68,811 matches
-
deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de mai Înainte. Numai urletele câinilor răzlețiți, rămași fără case, din cartierul demolat, se auziră la fel de puternic. Câteva geamuri se deschiseră, oarbe În noapte. Locatarii mutați În blocurile noi
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
se putea zări (continuare) din cauza unor căști enorme, terminate Într-un fel de coroane cu fire lungi, tremurând În licărirea lor, răspândind lumină. Apoi flacăra lumânării se rigidiză și se mări nefiresc de mult. Bărbatul o scăpă din mână Înspăimântat. Căzută pe covor lumânarea Își continuă arderea. Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimită cu ea În podul palmei. ― E rece, mai putu ea să rostească rigidizându-se la fel ca bărbatul. Rămasă ca de piatră, cu lumina izvorând din
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
să se reverse lumină. Câinele se repezi la ciudații vizitatori mârâind. Hamilcar ! striga Georgescu vrând să-l oprească. Dar era prea târziu. Un fascicol luminos țâșni dintr-una din razele coroanei, spre țeasta câinelui dezlănțuit. Un schelălăit și trupul Îi căzu inert pe pardoseala holului, alăturea de covorul lung ce traversa spațiul Încă de la intrare. Un firicel de sânge i se prelingea ușor, sub privirile bărbatului Încremenit la rându-i cu lumina În mână. Copilul ce privise uluit desfășurarea rapidă a
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
privi uluit după care se repezi sărind peste cele câteva trepte, cu satârul ridicat, asupra a ceea ce Însemna cap, al celui din urmă ciudat vizitator. Lovi cu sete. Sfera de pe umerii celui lovit plesni. Satârul se dovedise puternic. Cel lovit căzu. În cădere se sprijini de umerii celor din față, Întorși odată cu zgomotul produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu zgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalți, străinul se lăsă
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
de pe umerii celui lovit plesni. Satârul se dovedise puternic. Cel lovit căzu. În cădere se sprijini de umerii celor din față, Întorși odată cu zgomotul produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu zgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalți, străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soții lui, spre ieșire, În vreme ce Georgescu, orbecăind cu mâinile Întinse dădu peste tocul ușii vecinilor de la parter peste pragul căreia se prăbuși fără
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
cunoștință. * * * În urma lor, luminile din apartament mai pâlpâiră o clipă, după care Începură să pălească, până când bărbatul scoase un strigăt de durere, din cauza lumânării ce-și recăpătase căldura firească. Rigiditatea corpurilor dispăru ca prin farmec, odată cu dispariția luminii nefirești. Lumânarea căzută din nou pe covor fu ridicată cu repeziciune de femeia grijulie fată de soarta covorului. Ce-i asta ? Îi zise bărbatul privind la trupul Întins peste pragul lor. Femeia privi la rându-i nedumerită, la necunoscutul prăbușit, apoi la câinele
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
trupul Întins peste pragul lor. Femeia privi la rându-i nedumerită, la necunoscutul prăbușit, apoi la câinele ce stătea nemișcat În holul lor. L-a omorât ! L-a omorât cu satârul, zise ea cu spaimă, arătându-i bărbatului satârul Însângerat căzut pe holul de mozaic. Georgescu Își privi câinele cu durere. Hamilcar, murmură el stins, părăsindu-l pe holul de la parter. Câinele rămase nemișcat. Sângele Închegat arăta că iremediabilul se Întâmplase. Pe satârul lui, atârnând pe lângă pijamale, era numai sânge. Deci
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
categoriile. Nu numai eu, ci și unii dintre ei cred că Uniunea Europeană este un vis. Chiar Înainte de Începerea celui de al doilea război mondial - și după terminarea lui - era deja prevăzut un proiect de Uniune Internațională Europeană. Dar planul a căzut. Totuși, acum există o Uniune Europeană, cu capitala la Bruxelles și cu parlamentul la Strasbourg, În Franța. Știu, dar ce uniune continentală e aia când o serie de țări sunt ținute pe dinafară?! România e În Europa de când e lumea
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
