pierzând dungile, copitele elegante se înveliseră într-un lac cafeniu. Bucuria acestor zile și acestei nopți te-a ales martor ! Mâine avem o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un construct cultural, un vis intelectual cu ochii deschiși, "a heap of broken images", o copie într-o lume fără originale, artiștii încercau să evadeze din marea fortăreață acoperită de fum de cărbune și sfâșiată de războaie, conflicte sociale, mediocritate burgheză. Ce era Europa pentru Rimbaud? O baltă lâncedă în care corabia lui beată se-mpotmolea într-un mâl reacționar și șovin. Pentru Gauguin? O țară a cețurilor și-a lipsei de culoare. Mallarme își dorea "să fugă departe", după ce citise
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adevărata viață, adevărata sevă, adevăratele culori? în Africa, firește, în Tahiti, firește. în vinul roșu. în hașiș. în homosexualitate. în dereglarea sistematică a tuturor simțurilor. Totul era să scapi de emblema Europei acelei vremi: rațiunea mecanicistă, stupidă, uniformizantă a lumii burgheze. Ce coșmar hidos avea să producă acea * Eseu citit la "Literaturhaus Hamburg" cu prilejul colocviului internațional "Europa Schreibt", 2003. Treizeci și cinci de scriitori din tot atâtea țări europene au scris despre ce înseamnă Europa pentru opera lor. Textul a fost publicat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
științei sacre". Aceste concepte definesc nucleul așa numitei "limbi de lemn", care pervertește limba încărcînd-o cu conotații deformatoare. "Cuvintele ne spune François Thom nu mai servesc la semnificare; sînt doar instrumente de selectare [1993:50]. Noțiuni precum "capitalism" sau "mentalitate burgheză", de pildă, au fost atît de hulite de propaganda totalitaristă, încît simpla lor rostire trebuia să genereze o cutremurare de respingere. La fel, termeni comuni precum "patrie" și "patriotism" au fost atît de demonetizați de ideologia comunistă, încît acum îi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a sugerat că teoria imperialismului a fost în mod deliberat exclusă deoarece, plasând cauzele războiului în natura sistemului capitalist, reprezenta o amenințare directă pentru ordinea socială a statelor capitaliste: "această doctrină falsă trebuia să fie respinsă în interesul stabilizării societății burgheze ... [istoricii] acționau și reflectau în interiorul contextului social universitar burghez, care obstrucționa din punct de vedere structural astfel de intuiții revoluționare" (Krippendorf 1982:27). Feminiștii au ridicat o problemă similară privind excluderea prezenței și a perspectivelor lor din preocupările Relațiilor Internaționale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
performanțele etice, deși se consideră tot mai mult că principiul suveranității teritoriale nu ar trebui să mai fie folosit de guverne drept o scuză credibilă pentru evitarea supravegherii internaționale legitime. Marxiștii au respins drepturile umane liberale ca fiind doar libertăți burgheze care nu se referă la problema fundamentală a naturii de clasă a exploatării din relațiile capitaliste de producție. Realiștii ar adăuga că, de fapt, "condițiile de insecuritate profundă pentru state nu permit considerațiilor etice și umane să primeze asupra considerațiilor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]