3,562 matches
-
de butoaie din metal ce trebuiau să fi conținut cândva kerosen. Printre ele erau amestecate pungi mari din plastic negru, rezistent, de uz industrial, Închise la un capăt. La un moment anume, trebuie să se fi folosit un buldozer, căci butoaiele din capătul Îndepărtat dispăreau sub un morman de pământ năpădit de ierburi ce fusese răsturnat peste ele. Nu aveai cum să-ți dai seama cât de departe ajungeau butoaiele acoperite, nu puteai spera să le numeri. — Ei bine, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un moment anume, trebuie să se fi folosit un buldozer, căci butoaiele din capătul Îndepărtat dispăreau sub un morman de pământ năpădit de ierburi ce fusese răsturnat peste ele. Nu aveai cum să-ți dai seama cât de departe ajungeau butoaiele acoperite, nu puteai spera să le numeri. — Ei bine, se pare c-am găsit ceea ce căuta americanul, zise Ambrogiani. Cred că și el a găsit-o. Ambrogiani clătină din cap. — N-ar fi fost nevoie să-l omoare dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aveau ei În față nu făcea decât să otrăvească pământul. — Crezi că putem ajunge acolo jos? Întrebă el. Ambrogiani se uită țintă la el. — Vrei să mergi să te uiți la treburile alea? Aș vrea să văd ce scrie pe butoaie. — Poate dacă o luăm prin stânga, pe acolo, zise Ambrogiani, arătând pe direcția aceea către o potecă Îngustă ce cobora spre groapa de gunoi. Împreună, coborâră panta abruptă, ținându-se unul de celălalt pentru a nu aluneca. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
arătând pe direcția aceea către o potecă Îngustă ce cobora spre groapa de gunoi. Împreună, coborâră panta abruptă, ținându-se unul de celălalt pentru a nu aluneca. În cele din urmă, jos, se treziră la doar câțiva metri de primele butoaie. Brunetti se uită În jos la pământ. Praful era uscat și liber acolo, la periferia gropii; Înăuntru, părea să se Îngroașe și să se transforme În pastă. Înaintă spre butoaie, având grijă unde punea piciorul. Nu era scris nimic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
urmă, jos, se treziră la doar câțiva metri de primele butoaie. Brunetti se uită În jos la pământ. Praful era uscat și liber acolo, la periferia gropii; Înăuntru, părea să se Îngroașe și să se transforme În pastă. Înaintă spre butoaie, având grijă unde punea piciorul. Nu era scris nimic pe capac sau pe lateral; nici o etichetă, nici un autocolant, nici un semn de identificare de vreun fel. Mișcându-se de-a lungul marginii gropii, cu băgare de seamă să nu pășească prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nimic pe capac sau pe lateral; nici o etichetă, nici un autocolant, nici un semn de identificare de vreun fel. Mișcându-se de-a lungul marginii gropii, cu băgare de seamă să nu pășească prea aproape de ele, studie capacele și laturile vizibile ale butoaielor de acolo. Îi ajungeau aproape până la șold, fiecare cu câte-un capac de metal bine bătut În loc peste gură. Oricine le așezase acolo avusese măcar grijă să le pună În picioare. Când ajunse la capătul șirului de butoaie expuse fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vizibile ale butoaielor de acolo. Îi ajungeau aproape până la șold, fiecare cu câte-un capac de metal bine bătut În loc peste gură. Oricine le așezase acolo avusese măcar grijă să le pună În picioare. Când ajunse la capătul șirului de butoaie expuse fără să vadă vreun semn de identificare, se uită În spate de-a lungul șirului pe lângă care venise, căutând un loc unde să fie destul spațiu Între ele ca să-i permită trecerea. Merse În urmă câțiva pași și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
