10,800 matches
-
era loc. Cu iuțeală, sub privirile celor doi monahi care asistau năuciți, apucă de subțiori trupul lui Arrigo și Îl potrivi În poziția șezut. Apoi arătă spre plăcile Învelite În fetru, poruncind să fie dispuse de-a curmezișul, lângă cadavru. Călugării de la Misericordia erau din ce În ce mai Înmărmuriți. Sub greutate, oiștea carului gemea periculos. - Parcă e de marmură! exclamă unul dintre cei doi, leoarcă de sudoare pe sub glugă, pe când celălalt, ajutat de Dante, urnea căruța. Dar ce-i Înăuntru? - Un vis, murmură priorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dinaintea unui rond de cartier. La vederea oamenilor cu glugi, soldații se dădură grăbiți la o parte, făcându-și semnul crucii. Priorul trecu mai departe fără să catadicsească a le arunca o privire. Pentru o clipă, crezu că cei doi călugări aveau de gând să li se adreseze străjerilor și să le povestească totul, Însă ei tăcură, continuând să Împingă carul. În depărtare, strada se deschidea către Santa Reparata. Pe fundal, marele tambur de marmură al Baptisteriului se contura pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În templu, dacă Îndrăznești să-l profanezi cu știința dumitale zăludă. - Pe poarta dinspre miazănoapte. În Baptisteriu se fac ultimele lucrări la mozaicul cel mare de pe cupolă și o lasă deschisă ca să treacă meșterii și muncitorii. Din spatele lor, cei doi călugări asistaseră la această Înfruntare de la Început până la sfârșit, În tăcere, cu expresia lor perplexă ascunsă sub gluga trasă peste chip. Grupul se strecură pe lângă peretele lateral al Baptisteriului, intrând pe străduța Îngustă care Îl despărțea de construcțiile cele mai apropiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vechii sale prietene MĂlanie Bonnipeau, o bigotă cu bonetă, care își petrecea timpul scrutând strada de la fereastra joasă a casei sale, dintre plantele verzi care își desfășurau la geamuri volutele apoase și pisica grasă cu o figură gravă, ca de călugăr. Cele două bătrâne începură atunci să facă tot felul de presupuneri și să se avânte în construirea unor romane de doi bani cu care se îndopau în serile de iarnă, povestindu-și toate episoadele și făcându-le chiar mai gogonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dorința de a-l împușca. Problema era cine îl va executa. Iar asta a durat o vreme. Suficient cât să merg să-l văd. Era închis de șase săptămâni. Știam închisoarea. În Evul Mediu, fusese mănăstire. Deținuții au venit după călugări. Asta e tot. Altfel, locul nu s-a schimbat prea mult. Refectoriul avea încă aceeași destinație, celulele rămăseseră celule. Mai fuseseră adăugate niște gratii, uși, zăvoare și, pe ziduri, țăruși de metal și sârmă ghimpată. Lumina nu prea intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mare. I-am făcut în toate felurile, asta pentru a prinde curaj. Camera lui Destinat nu avea nimic în comun toate cele pe care le văzusem. Patul era mic, strâmt, făcut pentru o singură persoană și de o simplitate de călugăr: un cadru din fier, o saltea, fără ornamente. Nimic. Pereții erau tapetați cu țesături cenușii, fără tablouri, fără decorațiuni de vreun fel. Aproape de pat, o masă mică pe care era așezat un crucifix. La piciorul patului, necesarul pentru toaletă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
contează... Burne a plecat Într-o manieră tăcut-dramatică, după o săptămână. Și-a vândut tot avutul și a venit să-și ia rămas-bun pe o bicicletă veche, rablagită, cu care intenționa să parcurgă tot drumul până acasă, În Pennsylvania. — Pierre Călugărul venind să-și ia adio de la cardinalul Richelieu, a propus Alec, tolănit În fotoliul de la fereastră, când Burne și Amory și-au strâns mâinile. Dar Amory n-avea chef de glume și, urmărind cum pedalau picioarele lungi ale lui Burne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau probabil nea Ovidiu câștigase la loto și îi răscumpărase libertatea. Pleca din închisoare ca un erou: cel care o adusese pe Maica Tereza printre pușcăriași. Niște studenți de la Sociologie voiau să facă un studiu despre fenomen, iar cincizeci de călugări din diverse părți ale țării depuseseră cereri la primării, guvern, parohie și Uniunea Europeană să fie lăsați să sihăstrească în pușcărie. Unul chiar violase o babă peregrină în acest sens. Și dacă Maica nu-l va mai găsi? Imposibil, îl găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de aceea ucenicii, cei care se strecurau pe ușa cârciumii ca să se afle în preajma lui, se bucurau de atenție mare, lucru care, probabil, le făcea bine, îi ridica în proprii lor ochi. Îi plăcea să cânte când bea, mai ales Călugărul din vechiul schit, se vedea probabil pe sine, robit de frumusețea - răpitoare, ce-i drept - a Valeriei Seciu, pe care o diviniza. ― Cu femeia nu te poți pune, puiule, spunea uneori. Ea este pedeapsa noastră și trebuie s-o îndurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
