1,744 matches
-
ca pe roate. O mângâie pe obraz: — Căminul Statului este precum celelalte case... — Da? se minunează Domitia. — Da, întărește Occia. Ai să vezi că și noi, vestalele, suntem bune gospodine. Ne îngrijim ca focul sacru să ardă neîntrerupt, păstrăm curată cămara unde depozităm primele spice de grâu. Îl măcinăm și-l coacem... O preoteasă îi arată ulcica de lut pe care o ține în poală: — Uite, eu sfărâm sare... — O coacem apoi, intră în vorbă cea de lângă ea. Celelalte fete atâta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grea astăzi. O ia pe fetiță de mână. Atunci haideți să-i arătăm ceva special Domitiei... — Ce? se interesează micuța curioasă, însă nu primește nici un răspuns. Se pun în mișcare. Occia arată cu mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O ia pe fetiță de mână. Atunci haideți să-i arătăm ceva special Domitiei... — Ce? se interesează micuța curioasă, însă nu primește nici un răspuns. Se pun în mișcare. Occia arată cu mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de mână. Atunci haideți să-i arătăm ceva special Domitiei... — Ce? se interesează micuța curioasă, însă nu primește nici un răspuns. Se pun în mișcare. Occia arată cu mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia oftează: — Aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia oftează: — Aici e vinul, grâul, uleiul, lintea, bobul... Și meiul, o completează alta, parâmul, ghinda și ovăzul... Occia intervine: — Lăsați astea. Se apleacă asupra fetiței. — Trebuie să știi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Domitia de mână și se urnește din loc. O să le spună altă dată că multor slujnice li s-a poruncit să se așeze pe vatră și au zămislit după aceea neamuri care se trag din cer. Se oprește în fața cămării și își așază făptura plăpândă între ușă și rex. Acesta înțelege și se scuză: — Eu nu am îngăduința să pătrund aici. Când terminați, mă găsiți în sala de studiu din Regia. Se îndepărtează. După câțiva pași se întoarce însă. — N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe degete când își pune mintea. Măcar n-o să se supere, ceea ce fac alte profesoare în neghiobia lor. Își trage sufletul și grăiește cu voce tare: — Aici se află mărturiile puterii noastre. Deschide ușa. Cu Domitia de mână, pătrunde în cămară, urmate de tot alaiul. Fata vede dintr-o ocheadă două butoaie de lut, chiar în mijloc. Se eliberează și dă să fugă spre ele. Occia o reține. — Ce-i în ele? întreabă arătându-le cu degetul. Bătrâna o lasă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma lor, Vestala Mamă închide și răsucește cheia în broască. Le aude pe fete frecând de zor, unul de altul, două bucăți de lemn sfânt. Trage aer pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întregului pământ cunoscut la vremea aceea parcuri - vezi grădini parmularii - la jocurile de gladiatori, partizanii „tracilor“ passus (5 pedes) - 1,48 m pateră - farfurie Paullus Fabius Maximus - consul în anul 11 î.Hr.; guvernator în Asia; flamin al lui Jupiter penus - cămară peregrini - locuitori liberi ai Imperiului Roman, dar fără drept de ce tățenie pes (picior) = unitate de lungime echivalentă cu 29,6 cm Pharsalus (bătălia de la Pharsalus) - în anul 50 î.Hr. legiunile lui Pom peius au fost înfrânte de cele ale lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din scânduri, fiind vopsite în diverse culori. Casa de locuit a unui fermier e alcătuită din parter și etaj. La parter are un mic antreu, un living room (cameră de zi, care e și sufragerie), un mic birou-bibliotecă, bucătărie și cămară. La etaj dormitoarele și baia. Ferestrele sunt mari, luminoase, denumite ferestre- ghilotine, căci sunt mișcate în sus și în jos. O particularitate pe care trebuie s-o arăt de la început o constituie lipsa satului european și mai ales a kilometricului
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
să semneze vreo hîrtie sau ceva de genul ăsta. Dacă așa stăteau lucrurile, Julia ar fi lăsat un bilet. Helen se ridică În picioare, Își scoase pardesiul - calmă acum - și Începu să caute prin casă. Se Întoarse În bucătărie. LÎngă cămară aveau o mînă de aramă atîrnată de un cui, În care prindeau liste și mesaje, dar toate mesajele prinse acolo erau vechi. Căută În jur, pe podea, ca nu cumva vreo bucată de hîrtie să se fi desprins. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră. La fereastră erau bare metalice, la fel ca la celălalte, și Între acestea se Încolăcea iedera. Era o lumină verzuie, foarte blîndă. — Ți-o imaginezi pe bucătăreasă și pe servitoare umblînd prin cămară, zise Helen Învîrtindu-se prin jur. — Da, așa-i. Și pe polițistul de zonă, strecurîndu-se la mijlocul rondului să bea o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plâng cu lacrimi amare și el, nimic”; pentru a despărți o apoziție explicativă de substantivul determinat: ,,Cartea, prieten nedespărțit la bine și la greu, ...”; pentru a despărți construcții gerunziale și participiale așezate la început de propoziție: ,,Eu, fiind ascuns în cămară, iute mă sui în pod ...”; ,, Ferită de orice adiere, apa lacului sta neclintită de veacuri”; pentru a despărți complemente circumstanțiale așezate între subiect și predicat: ,,Râul cel auriu, în șes, curgea pe sub perdelele de sălcii”; pentru a despărți cuvinte și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