aceeași Maica Fevronia: „Intr-o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd În amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii Împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era În cerdac.” Ea Își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din viață, pe 3 august 1889: ”A invitat ca niciodată pe toți cunoscuții din Văratec. Era bine dispusă. A cântat Steluța și
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
de data aceasta Înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum Îl au edițiile noastre curente. În manuscrisul eminescian este, Însă, așa: Pe păreți icoane mândre zugrăvite n'umbră par... Poetul are, adică, acest apostrof oarecum ciudat: deși cade vocala Î din În, și ar fi trebuit scrie zugrăvite'n umbră, totuși apostroful este după n. Poetul scrie, adică leagă cuvintele așa cum vrea să se accentueze pentru sens. Într.adevăr, una e una și alta e alta: cum avem
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
duhovnicesc spre Dumnezeu presupune o adevărată luptă pe plan spiritual cu noi înșine, cu diavolul și cu atracția manifestată de materie asupra trupului material. În literatura patristică ni se relatează cu bogăție de amănunte formele diferite de manifestare a omului căzut de la ascultarea de Creator la robirea față de creatură. Sfinții Părinți au transpus ei înșiși mai întâi în viață sfaturile lor și așa au vorbit și au scris despre acest război nevăzut ca unii care au trecut prin el, câștigându-l
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
cu armele amintite, luptă soldată uneori cu răni și înfrângeri regretabile, nu este o luptă de luni sau de ani, ci de o viață întreagă. Ispitele în această viață sunt nenumărate, cel rău încercând să-l facă pe om să cadă pradă păcatelor și patimilor. Exemplu concludent îl avem pe dreptul Iov, care îndură suferința și toate relele ce-i sunt date de la diavol: nu-și pierde răbdarea, nu-l învinuiește pe Dumnezeu și nici nu-și ia viața. Dacă ar
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
cei încredințaȚi cu poftele lăcomiei pântecelui, cu iubirea de argint și cei care ne momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia pentru a lua în primire pe cei răniți de ei, fiind, de pildă, cu neputință să cadă cineva în mâinile duhului curviei dacă n a fost doborât mai întâi de lăcomia pântecelui. Mânia nu poate tulbura pe acel ce nu luptă pentru mâncări sau bani, sau slavă. Și nu putem scăpa de dracul întristării dacă nu ne-
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
luptă pentru mâncări sau bani, sau slavă. Și nu putem scăpa de dracul întristării dacă nu ne-am lepădat de toate acestea. Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de iubirea de argint. Deci, e cu neputință să cădem în ispita vreunui drac, dacă nu suntem răniți mai întâi de acele căpetenii ale lor<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor și a gândurilor, cap. 1, în Filocalia..., vol. I, p. 62. footnote>. În același duh filocalic, Sfântul Isaac
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
de Arhiereul. Theodosie Ploeștenu, București, 1910, p. 124. footnote>. Ele nu ne fac să fim slabi, ci ne arată cum suntem. Pe de altă parte însă, „cine este ușuratic la minte și nu are un îndemn tare spre bine, acela cade în păcat și se aruncă pe sine în pierzare, chiar de nu ar fi diavolul<footnote Idem, Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post, versiune după ediția tradusă de Episcopul Roman Melchisedec (1893), în
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
vei vedea plin de sânge, și de multe ori rănit. Dacă și tu când vezi pe cineva făcând milostenie și celelalte mii de bunătăți, și prin aceasta tăind puterea diavolului - să nu te minunezi la urmă dacă îl vei vedea căzut în ispite și primejdii, și nici să te sperii, fiindcă tocmai pentru aceea a căzut în ispite, pentru că a lovit cu putere pe diavolul. <<Dar, zici tu, cum de i-a îngăduit Dumnezeu una ca aceasta?>> Ca mai mult însă
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
pe cineva făcând milostenie și celelalte mii de bunătăți, și prin aceasta tăind puterea diavolului - să nu te minunezi la urmă dacă îl vei vedea căzut în ispite și primejdii, și nici să te sperii, fiindcă tocmai pentru aceea a căzut în ispite, pentru că a lovit cu putere pe diavolul. <<Dar, zici tu, cum de i-a îngăduit Dumnezeu una ca aceasta?>> Ca mai mult însă să se încununeze, și diavolul să primească încă mai multe răni”<footnote Idem, Comentariile sau
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