orchestrală și de cameră și a colaborat cu scriitorul Berthold Brecht la opere precum Opera de trei parale și Ascensiunea și decăderea orașului Mahagonny. În Statele Unite a compus o serie de partituri de succes pentru Broadway. . Tomás de Torquemada (1420-1498) - călugăr dominican spaniol, primul Mare Inchizitor, faimos pentru cruzimea cu care a condus Inchiziția spaniolă în demersul său împotriva ne-catolicilor, mergând până la adoptarea unui decret care prevedea expulzarea tuturor evreilor din Spania. În timpurile moderne, numele său e folosit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
măsurată a plăcerilor. Aristip acționează la fel și în privința femeilor: nici prea mult, nici prea puțin. Am greși privându-ne de ele; dar, de asemenea, ne-am înșela dacă le-am consacra partea cea mai importantă a timpului nostru. Nici călugăr benedictin, nici libertin depravat, ci filosof radios și solar: adică om liber, în stare să se bucure de un moment fericit dacă acesta nu va trebui plătit cu cine știe ce necaz viitor. învățăturile câtorva anecdote: Aristip iese dintr-un bordel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de curtezanele îmbrăcate sumar și de practica degetului vârât în gât pentru a putea continua orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi călugărilor din ordinele cele mai austere... Crima e folositoare pentru adepții idealului ascetic, platonicieni și stoici, nu peste multă vreme asociați în construirea creștinismului: ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ceea ce am putea numi "fulguranța" lor. În alte părți, geniul se adaptează unei existențe terne, scutită de neprevăzut. Viața unuia dintre cei mai mari matematicieni moderni, neamțul Bernhard Riemann, ce-a fost altceva decât viața unui izolat, aproape a unui călugăr? În opoziția cu această claustrare, cu această "stilizare" ce-și are măreția ei, în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
redevenită după revoluția din iulie Școala Normală Superioară), întîlnește Galois pe Auguste Chevalier, legatarul său testamentar, de mai târziu, spirit neliniștit, pe care îl regăsim, după doi ani de Școală Normală, printre cei mai fanatici adepți ai saintsimonismului - unul dintre călugării laici ai closterului de la Ménilmontant. Iritația lui Galois împotriva directorului Școalei Normale merge crescând, hrănită de politica reacționară studențească a acestuia, până când capătă glas într-un atac semnat "un élève de l'Ecole Normale" - apărut în numărul din 3 decembrie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
c-un coș S-aduc mâine buruiene la porci, Apoi înc-o dată s-aduc să repare pereții Lut dintr-un mal povârnit (Pe unde ne jucam noi, băieții) A trebuit să stau la rând,ce să vedeți: O obște de călugări și una de poeți ... Ceva mai alături pe-un dâmb : Tufe de măceși și garofițe de câmp. Rugăciune Vrerii Tale, Doamne, fă-mă rob, Să nu-mi pătrundă-n suflet ape vinovate; Lăsatu-m-ai să mă înfrupt din toate
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
o sinceritate, discreție și modestie ieșite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc și dragoste față de valorile perene ale spiritualității și culturii noastre autentice!... Totodată, sfinția sa a fost unul dintre cei mai luminoși și mai învățați călugări ai noștri, duhovnic aspru cu păcatul dar mereu blînd cu păcătosul, plin de harul păcii și al bucuriei. Chiar dacă avea și unele păreri pe care nu i le puteam împărtăși, l-am apreciat mereu pentru felul în care știa să
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
Acasă > Cultural > Spiritual > IOAN EVCRATA - LIVADĂ DUHOVNICEASCA (2) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 7 VIAȚĂ ȘI MOARTEA UNUI CĂLUGĂR OARECARE, CARE A REFUZAT SĂ FIE IGUMEN LA MĂNĂSTIREA TURNURILOR Un călugăr locuia în lavra Turnurilor. La moartea starețului, preoții și ceilalți frați ai lavrei au voit să-l facă stareț pentru că era un om cu o viață îmbunătățită. Dar
LIVADA DUHOVNICEASCA (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364362_a_365691]
-
