11,853 matches
-
capabilă de această miraculoasă diversitate de forme și nuanțe. Aranjamentele pe sectoare de activitate și aptitudini sunt acțiunile strict voite ale muritorilor. Ce spuneam?! Da. Voi suna mâine dimineață. Frământările din timpul nopții nu s-au lăsat așteptate. Urma să calc pe un teren minat, din punctul meu de vedere. Nu mi-a fost prea ușor până m-am hotărât să sun. Am fost cuprinsă de o oarecare emoție. Mi a răspuns maica stareță. La Început, a fost mai reținută, spunândumi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile albe, de volbură, cu cei dragi, dispăruți În pământul pe care-l călcam cu sfială și suferință. „Unde sunteți!? unde sunteți?! În fiecare zi aștept un semn de la voi. De-ați ști ce dor cumplit mă cuprinde, cum Îmi vine să răscolesc pământul cu unghiile până la sângerare”. Îndelung și zadarnic am tot așteptat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
până la pensie. După ce mă pensionez, mă Întorc acasă, la București și revin la viața obișnuită. Acum eram consternată. De fapt, nu știam nimic despre mănăstire, despre examenul care trebuie dat pentru a veni aici și a rezista tuturor canoanelor. Da! Călcasem pe un teren virgin, care și arăta frumusețea exterioară, dar interiorul era necunoscut pentru cei aflați doar În trecere. Florile nu purtau parfumuri otrăvitoare... otrava era chiar În mintea celor ce sperau că vor prinde un loc În rai... ... Altă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și a unui frate care murise. Înainte de a se face pomenirea tuturor celor trecuți la viața veșnică, un grup de cântăreți, cu preotul în frunte, înconjurau cimitirul de trei ori, cântând: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând...”. Printre cântăreți, Alexandra îl văzu și pe primul ei învățător. Purta un steag în mâini și cânta din toată inima și din tot sufletul „Hristos a Înviat!”. Îl întrebă pe taică-său despre acesta și află că, între timp, primul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bănuia că maică-sa se prefăcea doar că doarme, că simțea tot, dar nu-i zicea nimic, o lăsa să facă ce dorea, îi era atât de dragă copila ei cea șmecheră... În sfârșit, rochița fu gata. Maică-sa o călcase cu fierul de călcat și acuma era ca din magazin. O îmbrăcă pe copilă, îi zise să se învârteasă, o privi din toate părțile și exclamă fericită: - S-a făcut lucru bun, slavă Ție, Doamne, pentru ajutor! Acum las-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mama se opri prima din plâns și îi zise: - Lasă, nu mai plânge, Ioanică! Le-au biruit ciuda și invidia. Sunt niște copile. Adă la mama apă și o spălăm imediat, e vară și se va usca repede, apoi o călcăm și va fi ca nouă. Ești și tu vinovată, vezi ce se întâmplă când nu asculți de părinți? Ai vrut să te lauzi, uite că Dumnezeu ți-a arătat că nu e bine să fii mândră și lăudăroasă. Nu prea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care o simt aflându-mă la adăpost și privind prin geam dansul picăturilor de ploaie. Atunci când plouă noaptea și în liniștea întunericului se aude melodia picăturilor ce cad pe acoperișul casei, eu intru înlăuntru meu... Mă simt fericită când calc cu picioarele goale firele de iarbă aplecate sub greutatea ploii. Îmi place să merg și să alerg prin ploaie, să-i vorbesc și ea să mă asculte, să-i spun bucuriile și suferințele mele. Ea îmi adapă sufletul, mă spală
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
va dori. Nicolae adăugase grădina moșului la grădina sa, mutându-și gardul, dar pomii îi lăsase așa cum îi poruncise moșul ca și mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș Anton, îmi zise mama. Eu am rămas încântată de această istorioară. I-am spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată nu am zis