mândria, trufia, părerea de sine, slava deșartă, osândirea altora, răzvrătirea minții, neascultarea, egoismul, eresurile, sectele, încrederea prea mare în mila lui Dumnezeu, cugetarea înaltă, hula, îndoiala, necredința, visurile, vedeniile, vrăjitoria etc. Aceste patimi, având la temelie mândria din care a căzut Lucifer în adânc, sunt foarte cu anevoie de cunoscut și tămăduit. 5. Din față ne ispitesc și ne tulbură diavolii cu nălucirea celor viitoare, adică ne aruncă în griji, în bănuieli asupra altora și în osteneli trupești peste puteri pentru
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
cu care ne-au supărat, ca să incepem din nou a-i urî; ne aduc aminte de păcatele trupești pe care le-am făcut, de fetele care ne-au smintit, de beții și alte răutăți din trecut, îmboldindu-ne voința să cădem în aceleași păcate de care cu greu ne-am izbăvit. 7. Dinlăuntru, adică din inimă, ne ispitesc vrăjmașii cei nevăzuți cu toate patimile care stăpânesc inima, precum: mânia, răutatea, pofta, răzbunarea, împietrirea, zavistia, mândria și celelalte, cum spune Domnul: „Iar
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
continui. Dar o și blestem, pentru că a blestema râul face parte din actul de iubire față de bunul Dumnezeu. Tot ce am vrut să spun este că răspunsul lui Eminescu atunci cand regina Elisabeta l-a întrebat cum scrie versuri. Maiestate, versurile cad din mine că frunzele moarte din copac'. De aceea, Rugul Aprins care a fost Eminescu nu îl poate stinge nici un furtun de pompier cultural.” La mulți ani, Dan Puric ! CRONICĂ UNUI SUFLET „GEORGE FILIP DIN PONTUL EUXIN” Mi-l imaginez
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
greu, și doar atunci când George Filip se acoperă cu acea lumină că un clopot dincolo de care Își rostește nemărginirea sufletului. Și cuvântul e unul singur și doar el, poetul Îi cuprinde Înțelesul Întreg și se transformă uneori În rug, și cade odată cu roua, lacrima care risipește lumină arderii spre necunoscut: ȚARĂ. „sunt prea puține flori peste câmpii iar versu-i prea sărac, de bună seama, să-ți cânt lângă un cer de ciocârlii iubirea mea eternă, Țară-mamă.” Ce ascunde lacrima poetului? Îl
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
te În colțul acesta, unde arde o candela m-a Îndemnat potrivindu-și aureola care m-a Învăluit și pe mine când am aflat ca.... „A venit ca o lumânare eternă De departe, poate din Dumnezeu, În grota sufletului meu căzut În bernă, EU la un pas de șaptezeci de toamne eu Scoteam apă sfințită dintr-o fântână În care izvorul aproape secase; ...................................................... Am să te botez Maria, bine-ai venit! Și lumânarea venită din cer s-a așezat În palmă
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 293. footnote>. Referindu-se la participarea la Dumnezeu, în aceeași operă De vita Moysis, Sfântul Grigorie adaugă: „Ceea ce mi se pare că Moise, în lumina teofaniei, a înțeles, este că nici unul dintre lucrurile care cad sub simțuri nu subzistă în mod real, în afară de Ființa transcendentă de Care întreg universul atârnă. În nici o făptură în afară de a Sa, inteligența nu găsește acea suficiență care să-i permită de a exista prin sine în afară de participarea la ființă. Ființa
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
îndoială, cinstea Tatălui și e făcut moștenitor al tuturor bunătăților părintești. O, uriașă dărnicie a bogatului Stăpân! O, mână largă! Cât de mari sunt darurile comorilor negrăite! Din iubire de oameni, ridică aproape la aceeași cinste cu Sine firea cea căzută în necinste din pricina păcatului. Căci, dacă ne face prin har ceea ce El este prin fire, ce altceva ne dă decât deopotrivă cinstire cu Sine, prin înrudire?”<footnote Ibidem, 7, P. G. XLIV, col. 1280C; am consultat pentru acest text și
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
n-au scăpat protestanții și romano-catolicii<footnote † Antonie Plămădeală, Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, Sibiu, 1983, p. 253. footnote>. Fără această distincție (între ființa divină și energiile divine necreate) nu poate fi înțeles raportul omului cu Dumnezeu fără a cădea în panteism sau fără a-L despărți pe om de Dumnezeu printr-o prăpastie de netrecut, omul și Dumnezeu rămânând două existențe paralele și independente care nu se întâlnesc niciodată. Dacă am putea la un moment dat să participăm într-
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]