Cultural > Spiritual > IOAN EVCRATA - LIVADĂ DUHOVNICEASCA (2) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 7 VIAȚĂ ȘI MOARTEA UNUI CĂLUGĂR OARECARE, CARE A REFUZAT SĂ FIE IGUMEN LA MĂNĂSTIREA TURNURILOR Un călugăr locuia în lavra Turnurilor. La moartea starețului, preoții și ceilalți frați ai lavrei au voit să-l facă stareț pentru că era un om cu o viață îmbunătățită. Dar bătrânul îi ruga spunându-le: - Lăsați-mă, părinților, să-mi plâng păcatele
LIVADA DUHOVNICEASCA (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364362_a_365691]
-
mult, le-a spus tuturor: - Ingaduiti-mi trei zile ca să mă rog și dacă Dumnezeu vă voi, voi primi! Era într-o vineri. Iar duminică dimineață a murit. CAPITOLUL 8 VIAȚA LUI AVVA MIROGHEN HIDROPICUL În lavra Turnurilor era un călugăr cu numele Miroghen. Acesta ducea o viață atât de aspră încât a ajuns hidropic. Bătrânilor care veneau la dânsul să-l vadă și să-l mângâie, le spunea: - Rugati-va pentru mine, părinților, să nu ajungă hidropic omul meu cel
LIVADA DUHOVNICEASCA (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364362_a_365691]
-
n-a primit niciodată nimic de la el, ci numai atât îi cerea: - Roaga-te pentru mine, părinte, ca să fiu izbăvit de chinul cel veșnic! CAPITOLUL 9 DESPRE MINUNATĂ DRAGOSTE A UNUI SFÂNT PĂRINTE Tot în lavra Turnurilor locuia un alt călugăr bătrân. Deși era foarte sărac, el avea totuși harul milosteniei. Într-o zi a venit un sărac la turnul lui, cerându-i pomană. Bătrânul nu avea decât o singură pâine, pe care a dat-o săracului. Săracul însă a zis
LIVADA DUHOVNICEASCA (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364362_a_365691]
-
ani nevoințele rugătorilor de aici. Ieromonahul Anastasie care l-a cunoscut personal, scrie că a petrecut toată viața în osteneli și rugăciune făcându-se pildă urmașilor săi ucenici. În urma unei arătări, domnitorul Alexandru Lăpușneanu zidește o biserică pentru Amfilohie și călugării săi, în cinstea sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfințită de Grigorie, mitropolitul Sucevei în 1560. În 1566, simțind că se apropie de sfârșitul vieții sale pământești, a lăsat în locul său pe ucenicul său, ieromonahul Teodorit, și s-
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
ajungă episcop, a acceptat jugul arhieriei pentru a nu ieși din ascultarea față de patriarhul Iustin și nu l-au interesat treptele înalte ale ierarhiei bisericești. Mai presus de a fi egumen, arhimandrit sau episcop, a fost tot timpul un adevărat călugăr. Până ca boala să-l răpună, programul său era după tipicul pravilei călugărești. Când se petreceau întâmplări nu tocmai plăcute, Vlădica Gherasim zicea că trebuie să le ducem toate cu răbdare și cu credință. Când cineva greșea, îl pomenea pe
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
și dârzenie sufletească!... Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat și probabil, și invidiat!... El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna, consecvent probității sale intelectuale, morale și sufletești!... De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminariști, studenți-teologi, preoți și călugări, și nu în ultimul rând foarte mulți laici și intelectuali, ajutându-i pe foarte mulți dintre ei prin recomandările și sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!... Pe numele său de botez Valeriu Anania
TRECEREA ŞI ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA CEA VEŞNICĂ A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361273_a_362602]
-
Sfintei Scripturi - Care a și devenit Ediția Jubiliară a Sfântului Sinod, în anul 2001. Colaborator apropiat și sfetnic luminat al multor personalități culturale, profesori și ierarhi, îndrumător a multor studenți și doctoranzi, păstor duhovnicesc a atâtor generații de preoți și călugări, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din țară, am observat cum, la înmormântarea sa l-au plâns și regretat cu toții, fiind conștienți de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh
TRECEREA ŞI ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA CEA VEŞNICĂ A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361273_a_362602]
-
02.2011, și care m-a impresionat profund datorită atmosferei de reculegere, decenței și sobrietății în care s-a desfășurat, și la care au participat mulți ierarhi ai bisericii noastre, foști studenți ai prea sfinției sale, precum și foarte mulți preoți și călugări!... Cuprins fiind de emoție, respect și recunoștință m-am tot gândit, preț de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări și sentimente față de înaltpreasfinția sa, acum, la împlinirea unui an de la
TRECEREA ŞI ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA CEA VEŞNICĂ A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361273_a_362602]