haina verde, iar în vii, ciorchinii grei și dulci așteaptă mâinile harnice care să-i culeagă. Și în grădinile de zarzavaturi, Toamna, cu paleta de culori în mână, a zugrăvit roșiile, ardeii, gogoșarii și le-a pregătit pentru drumul către cămările noastre. Pe câmpuri, mormăie vesele tractoarele arând pământul pentru însămânțările de toamnă, iar porumbul își prezintă ciuful încâlcit al mătăsii care începe să se usuce. Boabele se coc acum, se întăresc și așteaptă vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce-au ruginit și plâng. Porți care poate nu mai există. Culegem acum ultimele flori ale vieții că mai este acolo, așteptându-ne. Însăși existența noastră e un cerc care s-a oprit să ne privească amintirile și visele din cămară, hrana noastră veche. Dorim să vedem doar soarele pe cerul albastru, noi, ochi ai unei existențe vechi. Totuși, continuăm a căuta. Ne-au plictisit căutările și de aceea ne-am oprit la umbra unei himere. Ferice de cei nebuni! Ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Se auzi, în fine, robinetul. Prosopul nu se auzi. Se auzi declicul pudrierei, rujul — nu. Era târziu: aproape miezul nopții. Vasile Elisav crăpă fereastra. Nora Aron se opintea, acum, să scoată dopul unei sticle de trei sferturi, albe, ascunse în cămară de taică-său, cândva, — cu un sfredel fără aripioare. — Tir-bu-șon, nu mai ai a-ri-pioare, se trezi Vasile, fredonând. — Hai să ne jucăm de-a tirbușonul, zise Carmen, întorcându-se din baie (pe care și ea, pentru puțin, o frecventase). — De-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
și lotrii se simțiră adânc tulburați. îmbujorat, cu lacrimi în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văzută pe la cântători o namilă de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care ținea hanul din locul numit „La crucea lui Sas”, fu trezită în puterea nopții de înspăimântătoare lovituri în ușa cămării unde-și ținea ultimele provizii de vin și mâncare. Fiind singură sub plapumă și crezând că sunt hoții, coborî la cămară abia spre dimineață când zgomotele se potoliră și descoperi în jurul butoiului cu moare de varză patru cerbi lopătari beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ținea hanul din locul numit „La crucea lui Sas”, fu trezită în puterea nopții de înspăimântătoare lovituri în ușa cămării unde-și ținea ultimele provizii de vin și mâncare. Fiind singură sub plapumă și crezând că sunt hoții, coborî la cămară abia spre dimineață când zgomotele se potoliră și descoperi în jurul butoiului cu moare de varză patru cerbi lopătari beți turtă care, la vederea ei, se îndepărtară pe două cărări, în șir indian, spre pădure, boncăluind de mama focului. Ba, colac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hălci de slănină. Ba, pe-o laviță, Vodă zări și-un mic ghiudem și-un ardei iute început. — Ce-i asta? - întrebă el oprindu-se în mijlocul încăperii. — Ce să fie? Vistieria! - răspunse Ximachi. — Asta-i vistierie? - făcu Vodă, Asta-i cămară! Banii unde-s? — Care bani? - zise calm Ximachi. Vodă simți că e pe cale să audă ceva groaznic. — Cum care bani? - răcni el. Banii mei, banii țării! — Nu mai există - spuse Ximachi. Tot ce-avem e-aici - și arătă în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca să iscodească ce gândește turcul se-ntorseseră cu vestea că Barzovie e binevenit, dar niciodată nu se putea ști ce se-ascunde în dosul vorbelor unui pașă. Dacă totul nu-i decât o cursă, iar Sima-Vodă stătea ascuns în vreo cămară, așteptând cu un rânjet să vadă comedia întoarcerii? în sfârșit, alaiul pătrunse în curtea interioară a palatului, unde o gardă de ieniceri bătrâni se trezi din moțăială și, la răcnetul unei bașbuzuc, încremeni smirnă. în capul scărilor se ivi Ramza-Pașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ușa liftului, vecina de la etajul patru care nu cobora să sape parcela de pământ din fața blocului. De obicei îi povestea cu lux de amănunte motivul nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de păr. Ca să reușească, trebuia să se umilească, să facă un lucru deosebit care să producă ruptura, să dea semnalul. În ziua când considerase că este pregătită, a venit mama ei, au stat de vorbă, au triat borcanele existente în cămară. Ea a patrulat dintr-o cameră în altă. Timp pierdut. Nu avea răbdare nici să ducă până la capăt o frază. În altă zi a venit Fana, a stat două ore și s-a conversat de una singură, în timp ce Carmina, copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
culcușit În magazia dă lemne, care ie al doilea ogeac dă nu plouă În iel. A doua zi la crăpatu zorilor, când, vai dă mămulica mea, am dat să mă coafez cu bonetu dă bucătar, am și ginit că În cămară haleala făcea pași. Nu iera vro minune: deși prăpădea camăta dân ochi dă dragă, pretinu Kosher mi-a cântat că n-o să-mi mai deie nici o copeică; furnizorii obișnuiți mi-a dat decât Yerba Gato, o linguriță scurtă dă zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceeași direcție a unui spațiu nou de exploatat și de descoperit, își înscrie amintirea despre începuturile discursului religios în TVR și Lili Lemnaru care, în mai 2011, în discuția purtată în vederea documentării pentru lucrarea mea, își amintea: "Ne trezisem în cămară, totul era nou și deschideam toate cutiile până când ne-am stabilizat, am văzut ce contează. Eram ca un copil sub bradul de Crăciun"23. De asemenea, Titi Dincă a punctat aspectul fervorii de început: "Era perioada aceea de fervoare religioasă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]