2,949 matches
-
după aceea ea mi-a dat sfârcul de jos, cel zmeuriu; și-mi zicea, În ureche, că sunt varvar - la vârsta mea cea crudă. A doua zi În zori am pornit În trap spre vâltoană, colbul era Încă umed, ierburile, buruienile Înrourate. N-am găsit-o de la Început și mi-am zis că prea de dimineață venisem, ea o fi dormind la ora asta pe unde-o fi, că nici n-o Întrebasem a cui e și unde locuiește. Tot căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
parte din el? Oare n-ar coborî pădurea numai puțin, să-l înghită în sălbăticia sa, lăsând în urmă familia, adepții, să caute în van o cale pe care să-l urmeze? Se gândea la felul în care armata de buruieni a pădurii invada peticul de iarbă din livadă, la felul în care insectele ei și maimuțele își întrețeseau viețile cu ea. La felul în care vântul și ploaia topesc piatra, la felul în care moliciunea pantei unui deal se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de unde munceau ca să-și umple frigiderele, așa că, să nu-i spună ei oricine că nu era bine. Uite că de atâta bine s-a umflat tărâța în lume, de i s-a urât omului și-a dat pe afară mizeria, buruiana asta rea a sărmănelii și a smintelii, ca să facă Revoluție și să-l omoare pe Ceaușescu, de i-au ajuns blestemele și s-au încărcat de păcate grele, ca să-l împuște și pe el, și pe nevastă-sa în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cont propriu că nu-i chiar atât de Doamne ferește, cum încercaseși să ți-o închipui. O veritabilă alteță, ce mai, o gladiatoare bună să se lupte cu ursul, pe care uite că reușiseși s-o îmblânzești. Ai smuls din rădăcină buruiana păcatului, făcând-o să se dezică de meteahna ei, și n-aveai decât s-o admiri cum se pocăia postind și miluind copiii cu mâncarea din sufertașe, adusă de-acasă. Îți făceai un merit din convertirea asta spectaculoasă și, totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să tragă din toate puterile, fiindcă drumul nepietruit se termina cu o pantă. Apoi am luat-o la dreapta. În depărtare se zăreau alte lanuri de grâu, erau galbene sau de un galben bătând spre brun și pe margini năpădeau buruienile. Se luminase îndeajuns, puteai vedea limpede culorile. Acum și oamenii aveau chipuri. Mai înainte, întunericul nopții le vopsise tuturor fețele în negru. Din spate, de unde ședeam, vedeam ceafa tatei. Avea gâtul așa de brăzdat, că în brazdele acelea ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez chiar și pe fetele de la cămin, pe fetele acelea tinere, aproape niște copii, ale căror vieți sunt la fel de deformate ca și trupurile, cu protuberanța aceea mică în mijloc, încolțind ca o buruiană amenințătoare. Deodată în jurul inimii mele se formează o crustă dură și le privesc indiferentă, sigur că le este greu acum, dar în câteva săptămâni problema lor va dispărea, vor naște copiii care acum se ascund în pântecele lor, îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imediat că nu mai avea mult de trăit. Cu greu mai distingeai urme de viață în acel trup vlăguit. Arăta ca o casă dărăpănată, golită complet, care nu mai aștepta decât să fie demolată. În jurul gurii, barba neîngrijită crescuse asemenea buruienilor. A, deci barba mai creștea chiar dacă viața era pe cale să se stingă, gândii eu. Midori l-a salutat pe bărbatul solid, între două vârste, care zăcea în patul de lângă fereastră. Se pare că individul nu putea vorbi, așa că a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
