2,960 matches
-
ridicat mâinile și s-a lansat pe tobogan Înspre lume. Și am rămas singur. Evenimente din anii care au precedat nașterea mea: după ce a dansat cu Zoë la nunta părinților mei, părintele Mike s-a ținut după ea ca un cățel timp de doi ani jumate. Lui Zoë nu-i surâdea ideea să se mărite cu un tip atât de religios și atât de mic. Părintele Mike i-a cerut mâna de trei ori și de fiecare dată ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
caritabil din timpul unei catastrofe pe care acum nu o mai recunoștea. În sala lui de așteptare găseam la fiecare vizită aceleași reviste Highlights ferfenițite. ― Puteți găsi obiectele ascunse? Întreba jocul dinăuntru. Și acolo, În castanul răsfirat, se vedeau cuțitul, cățelul, peștele, bătrâna, sfeșnicul - toate Încercuite de propria mea mână În timp ce tremuram de la durerea din ureche, cu mulți, mulți ani În urmă. Mama mea evita și aspectele trupești. Nu vorbea niciodată deschis despre sex. Nu se dezbrăca niciodată de față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sa era imaginar. Un animal de genul ăla nu avea cum să existe. Avea corpul negru, cu părul scurt, dar plăcut atingerii, îmi închipui, cu ochi roșu în negru, urechi ascuțite și o coadă lungă și osoasă. Semăna cu un cățel, dar și cu o panteră. Era interesant. Întotdeauna mi-au plăcut fanteziile generate de propria mea imaginație. M-am refugiat în ele mereu când lumea reală nu era pe placul meu. Acolo, în tărâmul meu, eu eram stăpânul, iar realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tainiți și pe sub negre bolți, A misticei religii întunecoase cete, Pe funii lungi coboară sicriul sub părete, Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru sbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună - La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. {EminescuOpI 93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Lupu știe că Sorin și Sorina trebuie să vadă doar lucruri frumoase pentru ca, atunci când vor fi mari, să facă și ei la fel. Ce păcat că Sorineii stau atât de puțin la bunicii lor! Iar când ei pleacă, inima bietului cățel se umple de tristețe. Când mama, tata și copiii s-au urcat în mașină, Cuțulache e pregătit să-i conducă până la ieșirea din sat. Acolo, micuții săi prieteni își iau rămas bun de la el, făcându-i semne cu mâinile. Le
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
motorul mașinii, era tare fericit la gândul că-i va revedea pe Sorinei. A venit într-un suflet la poartă, mașina era, într-adevăr, acolo, dar, ce păcat! Din ea n-a coborât decât tata care, din câte-a-nțeles cățelul, venise, doar, să le aducă ceva bunicilor și avea să plece iute înapoi. Lui Cuțulache nu i-a venit să creadă că Sorin și Sorina nu erau în mașină. S-a dus până aproape de automobil și, sprijinindu-și labele din
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în încăpere și au văzut acolo, într-un colț, lângă ușă, un tuci cu ceva în el. L-au scos afară, dar Cuțulache mârâie din nou și râcâie cu lăbuța ușa cămarei. Ce-o mai fi vrând? Sorina deschide, iar cățelul se apropie de-o cutie uriașă, în care copiii văd că bunicii țin mălai. Sorina se duce în bucătărie, ia o strachină, o umple cu mălai, apoi se duce și o varsă în tuci. Ar mai trebui încă una, chiar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
da, parcă acum e altceva. Ar mai trebui puțină. Da, acum ajunge. „Cred că e bine! vrea să spună, cu un mârâit Cuțulache. Hai, s-o ducem, că lui Ghiță i s-a făcut foame. I-auzi, ce gălăgie face?” Cățelul prinde cu gura toarta tuciului. Lasă, Cuțulache, lasă că ducem noi, amândoi! îi spune Sorin. Du-te, mai bine, și deschide cu laba portița de deasupra jgheabului, pe unde toarnă bunica mâncarea. Zis și făcut! Copiii au ajuns și ei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe urmele lui. Nu i-a trebuit mult să-l prindă. Pe urmă, au început să se lupte între ei. Se iscase o gălăgie în ogradă, că nu știam ce se întâmplă. M-am trezit și eu și, după mârâiturile