1,531 matches
-
stau ca-n tron în verdea lume Și din cupe beau auroră cu de neguri albe spume, Pe când mii de fluvii albe nasc în umbră și răsun-. Cîte-odată-un corn de aur ei răsună-n depărtare, Trezind sufletul pădurii, codrilor adânci cântare, Chiamă caii lor ce-aleargă cu-a lor coame umflate-n vânt; Vin în herghelii de neauă, pe cărări de mult bătute Și pe ei zeii încalic-străbătînd pe întrecute [-Al] codrilor nalt întuneric, făr de capăt pe pământ. Dar adesea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-nțelepciune goală, Oricât de multe adevăruri știre-ar, Isvor de amărîre-i și de boală. În ladă aur oricât grămădire-ar - Cu aur nu se stinge-n veci amarul Și Pace numa-n inimă-i găsire-ar. Ușor trage prezentul la cântarul Înțelepciunii... Și ea-i fericirea. Cu-a răsăritului averi samarul Eu mi-l încarc - cu-a lui gândiri gândirea. Eu pasu-ndrept colo înspre cărunții, Gigantici muri ce-n câmpi îi sădi firea. Din codri-adînci, ce înmormîntă munții, Ce-abia și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
MULȚIME (cca 1874 ) Aducând cântări mulțime Și mai bune și mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua, Își muncesc sărmana minte - Plebea multe știutoare Pentru pîne, pentru linte? Sau cei ce păzesc cântarul A dreptății, dragă Doamne, Ce la domni sărută mâna Ș-altceva încă la Doamne? Sau acei care-și pun osul Carul statului de-l mișcă? Ah, prea știi mai dinainte Tot ce-i doare și ce-i pișcă. {EminescuOpIV 501
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zâmbire. Tot ce-aspirați în lume toate-au același fine. În mantie de rege m-am îmbrăcat pe mine Și de vă-ntindeți mâna dup-a mea umbra-avară Las mantia să-mi cadă și mă revedeți iară. Coroană, aur, glorii, cântare și comori, Istorie și nume, iubire și onori Sunt basmele ce-nconjur, rîzînde, chipul meu: Atingeți-le numai și veți vedea că-s... eu. Din frunzele istoriei, mirosul meu v-atinge [.............................. Am zugrăvit în ochi-ți semănături de stele. Moarte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lămpi de carbid în mână, sosiți de la muncă, gata să cumpere ce le vedeau ochii. Negustorii strigau la trecători și-i ademeneau în prăvăliile lor întunecoase. Lângă ei, olteni încinși cu brâie de piele, șoltici, vindeau mere iernatice, trăgând la cântar de sub priviri, sau se amestecau purtîndu-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegîndu-se din ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bagi capital în fleacurile astea și să-mi spui mie cuțu dacă nu ți-o place. - Știu, jupîne, știu... 86 - Păi dacă știi, de ce nu chemi, mă, zugravul să-ți scrie pe ușă: Bun, curat si ieftin? Cumpără-ți un cântar, fii cinstit, că omul la asta se uită, cum îi pui punga mpalanță! La preț arde-l, că nu știe. Tu iei zahărul cu zece lei, i-l dai cu paisprezece. Ies patru leișori la chil! Ușor. Zici că-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu pricopsiții. Și pielea ar fi luat-o de pe clienți, bani să iasă, că fără cincizeci de mii de lei nu mai scotea capul din Cuțarida! Iarna, uda lemnele cu un furtun, să înghețe și să atârne mai mult la cântar. Nu se uita că, în loc de o sută de kilograme, dă cu zece mai puțin. Muierile îl blestemau, își auzise vorbe, dar ce-i păsa? Seara, după ce lăsa obloanele, se apuca să-și numere câștigul. Și parcă-l mânca un vierme
