2,794 matches
-
cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga. Cotii satul pe departe, și pe mal, în galop moale, mă întorsei spre căsuță, călăuzit de lumina care ardea acum ca și întâia oară. Mă gândeam cu inima strânsă că poate Marin n-a plecat pe baltă - și atunci ce fac eu? Mă mai gândeam că fata nu mi-a răspuns nimic când am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vei vedea că nici n-am nevoie de vorbe. Liniștește-te, rămâi frumoasă și zâmbește-mi. Baiazid a primit poruncă să se înfățișeze la împărăție. S-a înfățișat cu ochi de spaimă; a intrat șovăind în chioșcul unde l-au călăuzit curtenii. Privirile lui au căutat furiș pe muți cu juvățurile lor. Dar muții nu se vedeau. Nu-i nimic, împărații au și alte mijloace tot așa de sigure ca să te scufunde dintrodată în umbra nopții. Împăratul și doamna Roxelana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când ne-am întâlnit că se întâmplase ceva, se crease o conexiune. Apoi, faptul că ne-am reîntâlnit întâmplător după șapte săptămâni părea să fie un „semn“ că eram făcuți să fim împreună, dar nu voiam să îmi trăiesc viața călăuzită de „semne“, ci după fapte: 1) Nu puteam să neg că mă tulburase profund; deși insistam că de-abia dacă ne cunoaștem, în sufletul meu simțeam că ne știm foarte bine. Într-un sens bun. 2) Era ceva diferit de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vizirului său. Își făcu supușii să tacă pintr-un gest stăruitor cu ambele mâini, pentru a rosti pe un ton grav: „Credincioșii s-au pronunțat în majoritatea lor și hotărârea lor este luată. Vom urma calea păcii, încrezători că Dumnezeu ne călăuzește spre ce e mai bine pentru noi, căci El este Cel care ascultă, El este Cel care răspunde.“ Mai înainte ca sultanul să-și fi isprăvit fraza, Astaghfirullah se îndrepta deja spre ieșire, șchiopătând și mai tare din pricina mâniei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
există datina ca ei să fie angajați alături de bocitoare spre a spori jalea. E bine de știut că fiecare dintre aceste ființe are un concubin și că se comportă față de el întocmai ca o soție cu soțul ei. Să ne călăuzească Cel-de-Sus pașii departe de căile piezișe! Mult mai primejdioși sunt tâlharii care mișună în asemenea hanuri. Ucigași, briganzi, contrabandiști, proxeneți, purtători ai tuturor viciilor se simt aici în siguranță, ca pe un tărâm din afara regatului, organizând nestingheriți negoțul cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre dealuri, ca și cum ar fi cunoscut drumul. Cei trei intrară în pădure fără ca vreun om din sat să-i fi văzut. În curând, zăpada le acoperi urmele. — Știi drumul? întrebă bărbatul care, împreună cu Valerius, îl sprijinea pe gladiator. Te pot călăuzi până dincolo de dealuri. — Nu e prima oară când străbat ținutul ăsta. Știu încotro merg. Privi din nou în urmă. Nu suntem urmăriți. Bărbatul ducea un sac mare și pătura de blană; la brâu avea două pumnale. — Era mai bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei creaturi monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele sălbatice închise în fiecare dintre noi, adăugă Antonius, atingând capul balaurului. Uneori mă întreb, însă, dacă nu ar fi mai bine să ne manifestăm instinctele acelea, zise cu tristețe. Așa poate că am atinge mai repede scopurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
canatul ușii, și închise ochii, ascultând zgomotul copitelor. Potrivit unui vechi ritual, pe care spectatorii îl uitaseră de-acum, zgomotul copitelor invoca zeii infernali de sub pământ. Își dori ca acea minune să se împlinească și ca un demon să-i călăuzească mâna în timpul luptei cu Skorpius. Se îndoia că va fi în stare să-l învingă pe campionul lui Vitellius, și îndoiala aceea îl neliniștea. Încercă să rememoreze mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amintire. Amintire indiferent de vârsta celui care le deapănă. Amintiri nu numai de poeți și scriitori evocate, ci de orice muritor care a simțit dragostea față de cea care l‐a purtat în pântece, l‐a legănat, i‐a vegheat și călăuzit gânguritul, călcatul primilor pași, primele cuvinte, primele litere sau cifre puse în operă, legătura și descifratul cuvintelor, a rugăciunii, drumul în viață. Cu urcușurile și coborâșurile lui. Bucurii când se întrevăd piscurile, îngrijorările și lacrimile coborâșurilor, nu întotdeauna anunțate ori
