KorAP: Find »[drukola/base=călător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...1102 >

27,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

întâlnești frumusețea măreață și sălbatică prin care se deosebesc Munții Moldovei. Acolo, pământul, stâncile și pâraiele sunt încă în starea primitivă a naturii. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se despletesc în cărări de argint. Călătorii ce au străbătut acești munți, cu greu mai recunosc locul pe unde au trecut. Totodată acest amfiteatru de munți a apărat poporul român de orice primejdie de-a lungul veacurilor. Din vesele sate sau orașe, suie diferite poteci printre pajiști

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
să nu mai facă rău... Bine copile!... Dar mașina timpului își încheie durata. A fost frumos! Trebuie să mă pregătesc pentru Persia, Egipt și China... Nicușor Crăciun, clasa a IV-a C 4. COMPOZIȚII DESPRE PATRIE Munții, grânele, apele vorbesc Călătorule străin care-ți poeți pașii pe aceste meleaguri, dacă vei voi, după ce vei străbate în lung și-n lat lumea, poposește, te rog, aici la porțile Europei, unde vei putea vedea frumusețea de neuitat a pământului românesc cu care natura

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
țării este marea mea familie. Asemenea unui stejar falnic și vânjos, cu rădăcinile adânc înfipte în pământul scump al țării din care-și trage viguroasa sevă, a crescut de-a lungul mileniilor, înfruntând tot mai mândru vicisitudinile sorții. Pretutindeni aici, călătorule străin, munții, grânele și apele vorbesc despre istoria acestui popor și de aceea, te rog, descoperă-ți fruntea în semn de adâncă recunoștință ori de câte ori pașii te poartă pe mândrele plaiuri ale Mioriței. Mona Ramură, clasa a VIII-a B Patria

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
să înveți în viață. Patria se simte în tot ceea ce plăsmuiește inima noastră, în tot ceea ce făuresc mâinile noastre, în tot ceea ce gândim, trăim și aspirăm, în tot ceea ce ne înconjoară. Gabriela Șerb, clasa a VII-a A Țara mea Călătorule străin care străbați aceste minunate meleaguri, întoarce-ți privirea spre orișice loc și vei descoperi pretutindeni numai imagini feerice. Fiecare din aceste locuri își are nu numai frumusețea, ci și legenda lui. De la Dunăre până la Prut, ținuturile păduroase îți veghează

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
sta îngrămădiți la același calculator și de a ni se împlini unele visuri! Alina Dumitriu, clasa a IV-a C 11. COMPOZIȚII GRAMATICALE Orașul meu Nicăieri n-am văzut o priveliște mai frumoasă decât imaginea pe care o oferă ochiului călătorului orașul Huși. Cine sosește la Huși cu trenul este încântat de frumosul peisaj ce i se oferă de o parte și de alta a liniei ferate care coboară șerpuind de-a lungul a 6 Km în jurul dealului Dobrina. De o

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
o scară ce suie pe dealul Dobrina și livezi care au luat locul pădurilor de altădată. Priveliști neașteptate, mereu altele se dezvelesc la fiecare cotitură a căii ferate. La puțin timp după trecerea trenului de halta Dobrina, se deschide în fața călătorului o depresiune largă, luminoasă, pe fundul căreia se îngrămădesc ca niște ciuperci, o sumedenie de case și blocuri, alături de numeroși arbori ce-și înalță vârfurile către soare. În partea cealaltă a orașului sunt dealuri domoale acoperite cu vii printre care