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rebeliune! ARTUR: Ești un mincinos! CĂLĂUL: M-ați făcut mincinos! ARTUR: Nu mă pot înțelege cu tine... CĂLĂUL: M-ați înjurat! M-ați făcut cu ou și cu oțet! M-ați tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la cântar. O să se strice și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l de la spate.): Ăsta pe care l-ai adus. CĂLĂUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂUL: M-ați făcut mincinos! ARTUR: Nu mă pot înțelege cu tine... CĂLĂUL: M-ați înjurat! M-ați făcut cu ou și cu oțet! M-ați tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la cântar. O să se strice și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l de la spate.): Ăsta pe care l-ai adus. CĂLĂUL (Violent.): Dă-l încoa’! Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care a fost și rămâne a lor. Sfidători prin neputința ostentației de a se simți ca acasă. E poate ultimul spațiu care le-a mai rămas, închizând în acele cabinete, pe acele culoare, pe acele scaune și bănci cu mușama, cântare sau scuipători, duhul unui timp trecut. Mulți se revăd ca într-un ritual. Se privesc, o admirație falsă, „ce bine arăți“, deși știu că poate aceea-i ultima lor rețetă. Schimburi de informații despre scumpiri, despre mizeriile zilnice, de știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el nu scap niciodată așa ușor. Așa că am stat și-am ascultat iar toată povestea, de data asta n-a mai zis că mor într-un an și-așa mai departe - deși m-a pus să mă urc iar pe cântar și-s mai mare decât eram când mi-a zis asta, așa că știu că tot se mai gândește. Da’ a vorbit destul despre dietă și alte chestii până să-l întreb. De operație. Atunci mi-a zâmbit, așa, ironic, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cumpăr flori în loc și iubeam felul în care părea atât de încântată când i le aduceam la pensiunea aceea la care stăteam în primele două săptămâni după operație. Dar nu-mi place cum se tot măsoară și se urcă pe cântar - devine o obsesie. Ea râde doar de mine când îi spun și zice că era la fel de obsedată și-nainte, doar că nu vedeam eu pentru că o făcea-n secret. Mă tem că va ajunge anorexică - vorbește mereu despre mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se face în zilele noastre? Se iese în oraș? Ei bine, de ce nu? Stacey A u trecut deja zece săptămâni și nu-mi vine să cred cât am slăbit - aproape 60 de kile. E așa ciudat să mă urc pe cântar și să văd cum coboară acul tot mereu în loc să urce. Știu că slăbitu’ o să-ncetinească la un moment dat, da’ deocamdată-i magic. Două kile, trei kile pierdute - nu-i real. Știu că doctorii mi-au zis că recuperarea completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de kilograme cu care s-ar fi putut mândri orice adolescent. Locotenentul încercă un vag sentiment de neîndreptățire. Maiorul nu ținea nici un fel de regim, consuma pâine, dulciuri, bere, bea cafeaua cu zahăr ca oamenii, nu-i era teamă de cântar, n-auzise în viața lui de zaharină, dieta clinicii Mayo, "puncte", "fără sare și grăsimi". Ca toți oamenii grași, Azimioară avea impresia că mănâncă extrem de puțin. Era în permanență flămând, dispus la orice oră să se așeze la o masă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alimentarei, despărțită printr-o curte interioară de restaurantul Alba, se vînd produsele rare. Ca să se evite aglomerația În incinta magazinului, cumpărătorii se așază la rînd În fața unei uși Înguste de fier, baricadată cu o masă pe care se află un cîntar. Șirul gros, cam de cinci oameni și lung ca de vreo două sute este flancat de navete și lăzi ca să nu se atașeze șmecherii pe de lături. Primii cincizeci nu părăsesc niciodată ușa aceea Îngustă, nici cînd este Închisă cu lacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că stă la rînd undeva pentru cine știe ce gumă de mestecat cu aromă de fructe. — CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Ba cîntărește aproape trei funți și jumătate. Nu se poate! Pune-l pe cîntar, și-ai să vezi! După ce doamna Purvis ieși, Arthur Rowe se așeză În fotoliu și Închise ochii. Așadar, serbarea se terminase; În fața lui se Întindeau, ca un pustiu incomensurabil, zilele săptămînii. Fusese ziarist de meserie, pînă acum doi ani. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de scormonit și de aflat, ca Într-un șantier arheologic din care toate cioburile și statuetele dispăruseră, acum se concentra exclusiv asupra fizicului. Mergea de două ori pe zi la sala de forță și deja trăgea peste un chintal la cântar, având bicepși de dimensiunile Alpilor și capul cât un balon cu aer cald. Pe chelie avea tatuate În spirală cuvintele Don’t fuck with my unconscious mind! Pe burtă, un marinar și o doamnă din Înalta societate dansau lipiți unul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
