2,091 matches
-
piatră netedă i-au purtat pașii până în platoul muntos acoperit de iarbă și străjuit de conifere ce urcau până departe și, parcă mai repede decât în altă călătorie, unde s-a oprit pentru a-și verifica echipamentul de alpinist. Se cățără precaut, atent la fiecare pas, până la o stâncă mai mare, ieșită mult în relief față de peretele abrupt. Și-a asigurat stabilitatea, prinzând cordelele de pitonii pe care i-a înfipt cu mare grijă în peretele dur și a început să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îți lipsește în continuare, din ce în ce mai mult. ai alergat prin oraș urlînd izbindu-te cu trupul tău nefericit de zidurile, de semnele de circulație, de lampadarele orașului. Pînă la urmă te-ai urcat în turnul primăriei și de acolo te-ai cățărat pe acoperiș ca să vezi de sus tot orașul. ai simțit că ești urcat chiar pe creștetul orașului, dominîndu-l cu privirea și cu simțurile. L-ai simțit cald și viu, deschis la picioarele tale docil, ademenitor. abia acolo, pe acoperișul orașului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la astfel de lucruri ? strig eu aruncînd cu cocktailuri molotov de pe acoperișurile orașului. La ce bun ? Dar Vocea continuă să nu tacă, îmi sfredelește acum viitorul, visele care nu au fost încă visate, mă inundă cu lucruri netrăite încă. sunt cățărat pe turnul orașului, acolo unde, în tinerețe, am făcut dragoste cu orașul. Dacă mai continui, mă arunc în gol, îi spun. „aruncă-te, aruncă-te, să se termine odată” îmi șoptește Vocea. închid ochii. trag aer în piept. — sunteți niște
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
viața consacrată post-conciliară au fost intuite și demult pregătite tocmai grație căutărilor sale și a vieții sale. Existența fratelui Charles a fost o neîntreruptă călătorie de explorator, o peregrinare ce ne-a trasat o nouă cale, nu pentru a ne cățăra spre perfecțiunea cerului, ci pentru a coborî și a amesteca dorința lui Dumnezeu cu trăirea în preajma tuturora. Exemplul fratelui Charles reprezintă, în primul rând, dovada cea mai evidentă a faptului că putem învăța esențialitatea vieții tocmai de la cine credem că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ștergea sudoarea de pe frunte. - Domnișoară Otilia, zise el cu o umbră de ironie, la vîrstamea nu mă mai urc pe stoguri. Să se suie domnul Felix. Felix, atras de nebunia Otiliei, se urcă într-adevăr pe urmele fetei, care se cățărase cu mâinile și cu picioarele. Pascalopol aștepta jos, vădit încurcat, în vreme ce Otilia, cu mâna streașină la ochi, ca un general, făcea de sus observațiuni: - Vai, ce de mai sunt! - Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de gând să te urci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
către geam, pentru a privi în afară și pentru a se pregăti de extaz. - Și zi-i așa, ai fost la spetit?!... Te-a trimis statul să-ți depui osul la muncă?!... Am citit undeva că, acolo, unde le-ai cățărat tu negroteilor combinatele în cocotieri, dacă-ți lași o pereche de ghete afară... după unșpe minute, poți să-ți încingi cafeaua pe ele... Iar dacă le uiți un sfert de oră, ți le evaporă direct. Și vine arăboii, care e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sămânța de gheață a Ispititorului. Care aproape că le congelase uretrele. Sau cât de însîngerate sau de ferfelițite, pe dinăuntru, se întorseseră de la Sabat. Erau toate dulci și fără Stăpân, lătrătoare și pofticioase ca niște cățele. Adevărate abisuri de spermă, cățărate pe două picioare. Mai fierbinți decât fierbătoarele electrice pe sub cârpele lor. Și când, dintr-o solidaritate petrecăreață de bucureștean, has-Satan sări plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o cheamă? - Cine?... Panglica? - Păi, da!... Vezi?... Asta vroiam să-ți spun. A găsit-o un prieten. Se făcea și mai cald. Din cinci în cinci secunde, pânza oceanului îl lua la țintă. Celestin țopăia, scăpând de un val, se cățăra pe bordura vitrinei, ridica și picioarele. Mesteca un chibrit. - ...Uite, cum să-ți spun?! Împlinisem zece ani... Eram printr-a patra.... Alunecasem fără să-mi dau seama într-o seară plăcută, era 1 Mai și auzisem de tine... Rămăsesem adică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