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

uscau pe măsură ce se nășteau, lăsând sticla așa cum fusese la Începutul iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină. La câțiva pași de calea ferată, ardea un pin singuratic. Preț de câteva minute, călătorii au privit vâlvătaia cu sufletul la gură, cu respirația tăiată. Câțiva bărbați curajoși au coborât din tren și s-au apropiat de foc, urmați apoi de alții și de alții, la fel de curajoși, dar mai circumspecți din fire. Chiar șeful trenului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fu Întrerupt de un șuierat vesel de locomotivă, urmat imediat de urale și de o horă furtunoasă În jurul focului. Erau, după toate semnele, salvați. 8. Trenul Își reluă mersul său legănat de rață Îndopată, În timp ce pe culoare și În compartimente călătorii se Îmbrățișau și se sărutau la Întâmplare, urându-și An Nou fericit. Ai văzut dă ce-a fost În stare? Să-ți bați copiii, nu alta. Stătea iel așea liniștit, nu zicea nimic, da' ceva tot Îi trecea lui pân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-a În depozit de sticle și diverse ambalaje. Birourile au rămas aceleași. Ca și mutrele funcționarilor: importante, grave, cu toate că liniile se Înfundă În dealul Împădurit din apropiere. Ciudat era faptul că fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi peri, cu urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon de plecare a navetei și să apuce bagajele așezate prudent la Îndemână lângă scaune de grija hainelor erau scutiți pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pe un medalion, prins Într-un lanț gros de argint. Până la plecarea trenului mai erau două minute. Timp suficient pentru câteva sfaturi. Locomotiva șuieră o dată scurt și porni din loc, urnind și vagoanele cu o smucitură puțin dorită de vreun călător, dar cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În destin când bărbatul care ocupa locul de vis-à-vis avea să declare puțin mai târziu: dacă ar fi plecat cu două minute mai devreme aș fi fost un om nefericit. Îmi place să cred că așa ar fi fost, căci călătorul de care vă vorbesc urma să devină după un an de curte Înflăcărată soțul meu. Preocupat peste măsură de soarta sa, șeful ridică brațul arătând verdele. Flecăreala bătrânei Începuse să-l obosească. Răsuflă ușurat văzând cum se făcea tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
lozuri; mulți s-au trântit care pe unde, cu fața la pământ; din WC-ul gării au ieșit În grabă câțiva cetățeni Îmbrăcați sumar; șeful postului de miliție TF s-a baricadat În sediu Împreună cu cei doi subordonați ai săi, iar restul călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

vremuri" (2006). De asemenea, sinteza seminarului pe tema "Relațiile dintre România și Africa. Tradiții, prezent, perspective" (1999). La acestea, pot fi adăugate cele două cărți pe teme africane: "Verdele junglei" (1994) și "Verdele junglei nigeriene" (1996), având drept conținut impresiile călătorului prin Africa, respectiv, despre istoria, cultura, realitatea social-economică și de mediu ale comunităților etnice din Nigeria, inserate sub forma unor eseuri literare, de comparație cu cele din România. Se adaugă legenda nigeriană "Trei surori" (2003), imaginată original de autorul român

