13,753 matches
-
Paris, Acropole, 1990 - , apar, atît în glosar, cît și în text, termenii țîre "furtul de buzunare" ("voleurs a la țîre", p. 33), tireur, tireuse "cel/cea care fură", tirer "a fura"; grupul de polițiști care se ocupă de hoții de buzunare se numește chiar, informal, "la Țîre" (p. 34). Evoluția semantica de la "a trage" la "a fura" e foarte normală: prin concretizare, restrângere și specializare. La fel, specializarea pentru sensul a se "(re)trage", a se "extrage" dintr-o situație e
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
batista era pe țambal. Culmea nerușinării, în toată această afacere murdară, o constituie faptul că pompierii care-au dat foc clădirii se plâng acum că apa necesară stingerii incendiului e prea scumpă. Deși suspendarea sau alegerile prezidențiale anticipate scot din buzunarul contribuabilului aceeași sumă - 50 de milioane de lei noi -, nimeni nu pare îngrijorat că acești bani s-ar pierde pe-un referendum inutil, dar toți sunt îngroziți că la prezidențialele anticipate, pe aceiași bani, alde Geoană ar trebui să iasă
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
într-o pensiune nu tocmai onorabilă - varianta cu poantă, verde, a cloroticelor asemenea așezăminte din Bonciu și Fântâneru): "A văzut el unul, - uite, ală dela perete, care se face că doarme, - cum îl pândea pe furiș, când scotea portofelul din buzunar... Se scoală și aprinde lumina, să-l vadă mai bine. - Ce faci, domnule? - strigă unul. - Nu pot să dorm. - Serios?! Nu vrei să-ți dau un jurnal?... Fă bine și stinge. Omul nu vrea. Celălalt, se scoală și stinge el
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
de piele Întoarsă, „de căprioară”, așa cum se spunea prin Vaslui. Mergea În delegație la un institut de cercetări din capitală, avea de rezolvat o asimilare de motoare electrice americane. Își găsi cu greu locul, Își dezbrăcă haina cea cu opt buzunare, Își privi vecinii de compartiment, niște oameni de la țară care mergeau la feciorul lor aflat În armată. Vorbeau de-ale lor, despre iarnă, nutreț, făină, bocanci și despre cei trei copii rămași acasă. Rică Olaru nu era dispus să intre
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sticlă de vin. După ce a făcut un semn de totală surprindere, Amina a scos din geantă un portmoneu și a spus: Credeam că asemenea Întrebări nu se pun, avem bani și ca să te simți mai liniștit primește acești bani de buzunar, și i-a Întins 10 000 de dirhami marocani, aproximativ 1300 de dolari. S-a supărat de refuzul lui și i-a așezat cu mâna sa În portmoneul cumpărat În acea zi. Au vizitat alte două orașe mai mici dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
acest lucru nu ți face rău, nu mă plictisești și mă oblig să te ascult În toată viața mea, ori de câte ori vei dori acest lucru! ... a ajuns cu o mână În sân, m-a mângâiat iar cu cealaltă a scos din buzunar mai multe sute de lei, erau zece, o mie de lei, mai mult decât două salarii bunișoare, a Încercat să joace jocul nostru, l-a jucat pe față! I-a scos din chiloți, iam luat, am Întrebat sfârșită dacă „da
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mergeau la bar, se tratau cu șampanie frapată, Ger plătea și când Rică a făcut observația că el este ...domnul, Ger Îi strecură mâna pe sub hainiă și pe sub cămașă, Îl mângâie Îndelung și cu multă discreție și bucurie puse În buzunarul interior al hainei un fâșic de bancnote de o sută, echivalentul a trei-patru salarii Încasate lunar de băiat, apoi spuse: Nu mi-am dat seama, să nu mă refuzi! Ai cu ce plăti consumația! S-au retras În apartamentul luxos
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
l-a căutat pe securist, dar nici securistul nu l-a mai sunat, a fost chemat la biroul securistului care răspundea de c.f.s., căpitanul Roznoveanu!, și Întrebat dacă știe despre o barcă pneumatică, scule de pescuit și calculatoare de buzunar aduse de către specialiștii nemți care veniseră În combinat pentru a pune În funcțiune mașinile Barmag. Nu văzuse și nu auzise nimic și chiar așa era. „Bine, bine dar ești pescar și faci parte din grupul care a mers În Delta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vinul de Huși dar și coniacul Napoleon și-au făcut cu prisosință datoria și după aluzii mai mult sau mai puțin directe, rugăminți și promisiuni de discreție totală, Mariana dădu câteva telefoane iar În final Rică Olaru plecă având În buzunarul de la piept poate cel mai apreciat dar pentru prietenul său care suferise atât de mult. Peste două zile era la Piatra Neamț și se bucura de ospitalitatea colegului său, mare potentat financiar și aflat la al doilea mandat de primar al