s-ar fi putut strecura printre ele. Materia de sub picioarele sale era acum mai mult decât o pastă; se transformase Într-un strat subțire de noroi uleios care-i urca pe laturile tălpilor de la pantofi. Înaintă și mai mult printre butoaiele ridicate În picioare, aplecându-se din când În când pentru a căuta vreun semn de identificare. Lovi cu piciorul În una dintre pungile negre de plastic. De butoiul de care stătea sprijinită atârna o fâșie de hârtie. Luându-și batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-i urca pe laturile tălpilor de la pantofi. Înaintă și mai mult printre butoaiele ridicate În picioare, aplecându-se din când În când pentru a căuta vreun semn de identificare. Lovi cu piciorul În una dintre pungile negre de plastic. De butoiul de care stătea sprijinită atârna o fâșie de hârtie. Luându-și batista, Brunetti Întinse mâna și Întoarse hârtia. „Forțele Aeriene SUA. Ramst...“ O parte din ultimul cuvânt lipsea, dar, de când escadronul Forțelor Aeriene Italiene Își avântase avioanele nebunește unul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Nu atingeți“. Brunetti se Întoarse și merse cu atenție către marginea gropii de gunoi, având acum și mai multă grijă unde punea piciorul. La câțiva metri de margine, Își scăpă batista pe jos și o lăsă acolo. Când ieși dintre butoaie, Ambrogiani veni la el. — Ei bine? Întrebă carabinierul. — Etichetele sunt În engleză și germană. Unele provin de la una dintre bazele forțelor lor aviatice din Germania. Habar n-am de unde provin celelalte. Începură să se Îndepărteze de groapă. — Ce-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce vrei să spui cu asta, Guido, zise el Într-un târziu. Brunetti, pentru care Întrebarea era suficient de clară, Îi ignoră remarca și-i oferi În schimb mai multe informații. — Lângă lacul Barcis se află o zonă de deversare. Butoaiele și cutiile provin de la baza americanilor din Ramstein, În Germania; etichetele sunt În engleză și germană. — Au găsit acei doi americani locul acesta? — Așa cred. Și-au murit după ce l-au găsit? — Da. — Mai știe cineva despre asta? — Un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu explic asta, Guido. Brunetti crezu că mai poate juca o carte. — Motivul pentru care au aflat de groapă a fost acela că un băiețel a căzut În ea și și-a ars brațul cu lucrurile care se scurg din butoaiele alea. Putea fi orice copil. Putea fi Chiara. Privirea contelui era rece. — Te rog, Guido, acum ești exagerat de sentimental. Era adevărat, Brunetti știa asta. — Nu-ți pasă de nimic din toate astea? Întrebă el, incapabil să-și ascundă pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l mănâncă bucătarul sau dacă scapă lingura de tocană pe el? Trebuie să-l duc în altă parte. Și Jester se îndreptă spre magazia castelului. Aici erau închise provizii de tot felul: saci cu făină, cu grâu și cu zahăr, butoaie cu suc, lăzi cu pere, mere, gutui și alte asemenea lucruri minunate. Am să las tortul în magazine, spuse Jester. E răcoare și nu se strică. Însă în împărăție mai locuia și un balaur. Era Balaurul cel Mare. Și nu
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
nenorocita!) îl pusese în practică, paradoxal și înfiorător de alarmant. El? Oooo, iată o întrebare delicată... Eu? Ce am scris eu? Cât am scris eu din toate astea, Magicianule? Liniște. Până și ploaia tăcea. Vărsa cantități incomensurabile de apă din butoaiele divine, dar atât și nimic mai mult. Se ridică și o porni către casă, aproape împleticindu-se din cauza oboselii. Treningul îmbibat atârna din ce în ce mai greu, dar nu-i păsa. Mergea cu gândurile vraiște, așteptând un răspuns care întârzia să apară, ca și cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
intrat în curte și au mai rămas afară, pe băncuță, de vorbă. Gheorghe l-a felicitat și l-a întrebat dacă vrea să bea cu el un pahar cu vin. - Acum mă duc să-l aduc din beci. Am un butoi neînceput cu vin alb, limpede ca lacrima și galben ca lămâia, spuse zâmbind. Ca să nu îl refuze, George încuviință din cap. Gheorghe a scos o carafă cu vin și a pus în pahare. - Mult succes și la facultate! - Mulțumesc nea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
încălzit cât am dat mâncare la porc. Merge și un păhărel de țuică înainte de masă și un pahar cu vin în timpul mesei. Dacă am cu cine să beau un pahar cu vin, altfel merge, eu nu prea beau, am un butoi nedesfăcut de vin iar țuica o am de acum câțiva ani. Petre chiar s-a bucurat că este invitat la masă și mai ales că va bea cu el, îi cam plăcea băutura, astfel i se dezlegă și limba și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Olimpiei, porni chiar de dimineață în oraș și se urcă în tramvaiul cu cai din Calea Rahovei, care mergea pe Calea Moșilor. Se dădu jos la Bariera Moșilor și se îndreptă spre Șoseaua Mihai Bravul, spre strada Fundătura Vaselor. Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie, scoase în fața prăvăliilor, printre mormane de rogojini, pe dinaintea prăvăliilor cu lână și plăpumi, și intră în Fundătură, ocolind prin strada Vaselor și strada Mașinii, ca să se gândească mai bine ce felicitare să-i facă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o parte. Curtea avea înfățișarea unui han cu case de jur împrejur, vechi și cu încăperi ce se ghiceau prea mari. Latura din fund a patrulaterului avea o tindă pe stâlpi de lemn, prefăcută în geamlâc. Curtea era plină de butoaie, de doage, de scânduri scurte de stejar, de papură, fiindcă într-o parte ședea un dogar. Erau și câteva căruțe țărănești cu coviltir. Într-un colț, un individ potcovea un cal prins între trei bare în chip de uluci. Un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
județ la ei, să se pună pe trai. Până primăvara nu-i mai vedeai. Aglaia strângea ce mai avea pe afară, cumpărau de la Obor un sac de faină și unul de mălai, două sute de chile de cartofi, așezau murături la butoi și așteptau ammdoi iarna. Salcâmii rari ai Cuțaridei îngălbeneau. Frunza lor rotundă suna trist seara. Câmpul învinețea. Ierburile opărite în vipiile verii se măcinau. Din cerul leșiatic cădea câte un stol de brabeti, împrăștiindu-se pe pământul tare. Nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de case spre Grivița. Cârciumarul și-a ales locul, a dat bacșiș celui care venise cu el și s-a apucat să-și ridice singur prăvălia, o magherniță de lemn. Strânsese vreo trei ciocane de rachiu, câteva sticle și un butoi de vin acrișor, vînzîndu-l în câteva zile gunoierilor. Aceștia se bucuraseră că le aducea cineva băutură la îndemînă. Stere era tânăr și ager, cam duhos, nedezlegat la limbă, nu-și vindea lesne sufletul. Muncea cât șapte, își spăla singur rufele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-ai mai fi băut. Cârciumarul părea om cinstit, deși o mai boteza câteodată. Avea un român tocmit care-i aducea vin. Posomorât și ăsta, oprea carul, pornit tocmai din fundul Olteniei, desfăcea hamurile, dădea cailor de mâncare și descărca butoaiele fără să spună o vorbă. La urmă se așeza pe un scaun și aștepta dreptul lui până la ultimul ban. Număra miile, le ascundea într-un brâu gros și după ce spunea: "Ei, noroc să dea Dumnezeu!" se urca iar pe leagănul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
erau mai mult călători, nu trăgeau la casă de om gospodar, când îi căuta erau fugiți. Iarna, spre groapă nu-și mai făceau drum decât negustorii sau lăptarii. Aceștia treceau cu săniile peste Cuțarida. Stere își găsea de lucru. Repara butoaiele, le păpurea, nu sta un ceas, Ond se ogoiau viscolele, bătea drumul spre bordeiul lui Grigore. Mai vorbeau să treacă timpul, se amesteca și muierea. - Dar de însurat de ce nu te însori? aruncase Aglaia într-o zi. Chipeș ești, bani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i facem omului un rost... Când a auzit, Stere s-a însuflețit. De fapt, lui bani i-ar fi trebuit. Și-ar mai fi luat un loc, ar fi zidit o circiumă cu pivniță, ca lumea, să aibă unde ține butoaiele, câteva odăi sănătoase... - Ar fi bine, zisese. - Nu-i așa? - Aș mai pune și eu și ne-am face un rost, cum îmi place mie, c-am auzit că ar fi cumpărat unii locuri aici, zilele astea. Începe să miște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dușcă, să-și facă curaj înainte de masă. Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor. Aduseseră lămpi pe care le spânzuraseră prin pomi și legaseră câteva meșe puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune erau berechet. Stere cărase un butoi de vin, și nașul se îngrijise să-i spună de unde să târguiască niște țuică de-i plăcea lui, la damigene. Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
termina. Păi de unde să știe ei ce nuntă făcuse? Ce mireasă era Lina lui, cum umblase Aglaia șefului să-l împace cu socrul cu care avusese o ceartă pentru niște sume, cum le luase lor dobânzi, cum își cumpărase alte butoaie și lucruri pentru prăvălie, viță de om! Băgase băiat de prăvălie pe-o rudă de-a lui de la țară, copil sărac, fără părinți. Îl îmbrăcase, îl încălțase, era jupân, nu altceva. Umbla cu șorț de piele, negustoria mergea, ieșeau bani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]