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

șinelor, vagonul se opri, Cargobot se urcă foarte sigur pe el, cu ochii strălucind ciudat. Ăsta-i beat, duhnește de la o poștă! se strădui o gospodină cu patru sacoșe burdușite în mâini, să inițieze o ședință de psihanaliză cu ceilalți călători, dar o privire zgomotoasă o lovi în plex și un rânjet îi opri avântul. Cargobot, fără să vrea, coborî la intersecția străzii Dorobanților cu Școlilor și pluti, mai bine-zis zbură, în direcția cimitirului Sfântul Constantin. Și în timpul acesta se făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
violurile, crimele, spargerile și bancurile politice erau atribuite acestor ciudați cu bărbi, plete, valize și role. Toate echipajele de poliție, trupele de intervenție rapidă, geniștii, procurorii, criminaliștii, mașinile pompierilor și ale Salvării veneau la gară luând la puricat pe toți călătorii lumii a III-a, a II-a și întâi, pentru ca, apoi, să strângă cercul în jurul studenților. Faptele, după îndelungi cercetări, dovedeau nevinovăția bieților rătăciți acasă. O a II-a categorie era reprezentată de elevii care, deși posesori ai diplomei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
o dezlegare a celor mai încâlcite mistere decât ceilalți locuitori ai orașului veșnic, Brăila, comportamentul studenților plecați în grabă de unde au venit, așa cum cercetau panourile electronice pentru un tren în care o dată la o sută de ani se urcau câțiva călători și aceia sosiți din viitor și mai ales cum în clipa în care oprea trenul așteptat plecau firește doar cei în cauză. Fiindcă apucaseră să citească pe tabla indicatoare ceea ce refuzau ceilalți călători: destinație necunoscută. Cum aceștia apăreau din când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
o sută de ani se urcau câțiva călători și aceia sosiți din viitor și mai ales cum în clipa în care oprea trenul așteptat plecau firește doar cei în cauză. Fiindcă apucaseră să citească pe tabla indicatoare ceea ce refuzau ceilalți călători: destinație necunoscută. Cum aceștia apăreau din când în când în orașul la fel de retezat de lama uriașă de buldozer, cu cerul la fel de jos privindu-i de pe acoperișul gării, rezemat într-un cot și mirându-se: ăștia-s neschimbați! Cum netezeau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
care nu a putut fi eradicată oricât efort s-a depus, candidații neadmiși la nicio facultate timp de 50 de ani acum tobă de cunoaștere a tuturor științelor lumii ca urmare a călătoriilor cu trenul, ratați care trăiau din mila călătorilor. Turiștii, care, după ce au băut apa de Dunăre, reveneau obsedant la Brăila, dar atunci se-mbolnăveau de munte, de tot ce nu includea cuvântul tren, fie albastre sau vișinii, potrivit sentimentelor pe care trebuiau să le transporte spre alte colțuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
au asemenea vise. Pentru că nu au un Mitică. Și tot mergând prin ploaie, ajunse la cimitirul "Sfântul Constantin". Te-ai hotărât să pleci, Mioara? Poarta era încuiată, dar prin ea trecu spectrul bunicului ei, cu Sfântul alături de el. Păreau doi călători zgribuliți în ploaie. Da! spuse Mioara. Dar n-am bani cât să-mi ajungă până la Paris. Bunicul o luă de mână și, levitând câteșitrei, ajunseră la linia ferată care despărțea Cartierul Hipodrom de Cartierul Lacu Dulce. Acolo am stat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
poate face în condițiile unor costuri diminuate. Între carcasa superioară a atacului de osie și șasiu este articulată grinda de reacție prevăzută cu elemente elastice din cauciuc (silencebloc) identice cu cele utilizate la suspendarea punții motoare a autobuzelor de transport călători de la care au fost preluate. Cutiile de unsoare sunt lăgăruite cu rulmenți radiali axiali cu role conice, câte o pereche pe fiecare cutie, cu posibilitatea reglării jocului din rulmenți pe măsura uzurii acestora. Carcasa cutiei de unsoare prezintă pe părțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în care legați de trecut trăiam în viitor. Bănuiam că Dincolo ne așteaptă un alt Mihai și un alt Gustav. N-aveți nimic în cap, decât vid! urla Sfântu' de Fizică. Dar vidul e plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-i! Urmează stația, cine vrea să coboare, să spună! Eu, spuse Hugo Mărăcineanu și cobora cu toate coletele, boccelele, rucsacurile și plasele burdușite, mai mult împins pentru a scăpa de pocitania aceasta cu ochi pătrunzători, care vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost pușcăriaș, sau pe nepot, cu viitorul trecutului lui cu tot. Dacă Gustav voia început de toamnă, Hugo picta început de toamnă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411

sară pe banchete deranjînd în mod evident pe ceilalți pasageri. Bărbatul, care după toate aparențele era tatăl lor, nu a luat nici o atitudine și privea apatic pe fereastră. Copiii deveneau din ce în ce mai neastîmpărați. Au rupt scaunele și chiar hainele unuia dintre călători. În cele din urmă, au tras de păr o doamnă. Dar tatăl tot nu a intervenit. Aceasta a fost ultima picătură pentru Covey. Forțîndu-se să își mențină calmul, s-a ridicat în picioare pentru a-i atrage atenția tatălui: "Scuzați

Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

ca la un simplu joc). El fusese întotdeauna un adept al sporturilor minții. Înainte de bridge îl pasionase rebusul.“ Finalul cu rebusul este apoteotic. El dovedește că un absolvent de ASE nu este doar un om al cifrelor, ci și un călător în lumea cuvintelor, sensibil la tezaurul de frumuseți și la izvorul nesecat de înțelepciune din această veritabilă carte a cărților care este o revistă de rebus. Iubita si starea ei de hipotermie Emil Dogaru perseverează. După artificialul roman în două

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
stinse mai ușor înainte de a lua amploare“ etc. Din cauza acestui stil ticăit-sfătos, se creează impresia că lectura nu se va termina niciodată. Dacă ai făcut greșeala să te angajezi în parcurgerea cărții, îți vine să-ți blestemi zilele, ca un călător care trebuie să străbată deșertul Sahara. Începi să crezi că vor trece ani și încă nu vei fi ajuns la ultima pagină, că vei încărunți, că îți va slăbi vederea, și încă vei mai avea de citit ceva din exasperant

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]