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de morală are cel care are putere, bani, prestigiu, dar și sclavi? Uitase că umblă după un hotel. Se plimba pe străzi fără să vadă oamenii, fără să audă ce se întâmplă în jurul ei, în astfel de momente o putea călca o mașină, putea s-o jefuiască oricine. A ajuns într-un turn, privește în jos la puzderia de oameni, îi vine să-și dea drumul de aici. Viața este un mare rahat... Și totuși dragostea înseamnă apropierea treptată de celălalt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâna, cel de după gard o duce la buze, ea închide ochii și simte cum îi fuge pământul de sub picioare, se dezlipește cu greu și se îndreaptă spre liziera pădurii, copacii par siluete de oameni care se furișează unii în alții, calcă pe iarba umedă și simte răcoarea nopții până în rărunchi, se apropie de pădure cu pași moi, vrea să se uite în spate dar știe că nu trebuie să facă asta, nu ar fi în stare să plece de acolo, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
comandant și am să-l rog personal să ne dea o mână de ajutor. Alex ieși din casă oripilat. Se vedea cât de colo că întreaga lui ființă era bulversată de cele aflate. Aproape că nu mai știa pe unde calcă. Ina rămase prăbușită în perne continuându-și plânsul, secătuită cu totul. La Miliție, colonelul Priboi îi spuse lui Alex că situația este deosebit de dificilă, e un fel de a căuta un ac într-un car cu fân. De regulă, căldărarii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ina și cu avocatul, intră Alex cu un coșuleț plin de căpșune, proaspăt spălate, pe care mai străluceau, ca niște briliante, picături de apă. Înveselit la vederea lui Jan, Alex spuse din ușă: -Ia te uită ce oaspete neobișnuit ne calcă pragul! Recunoaște, Jane, că se împlinește anul de când nu am ciocnit amândoi un păhărel, așa e? - O fi, că eu nu țin contul zilelor care trec pe lângă mine ca rapidul prin gările mici, ci al paharelor pline cu bucurii lichide
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pețitorii! - Ce pețitori, bulibașă? - Am stricat și eu o vorbă, dar nu chiar în vânt. Duminică vom avea nuntă mare. Dacă mireasa va fi pură, adică fecioară!... La noi, la căldărari, asta e o lege sfântă ce nu poate fi călcată. - Și dacă nu, ce se întâmplă!? - Domnule, nu e de glumă. În locul cuvintelor pot vorbi cuțitele! E mare necaz, se poate face chiar moarte de om. Mirele își cere galbenii plătiți pentru fată și nunta care trebuia sa fie prilej
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se spală separat. Până și apa în care s-a spălat partea de jos a corpului se aruncă departe de cort. Totul ține de pur și impur, ca o lege sfântă intrată în sângele nației noastre, care nu poate fi călcată pentru că altfel, cine încearcă e supus adunării de judecată. Am reușit să vă dezleg tăinuirea? - Îndeajuns de bine! Îți mulțumesc mult, bulibașă! - Și pot să vă mai spun, dacă o femeie trece peste o pălărie, a unui bărbat, e bibaxt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
serviciile mele și multă vreme nu m aș mai putea spăla nici cu apa Dunării de gura lumii. Așa și făcură. Unii tineri mai îndrăzneți încercară să depășească granița convenției, dar interveni cu hotărâre bulibașa. Cuvântul lui nu putea fi călcat. Odată ajuns acasă, avocatului, deși băuse cu precauție, i se păru că cerul și pământul au o rotație a căror mișcare era greu de stăvilit. Se culcă. Cât a dormit nu a putut să-și dea să seama. Trezit de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi avut în ulcele rachiu tare sau vin roșu și acruț care le ar fi șters toate îngrijorările. Deși masa se terminase demult, mirosul îmbătător de fasole mai stăruia cu putere în aerul împrejmuitor. Bulibașa călca meditativ, privind când într-o parte, când în alta.Toate corturile erau întemeiate, așteptându-și stăpânii să le umple cu somn și poate pentru unii și cu vise. Starostele își zâmbi în mustața stufoasă a mulțumire. Primii care puseseră în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