boruri Înguste. Nu putea să vadă ce culoare au haina și pantalonii lui, dar era clar că-i un negru. Enrique se trase repede În fundul verandei, dar acolo nu era pic de lumină, În afară de cea aruncată pe cîmpul plin de buruieni de la ferestrele din spate ale următoarelor două case. Puteau să fie oricîți În spate. Era conștient de asta, mai ales că acum nu mai auzea la fel de bine, ca după-amiază, din cauza radioului pornit În a doua casă. Deodată, mecanic și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ieșiră Împreună și se depărtară de casă. Enrique se-ntoarse și Încuie ușa. — Maria, fugi, spuse. Peste cîmp, ia-o Încolo. Du-te! — Vreau să merg cu tine. Îi mai dădu imediat o palmă. — Fugi. După aia ascunde-te Între buruieni și tîrĂște-te. Iartă-mă, Maria. Dar du-te. Eu o iau În partea ailaltă. Du-te. La dracu’, du-te. Intrară În bălĂrii În același timp. Enrique alergă vreo douăzeci de pași și apoi, cînd mașinile poliției opriră În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vreo douăzeci de pași și apoi, cînd mașinile poliției opriră În fața casei și nu se mai auziră sirenele, se aruncă la pămÎnt și Începu să se tîrască. Polenul i se lipea de față și, În timp ce se tîra pe coate și buruienile Îi Înțepau ascuțit și des palmele și genunchii, le auzi venind În spatele casei. O Înconjuraseră. Se tîra mai departe, gîndind intens, fărĂ să dea vreo importanță durerii. „De ce au pornit sirenele?“, se gîndi. „ De ce n-a venit o a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
umăr, mitralierele de lîngă mașina Întunecată deschiseră focul asupra sa. Era ca și cum ar fi fost lovit cu o bîtĂ-n piept, Însă nu simți decît prima izbitură. Celelalte lovituri nu erau decît ecouri ale primeia. Se prăbuși cu fața-n buruieni și, În timp ce cădea, sau poate În pauza dintre momentul În care s-a aprins reflectorul și cel În care au Început să tragă, se gîndi: „Nu-s chiar așa de proști. Poate că mai au o șansă să se deștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să se deștepte“. Dacă i-ar mai fi rămas timp pentru Încă un gînd, ar fi sperat că În celălalt colț nu-i nici o mașină. Dar acolo era o altă mașină și reflectorul ei mătura cîmpul. Raza largă trecea pe deasupra buruienilor În care stătea ascunsă, Întinsă la pămÎnt, Maria. În mașina Întunecată, polițiștii Își balansau armele urmînd raza reflectorului cu urîtele, scobitele și eficientele guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întrebă un bărbat din mașină. — SĂ Înceapă să răscolească iarba din partea cealaltă, zise locotenentul așezat pe scaunul din față. Hola, Îi spuse apoi negrului. Du-te la cei de lîngă casă și spune-le să se alinieze și să răscolească buruienile venind către noi. SÎnt doar doi? Doar doi, spuse negrul cu o voce joasă. Și pe celălalt l-am prins. — Du-te. — Da, domnule locotenent. Ținîndu-și pălĂria de paie cu ambele mîini, o luă la fugă spre casa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Își pierduse credința și avea nevoie de ceva. — Ajută-mă să nu vorbesc dacă mă prind, spuse cu gura-n iarbă. Ajută-mă să nu vorbesc, Enrique. Vicente, ajută-mă să nu vorbesc niciodată. Din spate, Îi auzea trecînd printre buruieni ca hăitașii Într-o vînĂtoare de iepuri. Se Împrăștiaseră și Înaintau ca niște scormonitori, aruncînd luminile lanternelor printre buruieni. — O, Enrique, spuse, ajută-mă. Își luă mîinile de pe ceafă și le Încleștă pe coapse. „E mai bine așa“, se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-n iarbă. Ajută-mă să nu vorbesc, Enrique. Vicente, ajută-mă să nu vorbesc niciodată. Din spate, Îi auzea trecînd printre buruieni ca hăitașii Într-o vînĂtoare de iepuri. Se Împrăștiaseră și Înaintau ca niște scormonitori, aruncînd luminile lanternelor printre buruieni. — O, Enrique, spuse, ajută-mă. Își luă mîinile de pe ceafă și le Încleștă pe coapse. „E mai bine așa“, se gîndi. „Dacă fug o să tragă. O să fie mai simplu așa.“ Se ridică Încet și Începu să alerge către mașină. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
inelat, acolo unde fusese tăiat. Urma toporului era cenușie În trunchiul gri și putrezit, și peste tot erau trunchiuri gri și crengi gri din care creșteau minunații muguri care nu mai foloseau la nimic. — Îi urăsc, spuse soră-sa. Și buruienile astea, parcă-s niște flori Într-un cimitir de copaci de care nu se Îngrijește nimeni. — Acum Înțelegi de ce n-am vrut să mergem pe Întuneric. — N-am fi reușit. Nu. Și pe-aici n-o să ne urmărească nimeni. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