catifea, pe care, într-un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era domnul Robin ridicol? Desigur, domnul Robin apărea, cu insistență, drept un temeinic ridicol, primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând, după ce pășise din neglijență într-o baltă de urină, ridicase scârbit carâmbul cizmei, exact în acel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sau cele cu fursecuri. Părea prea mult, fie și pentru o fotografie! Pentru că în felul în care zăcea între ele, excesiv de tămâiatul până atunci domn Pink Robin Floyd semăna deplorabil cu un pitic de o jumătate de metru, ce se cățărase pe masă, se murase în băltoaca mai sus numită și adormise sprijinit în baston. Omonimul său, Pink Floyd, înțelegîndu-i jena, trecu discret, dintr-o solidaritate masculină, peste ea, promițîndu-i printr-un mic semn că la plecare, profitând de haosul finalelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca umerii stângi ai veșmintelor victimelor împietrite să le mai fie îmbibați cu destui picuri de sânge. Până când, celor patru membri (cu vechimi diferite) ai trupei IF-ului să li se permită să-și vină, încet-încet, în fire, să se cațere, ca pe marginea unei gropi, evadând din colapsul lor rușinos. Să-și miște din nou hoiturile, să-și tragă palme, să-și clatine frunțile. Să asculte cu și mai mare atenție tonurile celor doi necunoscuți care, după ce le zdruncinaseră și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
efracție, am făcut o groază de lucruri plăcute ori dezgustătoare. Am pornit-o din nou pe străzi. Am deșertat în mine cantități incomensurabile de vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pornit-o din nou pe străzi. Am deșertat în mine cantități incomensurabile de vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua zi), m-a amenințat că mă va scurta cu un cap
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aștepte, fie nu. Proletcultistele se dovedeau cele mai îndîrjite. Îi solicitau rapoarte amănunțite despre stările sufletești încercate în munca la strung. Îi înaintau notițe informative despre activitatea soților lor. Trebuia să le coboare cu forța de pe lampă, acolo unde se cățărau pentru a scanda, cică-se, pentru pace, înhățîndu- le de insigne, smucindu-le jos și învățîndu-le, el pe ele, poezii. Îl țintuiau. Atâta calitate posedau și ele. Se pricepeau de minune să țintuie. Ți se înfiora pielea de plăcere, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se vârau. - Nene Sinistrate, dar ce ești tu?... Vreun sonat?! Ți-au deranjat microbii biblioteca? De ce te-ai mutat cu patul afară? - Las-o! E-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ștaif de cheie de poartă de castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea inferioară, cheia nu avea trasat încă nici un element ce i-ar fi permis să slujească la închiderea-deschiderea unei încuietori. Bărbatul mătăhălos se cățărase cu coatele peste foaie și îl bodogănea pe desenator. - Cu țeava asta vrei tu ca să le dai pe spate pe elvețience?! Cu ce o să-l deblochezi și o să-l blochezi pe mecanism?... Crezi tu că guvernantele mai copticele n-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai priviri avea! Gheorghe a băgat de seamă. Mai la ziuă, când se încurcaseră limbile și dase o amorțeală peste Nicu-Piele, 1-a tras afară, pe prispa de lut a casei. 113 Era o noapte limpede. Deasupra foșneau frunzele zorelelor cățărate pe pereții scunzi. Mahalalele Bucureștiului se zăreau într-o parte, cu luminile lor pierdute. - Îți place, Paraschive? întrebă codoșul. - Ce să-mi placă? făcu ăl tânăr pe prostul. - Didina! Celălalt tăcu. Din casă se auzea glasul guristului: Foaie verde untdelemn