am poposit, gândeam... - Tu să faci cum ți-am poruncit, că altfel auzi glasul harapnicului. - Credeam... - Tu mai ales nu ai voie să crezi nimic, ai înțeles? Și bulibașa se îndepărtă fiind convins că Halânga nu va îndrăzni să-i calce porunca. Pe drumul de întoarcere spre cortul lui, Iorgu Stănescu se gândi cum Halânga îl purtase prin judecăți și câți galbeni intraseră în buzunarul avocaților ca să-l aducă în șatră. Nu se prinsese de el nici o meserie. Ce-i drept
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
câinii și le-ar fi semnalat prezența. Celelalte căruțe îl urmară supuse fără a întreba de ce? Era îndeajuns că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la rând și acum continuau aceeași goană nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vestea care îl puse în derută. Ce-or fi având cu noi? se întrebă el. Ca și ceilalți bulibași, era răscolit de întrebări fără răspuns. Ce și cine făptuise acel ceva, motiv pentru care stăpânirea făcea atâta zarvă și le călca pe urmă oriunde voiau să se aciueze!? Dacă se căutau motive, se puteau găsi: că în cutare sat, la trecerea convoiului de țigani, au dispărut fără urmă mai multe gâște, că un cioban se plânsese de lipsa a doi cârlani
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că venise timpul de a se lua o hotărâre. Care hotărâre!? De ce și de unde venea aceasta? se întreba el. După înfățișarea de la Miliție, lucrurile se întețiră. Oamenii legii, deși nu se arătau, prezența lor era simțită ca o umbră ce călca o dată cu fiecare pas al lor, măsurându-le timpul, veghindu-le preocupările. Ca urmare, se preconiza un proces cu avocați, cu martori, un lung șir de termene, cu un final care cine știe când și cum își va arăta zorii limpeziți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Noaptea o petrecu pe malul acelui pârâiaș. Dimineața îl prinse cu aceleași împăienjeniri. Privi spre soarele care se înălța rotund, ca un ban de aur, mare și strălucitor, deschizând porțile unei noi zile. Porni spre corturi, cu aceiași pași grei, călcând și doborând sub tălpile cizmelor sale firele de iarbă pline de rouă. Dar gândurile și frământările lui nu se lăsau strivite asemenea ierbii întâlnite în cale. Dimineața aceea părea a nu se deosebi cu nimic de celelalte trecute ale lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi place să mănânce puțin și bun. S-ar putea îndulci și el, bietul copil, își spuse sieși, cu bunătăți ce nu lipseau din gospodăria inginerului. Și ținu să mai adauge: E milos, de nu s-a văzut! Și atunci când calcă pe o frunză, lăcrimează! Teama de Lisandru era însă ca o sabie, pe care o simțea în permanență deasupra capului ei. - Doamnă dragă, văd că și dumneavoastră țineți mult la Vișinel, dar să știți că Lisandru, bărbatul meu, își iubește
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
le răspândise în cele patru vânturi. Soarele lumina cu putere strada. Însă, pe trotuarul ce-l parcurgeau ei, abia dacă se puteau zări câteva pete de lumină strecurate printre crengile copacilor; cei doi soți aveau strania impresie că pașii lor calcă numai pe umbre. La orizont se profila o zi în care aveau să-și regândească anii, zilele și nopțile privind recuperarea acestui băiat, despre care nu știau nici acum, după atâta timp, dacă puterea sângelui avea șanse de izbândă. Discuția
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cum nu a mai fost niciodată în șatra noastră. După ce se mai întreținu cu Rafira și Lisandru, care-l îmbrăcară tot timpul în haina de purpură a nestinsei lor dragoste, Vișinel se întoarse în oraș. Nu știa dacă pașii lui calcă pe pământ sau plutesc peste aburii ce ieșeau din pământ cu dărnicie în acea lună caldă de vară. Era fericit! Era foarte fericit! Pentru a zidi o familie, Vișinel era conștient că avea nevoie de o sursă financiară. Timp de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sorții, zeița Fortuna zâmbindu-mi totdeauna ironic, diminuându-mi bucuria puținelor plăceri. De multe ori mă întreb intrigat, de ce nu am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în copilăria întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]