cățelului și ale jivinei, am cam priceput despre ce putea fi vorba. Așa că am luat un par și m-am îndreptat către ei. Am prins un moment bun și, poc! am lovit vulpoiul peste spinare. Înțelegând că i-am venit în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și pe la roșii, și prin vie ori pe la gutui, pruni și zarzări este Cuțulache, care vrea să vadă dacă nu li s-a întâmplat ceva rău. Atunci, știuleții și păstăile răsuflă ușurate, iar foșnetul lor parcă l-ar dojeni pe cățel: „Când mai vii pe la noi, dă-ne de știre! E păcat să ne speriem degeaba”. Copiii s-au trezit și ei, și-au făcut pătucurile, apoi au deschis și mai larg ferestrele - pe care bunicii le „uită” deschise în fiecare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cum sug ei fără să sențepe În ghimpii lui ?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de subt el Un bot timid și mic, ca de cățel, Și cu instinctul lui obscur A explorat terenul împrejur. Și-abia ciulindu-și țepile pe spate, Pe subt petunii grele de parfum, Atras de noapte și singuratate Și-a căutat încet încet de drum.... S-a mai oprit în măgheran
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
auzea, desigur, cu excepția lui Poochini, care Își ciuli urechile, Își ridică boticul și scânci Încercând să mă amușine. —Ssst, spuse Harry, și când Poochini tăcu timp de cinci secunde, Îndesă Încă o bucățică de ficat uscat În gura iubitului meu cățel. Lăsați-mă Însă să clarific lucrurile. Chiar dacă În final nu am mai făcut nici un fel de asigurare de călătorie, am adus acest subiect În discuție cel puțin de două ori. Îmi amintesc exact că le-am spus cât ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În același timp specimene perfecte când vine vorba de eficiența condiționării și a consolidării pozitive și totul va merge ca uns numai să știm să aplicăm principiile corect. Manipulatorii umani trebuie să fie absolut obiectivi În legătură cu ceea ce Îi motivează pe căței - prin urmare, trebuie să eliminați din start orice tendință de a atribui obiceiurilor adoratului canin - de a lătra, a mârâi sau a fura mâncare de pe masă - motivații antropomorfe cum ar fi mândria, răzbunarea, șiretenia sau trădarea. În termenii aceștia vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
drept jucărie de mestecat. Ah! Iată, «a prefera» pare să fie verbul cel mai eficient, nu credeți?“... Harry Bailley credea că oamenii trebuie dresați cât mai din timp, Înainte să apuce să-și traumatizeze pe viață sensibilii cățeluși. „Cursuri despre căței!“, obișnuia el să spună pe un ton călduros la televizor. „O excelentă ocazie de a interacționa, de a socializa, mult mai interesant decât cluburile anoste pentru cititori care fac ravagii pe alte posturi. Cursuri pentru cățeluși, un mod fantastic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
posturi. Cursuri pentru cățeluși, un mod fantastic pentru celibatari de a cunoaște oameni noi. Bărbați puternici și sensibili. Ham! Doamne fidele, cu picioare lungi. Ham-ham! Și-n plus, o grămadă de cățeluși adorabili. Imaginați-vă cum dau din coadă- de căței vorbesc, perverșilor mici.“ Și În timp ce clienții săi din fața camerelor de luat vederi Își purtau cățeii cu grație prin toate comenzile de la „șezi“, „culcat“, la „stai“ și „vino“, Harry Îi dădea Înainte ca să-i facă pe toți să se simtă Învingători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puternici și sensibili. Ham! Doamne fidele, cu picioare lungi. Ham-ham! Și-n plus, o grămadă de cățeluși adorabili. Imaginați-vă cum dau din coadă- de căței vorbesc, perverșilor mici.