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la ora șapte, șapte și zece - după cum arătase ceasul deșteptător - și în scurt timp, la numai câteva ore, ceasurile își făcuseră apariția pe mâinile a doi dintre gardieni. Și în felul ăsta rămăseseră numai ceasul deșteptător și un ceas de buzunar din argint, mare, de modă veche, purtat de primarul din Bourge. Deșteptătorul aparținea unui mecanic de locomotivă pe nume Pierre, iar între cei doi bărbați se instalase un fel de rivalitate. Aveau sentimentul că timpul le aparține numai lor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la el, ce șmecherie! exclamă Pierre. De ce să scape cei însurați? Și-au făcut datoria. Tu ești însurat, firește. Mi-a murit soția, acum nu sunt însurat, răspunse primarul. Și tu...? —Însurat, zise Pierre. Primarul începu să-și deșire din buzunar ceasul: faptul că rivalul său nu era amenințat veni să-i întărească bănuiala că, întrucât era stăpânul timpului, el însuși avea să fie următoarea victimă. Se uită la fiecare dintre prizonieri pe rând și îl alese pe Chavel - poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dăm drumul. Își vârî mâna în pantof și scotoci temeinic, de parcă și-ar fi ales în gând un anumit bilețel. Scoase bilețelul, îl desfăcu și-l privi uluit. — Asta e, rosti el. Se așeză și începu să se caute prin buzunare după o țigară, dar, după ce o puse în gură, uită să o aprindă. Chavel simți cum îl cuprinde o bucurie imensă și oribilă. Parcă simțea că e deja salvat: mai erau douăzeci și nouă de oameni care urmau să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spun că îl iau eu. Se așternu o tăcere îndelungată, de parcă nimeni nu știa ce să facă. Cum poate cineva da altuia tot ce are? Se uitau cu toții la Chavel de parcă s-ar fi așteptat să înceapă să-și golească buzunarele. Te duci în locul meu? întrebă Chavel. —Mă duc în locul tău. — Și-atunci, la ce-ți mai folosesc banii lui? întrebă Krogh enervat. Da’ ce, nu pot să fac un testament? Voisin își scoase brusc țigara neaprinsă din gură și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe cineva de încredere, interveni primarul. Omul ăsta e în stare să semneze orice dacă se alege cu ceva de băut, și-și înghesui propria semnătură deasupra celei a lui Pierre. Când se aplecă, se auzi limpede ticăitul ceasului de buzunar, măsurând timpul până la lăsarea serii. Și acum, testamentul, spuse Janvier. Trece acolo tot, în părți egale, pentru mama și sora mea. —Asta-i o treabă simplă, zise Chavel. Se face în câteva rânduri. Nu, nu, protestă Janvier, trece-le pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
care se rulează. Întunericul îl înghiți pe Janvier, pe când funcționarul care ședea lângă Voisin încă mai avea puțină lumină și mai putea scrie. Se lăsă o tăcere grea; criza de isterie trecuse, nu mai era nimic de spus. Ceasul de buzunar și cel deșteptător înaintau desincronizat spre noapte și uneori Janvier tușea. Când întunericul cuprinse toată celula, Janvier rosti, parcă adresându-se unui servitor: —Chavel! Povestește-mi despre casa mea! Iar acesta se supuse. E cam la trei kilometri de sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o înfățișare demnă, dar acum razele soarelui îi cercetau înfățișarea cu meticulozitatea unui negustor de haine vechi și-i arătau stofa roasă, nasturii lipsă și aspectul general mizerabil. Singura consolare a lui Charlot era că întregul Paris arăta mizerabil. În buzunar avea o lamă de ras, o bucățică de săpun și trei sute de franci; nu avea acte, dar avea ceva mult mai de preț: dovada emisă de ofițerul închisorii, pe care nemții însemnaseră cu grijă anul, alături de datele incorecte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
