630,907 matches
-
Vezi Erik Satie. Vine o vreme când în fiecare om recunoști pe toți ceilalți. Când moartea unuia e moartea tuturora; când nașterea unuia e ca nașterea tuturora; dar această paranteză e un neadevăr ; cine simte așa, nu mai poate trăi). Când scrii o compoziție nouă, vrei ceva. Fără să vrei ceva nu poți și nu are rost să scrii. Când vrei, nu știi cum vei fa- ce-o. După ce știi, și ai făcut, nu mai ai de ce s-o faci din
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
tuturora; când nașterea unuia e ca nașterea tuturora; dar această paranteză e un neadevăr ; cine simte așa, nu mai poate trăi). Când scrii o compoziție nouă, vrei ceva. Fără să vrei ceva nu poți și nu are rost să scrii. Când vrei, nu știi cum vei fa- ce-o. După ce știi, și ai făcut, nu mai ai de ce s-o faci din nou). După ce ai făcut, constați că ai făcut altceva decât ai vrut. (Dar fără să fi vrut acel ceva
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
el cu miere pe la urechi - Sat uriaș - iluzii de becuri, lumini și apă care curg la vale pe albia Sâmbetei - Aseară am făcut o baie de librării. Feerie a cărților și suspendare a timpului. Ieșind dintre cărți, nu mai știam când și unde mă aflu. Ceața de catifea a ochilor mei obosiți s-a ridicat și a devenit rouă. M-am plimbat încet (între orele 20-23) prin Saint Germain, Rue du Bac, Rue des Pyramides și până acasă - purificat. < 2 iulie
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
mei obosiți s-a ridicat și a devenit rouă. M-am plimbat încet (între orele 20-23) prin Saint Germain, Rue du Bac, Rue des Pyramides și până acasă - purificat. < 2 iulie 1970 > Nimic mai bun decât să fii tu însuți. - când singura ta salvare ești tu - atunci aceasta este într-adevăr forța ta imensă (când este unică - prin dezamăgire și disperare - ea devine semeție de neînvins). Peste toate valorile, simt Voința - deasupra ei Morala. Morala nu poate fi explicată decât printr-
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
orele 20-23) prin Saint Germain, Rue du Bac, Rue des Pyramides și până acasă - purificat. < 2 iulie 1970 > Nimic mai bun decât să fii tu însuți. - când singura ta salvare ești tu - atunci aceasta este într-adevăr forța ta imensă (când este unică - prin dezamăgire și disperare - ea devine semeție de neînvins). Peste toate valorile, simt Voința - deasupra ei Morala. Morala nu poate fi explicată decât printr-o forță care este deasupra, și de esența religioasă. O, farisei, farisei - duplicitate joasă
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
În ce condiții, am văzut. Culpa ministerului este deopotrivă materială și morală. Bibliotecarii, care au ieșit în stradă, ar putea alege calea justiției. Pe cine să sperie însă? Ei n-au aflat cu ce emoție se referă guvernanții la cultură cînd se reunesc în Forum? Hotărîrea de Guvern este nu doar anticulturală în spirit, dar nu e capabilă să-și respecte litera proprie. Se afirmă anume în articolul 6 că Biblioteca Națională va avea un sediu asigurat "prin preluarea unor imobile
De ce n-am participat la Forumul Culturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14964_a_16289]
-
din țară și străinătate, organziate la Neptun. Nina Cassian sosise din America, era o legendă vie, și rămăsese în spirit, nespus de tînără, fascinantă. Doar mersul pe jos pe distanțe ceva mai lungi părea a-i fi devenit o povară. Cînd i-am solicitat un interviu, și-a exprimat dorința să mergem pe țărmul mării (nu zărise încă marea de la sosirea la Neptun), să ne așezăm pe o bancă și să stăm de vorbă. I-am oferit brațul și am ajuns
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
așa este, asta am făcut și eu. Toată lumea îl critica și-l comenta negativ, mă refer la colegii poeți cu care am discutat. Spuneau că limba lui este o limbă anapoda, o limbă stranie, în care se traduce pe sine cînd scrie direct în englezește: că e ciufută, că nu e bine ce face și că nu dă roade, pentru ca abia după ce Brodzky a murit să se scrie despre el că poate tocmai acele incongruențe și stîngăcii ar putea da o
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