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
era mare scofală nici să rămâi pe loc. Trosc. Exceptând-o pe Dolores, bineînțeles. Ea nu va mai urca niciodată pe munte. Dar, pe de altă parte, s-ar putea spune că dacă el ar fi de acord să-l călăuzească pe Vultur-în-Zbor - alegerea irevocabilă -, ar face asta de dragul lui Dolores. Trosc. Și apoi, ce s-ar întâmpla dacă Deggle ar ajunge aici imediat ce el ar pleca? I-ar putea face față Dolores? Se gândi la asta un moment, apoi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
însăși. Dar nu fusese destul de puternic, iar acum nu mai rămânea decât un singur lucru de făcut. Virgil Jones trebuia să intre acolo, în dimensiunile minții altui om, mult mai periculoase decât cele ale propriei sale minți, și să-l călăuzească spre ieșire. Alternativa era un sfârșit sigur. Mintea lui Vultur-în-Zbor urma să se supraîncălzească și, în final, să se mistuie complet, poate chiar fără putință de scăpare. Așa cum aproape că se autodistrusese, mintea lui Virgil Jones. Viermele care-și înghite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și-n josul muntelui ăsta nenorocit. Ai făcut destule. Nimeni nu poate lua asupra sa vinovăția unei insule întregi. A venit vremea să te odihnești. Lasă-l pe Vultur-în-Zbor al tău să-și continue călătoria, dacă așa trebuie. L-ai călăuzit cât de departe ai putut. — Sau cât de departe am vrut eu să merg, zise Virgil. în clipa aceea mintea i se umplea cu ideea de a se stabili aici. Să se stabilească! Dar, cine știe, poate chiar asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
altă stare, pe care, cu modestie, aș denumi-o conștiința Grimus. Aceasta este starea potrivită pentru întâlnirea cu mine și trebuie să vă mulțumesc încă o dată tuturor: absentului Nicholas Deggle, pentru că a făcut posibilă întâlnirea, ție, Virgil, pentru că l-ai călăuzit atât de abil către confruntarea cu mine, și ție, Liv, pentru că ai rupt ultima barieră ce stătea în calea întrevederii: bărbăția lui. într-un fel, Liv, tu ai fost Poarta în ceea ce-l privește. Acum, că a trecut de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alegându-te pe drept Subiect, ți-am remodelat viața de atunci încolo? Negi faptul că, luând-o pe sora ta din tribul axona, ți-am provocat expulzarea? Negi faptul că, izgonindu-l pe Nicholas Deggle în continuumul tău, te-am călăuzit către insula Calf? Negi faptul că, lăsându-te să cutreieri lumea timp de secole, în loc să te aduc aici, te-am făcut bărbatul care ești acum, cameleonic, flexibil și dezorientat? Negi faptul că, alegând un om asemănător mie ca înfățișare, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai interesant. Nu apare în jurnalul lui Virgil pentru că l-am ascuns de el. Este Cristalul Potențialităților. Cu el pot să examinez potențialele timpuri trecute și viitoare și să descopăr momentele cheie, puncte de răscruce în timp, cele care ne călăuzesc de-a lungul vreunei linii de flux. în caz că înțelegi ce vreau să spun. Vultur-în-Zbor clătină din cap - nu - în timp ce se uita atent la cel de-al doilea glob de cristal dezvelit. Globul nu era umplut cu apă, ci cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade. Scriu astfel cu duioșie despre cel ce am fost. Îl pot închipui. Îl pot improviza. Îl pot călăuzi prin timpul lui de odinioară, cu blândețea și bunătatea cu care eu însumi am fost condus. Știu, acum, că viața mea n-a fost întâmplătoare. Eu n-am putut să-i descopăr toate bucuriile care mi-au fost date. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tu singur iei din această Lume. Povara ta de minune și lumină din această Lume. Nici acum nu sunt pregătit. Doar că acum mă las dus în voia acestei coborâri. Luminarea care va să vină îmi duce parcă drumul. Îmi călăuzește pașii prin risipa zilelor de demult și îmi ordonează textul trăit de mine cândva, dar scris de un altul acum. Văd acum și momentul în care m-am despărțit de Vichi. Când am fugit, de fapt, de ea. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unui taur de Miura. Mă refer la un alt fel de tată. Un tată cumsecade, știi dumneata. — Un tată cumsecade? — Da. Ca al dumitale. Un bărbat cu cap, cu inimă și cu suflet. Un om În stare să asculte, să călăuzească și să respecte un copilaș, și nu să-și Înăbușe În el propriile lui defecte. Cineva pe care un fiu nu numai să-l iubească fiindcă Îi este tată, ci să-l admire pentru că este cine este. Cineva cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se Întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se Întîlniră și ea Îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca Înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor În care dispărură amîndouă. Julián Își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. — Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un Nou Testament ce zăcea pe masa de scris a sacerdotului. — Lăsați În pace Evangheliile. Îmi ajunge cuvîntul dumneavoastră. — Nu lăsați să vă scape nici o ocazie, așa-i? Părinte, ce fiară sînteți! — Haidem, vă Însoțesc pînă la ieșire. Ne-a călăuzit prin grădină pînă la grilajul de lănci și se opri la o distanță prudentă de ieșire, contemplînd strada ce șerpuia În coborîre spre lumea reală, ca și cînd s-ar fi temut să nu se evapore dacă mai Înainta vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
făcînd un ocol. Tata dormea și am urcat Înapoi În camera mea. M-am așezat la masa de scris și mi-am scos din penar stiloul Meinsterstück. Am luat o foaie albă și mi-am dorit ca stiloul să mă călăuzească. În mîna mea, stiloul n-avea nimic de zis. Am invocat zadarnic cuvintele pe care voiam să i le ofer Nuriei Monfort și am fost incapabil să scriu ori să simt ceva, În afară de groaza aceea inexplicabilă a absenței sale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cărui ultim cat locuia. Julián Îl Învățase să citească, să scrie și să cînte la pian. Duminica Îl ducea la teatru sau la concert. Hervé Îl idolatriza pe Julián și părea gata să facă orice pentru el, inclusiv să mă călăuzească pînă la capătul lumii, dacă ar fi fost nevoie. În a treia zi de cînd umblam Împreună, m-a Întrebat dacă eu eram iubita lui signor Carax. I-am zis că nu, eram doar o prietenă În vizită. A părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel vid vreme de aproape un minut, deconcertat. Am văzut În privirea lui că recunoștea anevoie locul, că totul Îi părea un truc macabru și crud. L-am luat de braț și l-am călăuzit Înapoi spre scară. — Aici nu e nimic, Julián, am șoptit. Familia a vîndut totul Înainte să plece În Argentina. Julián a Încuviințat fără vlagă. Am coborît la parter. Odată ajunși acolo, Julián s-a Îndreptat spre bibliotecă. Rafturile erau goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dădu seama totuși că adevărul lui Iisus fusese măsluit de unul din apostolii săi, În aparență cel mai credincios și mai fidel, pe nume Pavel. Ei, bine, profitând de naivitatea celorlalți, acest apostol Pavel, cu de la sine putere sau poate călăuzit de forțele obscure ce-și fac sălaș noaptea În mintea fiecărui om, Își permisese luxul să interpreteze Într-un mod foarte ciudat Învățătura lui Hristos, Îndreptând, astfel, lumea pe un drum greșit... În pildele sale din Evanghelii, Iisus spunea: „Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
semăna cu un picior... „Iată și piciorul dumneavoastră metric”, glumi el. „Acum, chiar dacă ați vrea, n-o să-i mai puteți cânta În strună lui Lilith... Ați fost eliberat... Acum nu vă mai aflați sub tutela fustei... Piciorul acesta vă va călăuzi pe-alt drum...” Acesta fusese comarul care o parte se derulase În somn, o alta În stare de veghe. Acum Noimann era treaz, dar iată că piciorul din vis Îi apăru În față. PAGINĂ NOUĂ V. Aria piciorului rătăcitor La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]