descurc eu. Vă rog măcar să acceptați să fiți oaspetele nostru în această seară. Mai doriți un coniac, Monsieur Chavel? —Mulțumesc, Jules. Iată că încercarea a dat rezultate, se gândi el, punguța era inepuizabilă: „Cele trei sute de franci sunt neatinse în buzunarul meu“. —Jules, crezi în existența diavolului? Firește, Monsieur Chavel. Era tentat să acționeze nechibzuit. —N-ai aflat, Jules, că îmi vând casa din Brinac? Luați un preț bun pe ea, Monsieur Chavel? Pe Charlot îl cuprinse deodată o silă nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pseudo-Chavel ca la el acasă. Haina lui era atârnată pe ușă, iar sub ea, pe linoleum, se făcuse o mică baltă; sacoul și-l agățase de spătarul scaunului. Schimbându-și puțin poziția pe scaun, Charlot simți că ceva greu din buzunarul sacoului îi atinge piciorul. Actorul se trase mai spre mijlocul patului care scârțâi sub greutatea lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou același obiect greu atingându-i piciorul. Ploaia bătea în geam cu regularitatea valurilor. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spuse el. Se mișcă și din nou greutatea îi atinse piciorul. Actorul se întoarse pe spate și începu să sforăie încetișor, ritmic. Charlot îi distingea silueta ca pe o grămadă de saci cu făină aruncați la întâmplare. Băgă mâna în buzunarul lui Carosse și dădu de patul rece al unui revolver. Nu se miră: ne-am întors la vremurile când fiecare cetățean umblă înarmat, în ziua de azi e la fel de firesc să ai o armă cum era să ai o sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am întors la vremurile când fiecare cetățean umblă înarmat, în ziua de azi e la fel de firesc să ai o armă cum era să ai o sabie acum trei sute de ani. Totuși, își spuse el, arma asta stă mai bine în buzunarul meu decât în al lui. Era un revolver mic, de modă veche. Roti butoiul și constată pe pipăite că cinci din cele șase compartimente erau pline. Cel de al șaselea era gol, când apropie pistolul de nas, simți mirosul inconfundabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
recente. În pat, pe lîngă sacii cu făină, se mișcă ceva ca un șobolan: era brațul actorului. Mormăi ceva de neînțeles din care Charlot prinse doar cuvântul „destin“; probabil interpreta un rol chiar și în somn. Charlot puse revolverul în buzunarul său. Apoi căută din nou în buzunarul lui Carosse de unde scoase un mic sul de hârtii prinse cu un elastic. Cum era prea întuneric ca să le vadă, dechise cu grijă ușa și ieși pe culoar. Lăsă ușa întredeschisă ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
făină, se mișcă ceva ca un șobolan: era brațul actorului. Mormăi ceva de neînțeles din care Charlot prinse doar cuvântul „destin“; probabil interpreta un rol chiar și în somn. Charlot puse revolverul în buzunarul său. Apoi căută din nou în buzunarul lui Carosse de unde scoase un mic sul de hârtii prinse cu un elastic. Cum era prea întuneric ca să le vadă, dechise cu grijă ușa și ieși pe culoar. Lăsă ușa întredeschisă ca să nu facă zgomot și aprinse lumina. Apoi începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
chipurile tuturor erau schimbate: celui slab i se dăduse o armă pentru a ucide, iar cel curajos constatase că n-are tăria de a riposta sub ploaia de gloanțe. Charlot se întoarse în cameră și puse totul la loc în buzunarul actorului. Renunță la gândul de a păstra revolverul. În spatele lui ușa se închise brusc cu un zgomot ca o împușcătură, iar Carosse sări în sus. Deschise ochii, îl văzu pe Charlot și strigă neliniștit: „Cine ești?“, dar, fără să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
În scurt timp răbdarea lui se văzu răsplătită: Charlot plecase din nou pe drumul spre St Jean. Actorul își scutură hainele de frunze și noroi și-și alungă amorțeala întinzându-se ca un motan castrat, mare și leneș. Pistolul din buzunarul hainei îi atinse coapsa. Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise, de-abia reuși să rostească bâlbâit: —Vă rog să mă scuzați. Dar, deși emoționat, își dădu seama că bâlbâiala spontană fusese exact nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]