“ Și În timp ce clienții săi din fața camerelor de luat vederi Își purtau cățeii cu grație prin toate comenzile de la „șezi“, „culcat“, la „stai“ și „vino“, Harry Îi dădea Înainte ca să-i facă pe toți să se simtă Învingători, Încrezători și continuu motivați. „Ademeniți-vă câinele. Așa, dați-i cu bucățica de brânză pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care nu păreau mai mari decât Esmé. Cățelușul era al uneia dintre fete și spunea că mai erau și alții, șapte degete ridicate. Cățelușul avea probabil trei luni, zicea ea, și era „un câine foarte bun“. În timp ce tocmai spunea asta, cățelul se așezase pe vine și făcuse pipi. Plus că-l dă și ieftin, continuase fata fără să ezite, numai două sute de kuai, aproximativ douăzeci și cinci de dolari americani. Unde e mama cățelului? Întrebase Esmé. —Mama nu aici, răspunsese fata. —E orfan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era „un câine foarte bun“. În timp ce tocmai spunea asta, cățelul se așezase pe vine și făcuse pipi. Plus că-l dă și ieftin, continuase fata fără să ezite, numai două sute de kuai, aproximativ douăzeci și cinci de dolari americani. Unde e mama cățelului? Întrebase Esmé. —Mama nu aici, răspunsese fata. —E orfan? Iar frumusețile se grăbiseră să o liniștească: —Fun, fun, fun1. Garantat, dacă nu banii Înapoi. Spre deosebire de Esmé, care prefera Încă tricourile și blugii, frumusețile locale erau Înfășurate În rochii mulate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu mugurii lor roz În diferite stadii de Înflorire. La celălalt capăt al curții, o femeie bătrână stătea pe un scaun cu un copil mic În brațe, mama și respectiv fiica Îngrijitorului templului care locuiau acolo. Lângă ele stătea un cățel Shih Tzu, știrb și surd, cu blana albă plină de murdărie. Îi amintea lui Esmé de cățelușul de la hotel. Când a simțit-o că se apropie, cățelul a sărit, a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mama și respectiv fiica Îngrijitorului templului care locuiau acolo. Lângă ele stătea un cățel Shih Tzu, știrb și surd, cu blana albă plină de murdărie. Îi amintea lui Esmé de cățelușul de la hotel. Când a simțit-o că se apropie, cățelul a sărit, a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se repede la ea, lătrând cu furie. Esmé a țipat. —Fetițo, strigă femeia care lua interviul. Vino puțin să te Întrebăm de ce te-au adus părinții aici. Esmé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încerca să meargă, se Împiedica și cădea. Refuza resturile de mâncare chinezească pe care i le dădeau frumusețile de la hotel. Esmé simțise și o umflătură pe burtica lui. Cele care aveau grijă de el păreau complet indiferente la Înrăutățirea stării cățelului. Umflătura, spuseseră ele, nu era nimic, apoi una arătase cu degetul spre propria bărbie sugerând că nu era mai grav decât un coș. Fără griji, o asiguraseră pe Esmé, gândindu-se că voia să scadă din preț. Dai mai puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar Îi va trece În câteva luni sau, dacă nu, prin operație. Știa că dădea prea multe detalii, dar voia s-o facă pe Esmé să creadă până la capăt În capacitatea lui de a o ajuta. Esmé Începu să mângâie cățelul. — Deci ce are? Uneori, când se ridică, aleargă foarte repede parcă e nebună și apoi cade. Ar putea fi hipoglicemie. Spera din tot sufletul să nu fie parvoviroză. Trebuie s-o rehidratăm pe cât posibil și asta chiar acum. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
când pe jos se forma noroi. Ajunseră la un coteț În care erau niște porci imenși cu păr aspru. La apropierea vizitatorilor, porcii Începură să dea din coadă și să grohăie. Pe lângă coteț, purceluși roz se plimbau liberi ca niște căței, umblând după mâncarea pe care niște fetițe de nouă sau zece ani În picioarele goale le-o Împărțeau cu o mână, iar În celălalt braț Își duceau frații și surorile În fundul gol. —Fugiți, fugiți, le șopti Heidi purcelușilor. V-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu o urmări cu privirea În timp ce Marlena se Îndrepta spre lift. Abia Își primise whisky-ul cu apă comandat când o văzu pe Marlena dând buzna În bar, cu ochii măriți de groază. —Nu e În cameră! A dispărut! Și cățelul la fel. Avea vocea slabă și gâtuită. — Și i-am spus să nu iasă din cameră, am avertizat-o să nu deschidă ușa... O, Doamne. Ce ne facem? Din partea mea, nimic, răspunse Harry. Și Înainte ca Marlena să-i sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]