țăranului. Lăzi cu mere galbene, suspecte. Pe talgerul de zinc cădeau prune vineții. O broboadă aplecată peste buchetul de morcovi. Tejghea albă, halate albe în jurul calupurilor de brânză albă : degete umede, înroșite, învelite în buburuze brânzoase. Guralivi glumeți, învârtind în jurul cântarelor mari mâini noduroase. O găsiră greu : pipăia morcovii, țelina, contempla îndelung, fără să vadă, ca și cum s-ar fi rugat unor sfinți, chipurile țăranilor. Bulbi bolovănoși de corali, ca niște creiere astrale : conopidele. Printre boturile bocancilor, saci prăfoși de cartofi. Un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de pe meleaguri. Pentru stupi și pentru faguri. Pulberi, rouă, stropi și leacuri, Poate că de mii de veacuri. Ca din lână, ca din ace. łeși rețeaua de ghioace. De celule-n care pui Mierea dulce și un pui. Scule, numere, cântare Au spus la măsurătoare Că-ncăperea cea mai mare În găoaca cea mai mică E ghiocul tău, fetică. Ești, pe lumea de sub cer. 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: umbra. Iepurașul împietri de groază...” Cel mai mare inginer. Pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
niciodată. Și cât stătuse la Hogan pierduse ceva În greutate. — Mda, cu treaba asta n-a trebuit să-ți faci probleme niciodată, spuse John. — Da, nu și-n privința asta, spuse Jack. După prânz ne-am dus la Garden pentru cântar. Stabiliseră că trebuie să aibă șaizeci și opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da, nu și-n privința asta, spuse Jack. După prânz ne-am dus la Garden pentru cântar. Stabiliseră că trebuie să aibă șaizeci și opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o grămadă de tipi. Hai să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-n privința asta, spuse Jack. După prânz ne-am dus la Garden pentru cântar. Stabiliseră că trebuie să aibă șaizeci și opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o grămadă de tipi. Hai să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din cap spre Walcott. — Hai, lasă prospul, spuse Freedman. — Ei, cât am? Îi Întreabă Jack pe tipii care citeau cântarul. — Șaișase de kilograme, spuse grasul care stătea la cântar. — Ai cam slăbit bine, Jack, spuse Freedman. — Acum cântăriți-l și pe el, zice Jack. Walcott veni lângă noi. Era un tip blond, cu un piept și niște brațe ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din cap spre Walcott. — Hai, lasă prospul, spuse Freedman. — Ei, cât am? Îi Întreabă Jack pe tipii care citeau cântarul. — Șaișase de kilograme, spuse grasul care stătea la cântar. — Ai cam slăbit bine, Jack, spuse Freedman. — Acum cântăriți-l și pe el, zice Jack. Walcott veni lângă noi. Era un tip blond, cu un piept și niște brațe ca de halterofil. Cu picioarele stătea mai rău. Jack era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai rău. Jack era mai Înalt cu un cap. — Sal, Jack, spuse. Era plin de semne pe față. — Sal, spuse Jack. Cum te simți? — Bine, zise Walcott. Lăsă să-i cadă prosopul cu care era Înfășurat și se urcă pe cântar. Avea cel mai lat spate și cei mai largi umeri pe care i-am văzut vreodată. — Șaișapte de kilograme și nouă sute de grame. Walcott coborî de pe cântar și-i rânji lui Jack. — Ei, zise John, Jack are cu vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]