N.C.: Bineînțeles. De acum mă traduc singură și nu mai am nevoie de traducător. R.B.: Este o situație ciudată: un poet care se traduce singur, o adevărată aventură! N.C.: Nu, eu cred că este un privilegiu și vă spun de ce: cînd nu găsesc un echivalent perfect, ce fac? Schimb originalul! Fac ce vreau cu mine! (Rîde) Nu pot să-mi permit așa ceva traducînd pe altcineva, dar cu mine fac ce vreau. R.B.: D-na Nina Cassian, Dumneavoastră ați trăit intens o
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
Paul Celan cele opt poezii și cele opt poeme în proză pe care le-a scris în românește. Textele au apărut într-un magazin literar extrem de prestigios. Așa a fost cu Paul. Volumul meu de debut a apărut în 1947, cînd Paul plecase deja din România. R.B.: Da, dar sunteți evocată în cartea acelui autor german. N.C.: Este adevărat că cu Paul Celan am împărțit aceeași atmosferă, precum și cu alți prieteni, cu Petre Solomon... R.B.: ...și cu Ion Barbu? N.C.: Nu
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
fotocopii și le-am predat și la Academie. Da, a fost o întîlnire providențială în viața mea, cea cu Ion Barbu. I-am descifrat nopți întregi cu alți prieteni poemele. Ermetismul lor este foarte dominator, dar nu în toate textele. Cînd l-am cunoscut l-am întrebat despre o anume poezie. Asta poate să te amuze pe matale, d-nă Binder, care te-ai ocupat îndeaproape de poezia lui Ion Barbu. Este vorba de poezia care se termină cu șapte semne puse
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
care te-ai ocupat îndeaproape de poezia lui Ion Barbu. Este vorba de poezia care se termină cu șapte semne puse ciclic "El Gahel". Ei, ne-am bătut capul o noapte întreagă ce-o fi și asta? Suna destul de arăbește. Cînd l-am întrebat a spus: "Da de unde, asta a fost o femeie pe care am iubit-o, sau așa ceva, HELGA, și i-am pus numele pur și simplu...în roată". Am fost puțin dezamăgită, dar se amuza și el. R.B.
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
în momentul de față: am început un jurnal paralel aici în țară în 1975 (am scris vreo 300-400 de pagini), bazat pe jurnalele mele originale, dar comentate, adică cu toate aventurile mele, cu idealismul meu, cel de la 15 ani, pe cînd eram ilegalistă comunistă, un jurnal cu tot felul de lucruri care au reverberat și ulterior, dar pe care simțeam nevoia să le explic. La moartea lui Stalin, de exemplu, am scris în jurnalul meu (nu la comanda cuiva) un fel
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
la ce lucrez eu acuma. Poezie scrie aproape toată lumea, dar jurnalul ăsta numai eu pot să-l scriu și nu știu cîți ani îmi mai dă bunul D-zeu și de aceea acesta este proiectul meu esențial. Poezie scriu doar cînd îmi mai vine. R.B.: Acest jurnal poate fi și un fel de reevaluare a trecutului. În perspectiva prăbușirii comunismului și a dispariției stîngii tradiționaliste mă întreb: Poate fi jurnalul D-voastră și un fel de răfuială cu un idealism, cu
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
de grozăvii materiale asociate cu niște perplexități psihice pe care toate acestea ni le provocau și de aceea ne revenim atît de greu. Ne-au spălat creierul și ne-au distrus pe dinăuntru. R.B.: D-na Nina Cassian, sunteți acuma, cînd stăm de vorbă pe malul mării, pentru cîteva zile în România, vă reîntoarceți în Statele Unite. Care este spațiul libertății d-voastră? N.C.: Libertate? Eu, să știți că am fost liberă întotdeauna. Asta înseamnă că am fost iresponsabilă. Mă purtam iresponsabil
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
a trădat? Păcătoasă și nevrednică mai sînt! Lacrimile îmi țîșnesc. De frică, de ciudă. Se unesc cu șuvoaiele de afară. Mai mari. Și mai mari. Cad cu capul pe volan. Cît să fi stat? Afară era noapte de-a binelea cînd m-au trezit bătăile în geamurile mașinii. Chipuri hidoase se împingeau ca să mă zărească mai bine. Tot cu urîții ăștia îmi duc traiul și în iad?", m-am întrebat, privindu-i cum se-nghiontesc. "Doamna Marina...". I-auzi, mă cunosc
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
înapoi. Mișcarea era însoțită de un sunet subțirel, mai liniștitor decît torsul pisicii. O altă mișcare cu sunet la care îmi plăcea să asist era cea din micul atelier de remaiat ciorapi de pe strada Postăvarului din Brașov. O însoțeam din cînd în cînd pe mama la o doamnă cu bucle mici și arămii, care avea un aparat cu motoraș, pe a cărui gură rotundă întindea ciorapul. Apoi apuca cu o croșetă de argint ochiul scăpat și parcurgea cu ea drumul firului