numită Sapinière. Și ei zic că toate organizațiile politice revoluționare sunt doar fațada unui complot diabolic, urzit de un cenaclu ocultist. Dumneata o să zici, bine-bine, ne-am Înșelat, Saint-Yves sfârșește prin a inspira niște grupuri reformiste, dreapta face din orice buruiană o fascie și Îi vede pe toți ca pe niște filiații demo-pluto-social-iudaice. Și Mussolini tot așa făcea. Dar de ce sunt acuzați că-s dominați de niște cenacluri ocultiste? Din ceea ce știu și eu, foarte puțin, mergi să vezi clubul Picatrix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de metri se întinde imașul, bolovănos și năpădit de buruieni. Îl salvează doar colina arțăgoasă în spatele căreia se ascunde de opt ani asfințitul. Leonard își oprește marșul aici și încet, numai urechi, se lasă pe vine cu armele în față, pe pământ. Metalul e atât de mut încât limbile lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
opt ani. Așa e, ar fi o prostie să-și piardă sufletul acum. Între timp negurile se cam risipiseră și dușmanul se codea pe colina cu iarbă măruntă. Leonard însă, deși derutat de spini, se găsea la adăpostul lanului de buruieni. Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar! acum i se lămuri retragerea lașă a inamicului. Pasămite ăștia știuseră că el oricum trebuie să fie la 7 la lucru. N-avea decât să plece el, iar ei o să dea buzna ca niște gândaci de bucătărie peste colină, buruieni și pădure. Strânse din dinți. Culese pușca din iarbă și o ridică în lumina soarelui tânăr. Lemnul e încă viu, rânji Leonard. La noapte o să atac de trei ori mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mai aveți flori în grădina din spate? întreabă Teofana. — Avem în fața casei. — Am să merg puțin în grădină ca să-mi aduc aminte de copilărie. Teofana iese în curte, merge în grădină găsind-o schimbată. Pomii erau bătrâni, iarbă multă și buruieni.S-a bucurat enorm zîrind tufele de lămâiță mult mai viguroase, sub care se ascundea de frica Floricăi. Sub ele s-a ascuns și-n ziua în care a fugit de-acasă, așteptând momentul ca să nu fie observată. S-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Când a ieșit din grădină, a cules un buchet de flori din fața casei și-au pleact toți trei spre cimitir. Alexandru s-a oprit la prăvălia din colț să cumpere lumânări. Au ajuns la mormântul Paulinei Mocanu pe care crescuseră buruieni printre florile sădite. Dacă s-ar fi știut că Teofana este fata cu care vine Alexandru, altfel s-ar fi prezentat mormântul — Te-am căutat printre stele atâția ani, mamă, și acum vin să te las printre flori, plânge Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
florile sădite. Dacă s-ar fi știut că Teofana este fata cu care vine Alexandru, altfel s-ar fi prezentat mormântul — Te-am căutat printre stele atâția ani, mamă, și acum vin să te las printre flori, plânge Teofana, smulgând buruienile și depunând buchetul de flori lângă cruce. — Nu mai plânge, surioară, se apleacă și Alexandru s-o ajute în timp ce Vasile Mocanu aprinde lumânările. — Tată, să găsești o femeie să aibă grijă de mormântul mamei și-ți las bani s-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și un Bursuc. Ce câini și ce șopârle tot îndrugi dumneata? Iar eu, ăsta, aici, de față... Brusc, solul clisos de sub ei, începe să se cutremure. O nouă găleată de țărână, amestecată cu viermuși, cu melcișori și cu bulbi de buruieni uscate, năpădește de sus. Intensitatea seismului neașteptat, urcă vertiginos: Trei, patru, cinci..., apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai apucase să se târască, cu trei săgeți valahe înfipte în spate, care-i penetraseră apărătorile omoplaților și plămânii, aducându-i șiroaie de sânge pe gât, până în pragul unei văgăuni adânci, crăpată strategic într-un mal de pământ, acoperit cu buruieni și tufărișuri. Continuînd a se târâi în grotă, cavalerul depusese, pe un bolovan aplatizat, cu pioșenie, o cutie cizelată în filigran de aur și argint, nădăjduind fanatic, cu ultimele sale forțe, că obiectul aflat în interior nu-l va lăsa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]