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce-avea la el pe masă. Sutele albastre i-au luat ochii cârciumarului. A pus o slugă de-a înșeuat o droașcă de-o avea, a suit butoiul cerut pe șleauri și-a desfăcut cepul. Pungașii și curvele s-au cățărat pe unde-au putut, nedumeriți, dar speriați de glasul grozav al Stăpânului care poruncea. - Mînă! a strigat argatului. Să mă treci Grivița pe la Gara de Nord, și de-acolo s-o iei spre Trei Coinaci... Gheorghe murise de frică la spatele căruței
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aprindă, dar crivățul stinse flacăra mică a bățului umezit. - Îți tremură mâna, ai? râse iar Anghel mânzește. Adu la mine. Încercă și el stricând câteva chibrite. Dumitru se uită îngrozit Împrejur, căutând un pom mai înalt în care să se cațăre. Umbrele negre ale copacilor tineri se mișcau într-o parte și-n alta. Dincolo, în câmpie, era pata rotitoare a zăpezii spulberate. Lupii se apropiau. Țiganii le auziră mersul gâfâit în haită și iar strigătul de foame al căpeteniei. Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inacțiune"200. Nu are rost să le mai accentuăm trăsăturile; oricum portretul rămîne întotdeauna în afara unor astfel de modele. Recrutat dintre oamenii aparte, pradă unei idei fixe, conducătorul ideal din psihologia mulțimilor merge pînă la capătul "nebuniei" sale. El se cațără pe culmi sacrificînd tot ceea ce îndrăgește un om ponderat, în deplinătatea facultăților sale. Ce contează o ambiție superioară, dacă nu are alături încrederea necondiționată într-o credință? Dar e un mare atu, și e tocmai atuul conducătorului, acela de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
afirma și editorialistul: „Stop! Help! În fața unei dificultăți la limita suportabilului, am crezut de cuviință, să vă ușurăm viața cu un pont - dumneavoastră, celor care ați investit în acest coșmar...”. Într-adevăr, la unele niveluri, Lara Croft trebuie să se cațere sau să înoate în canalele de scurgere ale Londrei (unde dau târcoale crocodili), iar torța nu rămâne aprinsă decât câteva secunde... Lara le poate cădea pradă în orice moment... Totul pleacă de la experimentele conduse de Martin Seligman, de la Universitatea din
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră o osândă. Se sculă de pe stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre Napoli, pe care trăsurile, trecând în goană, ridicau nori de praf. Puțin mai încolo era o cârciumă veche din care răsunau voci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vorbă, îi poftea să se adune laolaltă pentru a pricepe mai bine propria lor stare. Unii păreau gata de orice, nu mai izbuteau să facă față nevoilor și poverilor. Când seara revenea din acele sătucuri, își întorcea privirile: erau acolo, cățărate pe crestele dealurilor, cu fața spre mare. Uneori i se păreau niște ambarcațiuni gata de plecare spre locuri îndepărtate, alteori simțea dezolarea și tăcerea care domneau parcă din cauza unui blestem ireversibil, și se așeza pe o piatră mare frecându-și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
voastre floarea molimei, prin urmare nu aparțineți lui Dumnezeu, ci cetății Satanei. Îl cunoști pe Antonio Mesuraca? Îl cunosc. L-am crescut ca pe un prieten în casa tatălui meu, dar pe urmă a devenit un grec și s-a cățărat pe zidurile înnegrite și acoperite de mușchi. Mesuraca a mărturisit că tu ești căpetenia conjurației. Confirmi această versiune? Ce i-ați promis acelui biet animăluț de Mesuraca? Beneficii pe care n-o să i le dați nicicând? Nu, el nu e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
afla locuința lui Tommaso. Se numea Perniciaro fiindcă, așa cum spuneau bătrânii, acolo odinioară își făceau cuibul stoluri de potârnichi cu care ani în șir și-au potolit foamea oamenii. Locul era oribil, dacă-l priveai pe lumină: copăcei răsuciți se cățăraseră cum și unde putuseră; vântul adusese tot felul de resturi și oamenii din Stilo aruncau acolo gunoiul și cadavrele de animale de cel puțin două veacuri. Tommaso se aventurase cândva cu câțiva băieți, dar au trebuit să facă stânga-mprejur
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]