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
era însoțită de un sunet subțirel, mai liniștitor decît torsul pisicii. O altă mișcare cu sunet la care îmi plăcea să asist era cea din micul atelier de remaiat ciorapi de pe strada Postăvarului din Brașov. O însoțeam din cînd în cînd pe mama la o doamnă cu bucle mici și arămii, care avea un aparat cu motoraș, pe a cărui gură rotundă întindea ciorapul. Apoi apuca cu o croșetă de argint ochiul scăpat și parcurgea cu ea drumul firului dus, refăcînd
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
uși și ușițe, ca o casă de pitici și un căzănel interior plin cu apă care rămînea caldă mult timp după ce focul se stingea. Plita era curățată cu un praf special și marginile nichelate erau frecate cu șmirghel (Schmirgelpapier), pînă cînd ajungeai să te oglindești în ele. Hîrtia de șmirghel era aspră, cu zgrunțuri mari și cenușii. Mai tîrziu, la școală, am regăsit șmirghelul, mult mai fin, de culoarea nisipul, cînd trebuia să răzuim, la fiecare sfîrșit de an, pupitrele de
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
special și marginile nichelate erau frecate cu șmirghel (Schmirgelpapier), pînă cînd ajungeai să te oglindești în ele. Hîrtia de șmirghel era aspră, cu zgrunțuri mari și cenușii. Mai tîrziu, la școală, am regăsit șmirghelul, mult mai fin, de culoarea nisipul, cînd trebuia să răzuim, la fiecare sfîrșit de an, pupitrele de lemn pe care apăruseră tot felul de desene și inscripții în cerneală, a căror elaborare migăloasă era o distracție în orele plicticoase. Lemnul se albea și se netezea sub mîinile
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
orele plicticoase. Lemnul se albea și se netezea sub mîinile noastre și uniformele cu pătrățele ni se umpleau cu pulberea moale. Cea mai frumoasă și mai veche amintire din fișierul cu gesturi pierdute este însă dintr-o dimineață de grație cînd, în loc să mă duc la grădiniță, am rămas acasă cu două plăpumărese. Era iarnă, și masa din mijlocul camerei era în întregime acoperită de apele ondulate ale mătăsii vișinii. Femeile își vedeau de treaba lor, tăiau, potriveau și coseau cu gesturi
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
cap și nu se jucase cu atîta gingășie în fața ferestrei pline de flori de gheață. Era o zi obișnuită de iarnă, femeile sporovăiau domol, pe masă prindea formă viitoarea noastră plapumă vișinie, iar eu primeam în numele familiei, cu solemnitatea vîrstei cînd totul e luat foarte serios, mulțumirile unui animal al pădurii. Și totuși eram în mijlocul unui mare oraș.
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
i)esie; drept care propriile-i probleme necesită, în continuare, un șir de note, separate, ale traducătorului..." E neîndoielnic că opera lui Mallarmé reprezintă pentru Șerban Foarță o �carte de căpătâi", un model îndelung asimilat. Cum se poate face o translație când aproape fiecare vers din originalul abordat e atât de celebru, încât ocupă pentru totdeauna memoria cititorului? Păstrând o puritate de cristal a echivalărilor, renunțând la neaoșisme, polizând cu maximă dăruire. Și încă - tot mai rămâne riscul de a nu consona
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
o dată: comportamentul odios al șefilor locali n-ar fi posibil fără focul verde arzând triumfător la centru. Ani de zile, preocuparea miniștrilor și a parlamentarilor a fost să se mute - nu contează procedeul - în vilele de pe străzile exclusiviste ale Bucureștiului. Când zona Primăverii și Cotroceniul s-au umplut, aceleași lepre, sau altele, convertite la business pe scară mare, au migrat spre Băneasa. în felul acesta, Țărișoara și Capitala au rămas fără cel mai important aeroport pentru curse interne - că zborurile spre
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
de după decembrie '89), și alta cu Vadim, Buruiană sau Ciontu. Neavând ce oferi populației înebunite de foame, peremiștii nu vor ezita să-i zvârle spre sfâșiere (la propriu!) pe împilătorii nației, lăcustele devoratoare ale ultimului gram din măduva spinării statului. Când ministrul de interne i-a privit adânc în ochi pe activiștii județeni ai P.S.D.-ului, rostind istoricele cuvinte: �în această sală se află mulți din capii corupției!" el îndeplinea o poruncă de sus. De fapt, i-ar fi fost mai
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]