2,024 matches
-
un bebeluș. Vroia să cumpere numai lucruri practice, care să poată fi schimbate repede și puse în mașina de spălat. Dar după ce ne-am învârtit de mai multe ori, am apucat râzând rochița de tafta și am aruncat-o în cărucior. Și cu aceeași euforie am cules bluzițe, salopete din flotir, o acoperitoare pentru urechi din blăniță, un pește albastru de pus în cădiță pentru a măsura temperatura apei, o carte plutitoare, o morișcă din animale, pentru agățat la cărucior, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în cărucior. Și cu aceeași euforie am cules bluzițe, salopete din flotir, o acoperitoare pentru urechi din blăniță, un pește albastru de pus în cădiță pentru a măsura temperatura apei, o carte plutitoare, o morișcă din animale, pentru agățat la cărucior, o pereche de pantofiori de gimnastică măsura 00, complet inutili, dar prea frumoși ca să fie lăsați acolo. O vânzătoare zâmbind venea după noi să ne sfătuiască. Eu și mama ta ne țineam de mână, din când în când ea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în magazinul acela, unde dintr-o dată doream ca tu să te naști repede, ca să te îmbrăcăm cu rochița aceea de vis și pantofiorii de sport. Acum, că aveam hăinuțele tale, ni se părea că te vedem. Când vânzătoarea a împins căruciorul în ascensor, Elsa cu obrajii roșii și fruntea transpirată a lovit ușor bara: — Bine, mi se pare că nu lipsește nimic. Pentru o clipă s-a simțit ușor pierdută pentru că ne îndreptam spre casă cu toate lucrurile acelea. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care am făcut-o cu mâinile sprijinite de masă. Mă impresionează vederea acelui material candid între noi. Cu mai puțin de o oră în urmă eu și mama ta râdeam în fața rochiței, o luasem de pe umeraș și o pusesem în cărucior, eram fericiți. Acum o privesc și mi se pare oribilă. Apa a veștejit-o în timp ce eu și Italia făceam dragoste. Pare rochița unei fetițe moarte, înecată într-un lac. Italia își ține capul plecat, își mișcă mâinile, le mișcă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai erau folosite de multă vreme. I-am pus Italiei un tub de oxigen. M-am întors către fată: — Trebuie să fac o ecografie. Rămase nemișcată, am apucat-o de braț și am scuturat-o: — Grăbește-te! În scurtă vreme, căruciorul ecografului alerga spre mine, împins de asistentul cu halat scurt. Deschisesem dulapul cu medicamente, căutam agitat printre cutii inutile. Sosi medicul de gardă, un bărbat între două vârste, cu o barbă zbârlită care se întindea până sub ochelari. Tocmai îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Sala de operații era într-una din încăperile de la parter, în fundul unui coridor cu faianța azurie, asemănătoare cu celelalte, lumina era stinsă și se simțea un miros de dezinfectant evaporat în sticlele închise. Electrocardiograful zăcea într-un colț, alături de un cărucior de serviciu gol. Am pătruns în întunericul acela, am împins targa spre mijlocul camerei, sub lampa scialitică prinsă în tavan. Am aprins-o, o bună parte din becuri erau arse. Ridicați storurile, deschideți tot! i-am spus asistentei, care execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și l-am răsturnat pe jos, apoi am răsturnat un altul și încă unul. În sfârșit am găsit ce-mi trebuia: bisturiu rece, pense, depărtător, cauterizator, cleme, ace. Existau de toate. Am luat pungulițele plastificate și le-am azvârlit pe căruciorul de serviciu. Am tăiat rochia Italiei în două, am apucat capetele și am desfăcut-o larg. Trupul ei mi s-a înfățișat dintr-o dată, de o albeață ireală sub lumina aceea rece, cu oasele sternului și micile sfârcuri trandafirii străbătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în treacăt și apoi merg mai departe. Un băiat se oprește să se uite la mine. Mama îl apucă de mână și îl trage după ea. O altă femeie nici măcar nu încetinește. Ținându-și cu o mână copilul, își conduce căruciorul într-un cerc larg pentru a mă ocoli. Mă uit la ei din interiorul mașinii. Le citesc suspiciunea în priviri atât de clar de parcă le-ar sta scrisă deasupra capetelor cu litere rotunde. Nebun. Criminal. Ucigaș. În acea noapte, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând să sufere de ulcer, dacă nu de o boală malignă, răsufla greu și Împingea la deal un cărucior de copil Încărcat cu produse ambalate În pungi de hârtie și de plastic și un bax Întreg de băuturi răcoritoare. Deasupra grămezii era așezat un ziar ale cărui pagini se desfăceau și fâlfâiau În vânt. Fima privi rapid titlurile, Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scotea în evidență calitatea remarcabilă, și „doamnele“ se duseseră în plimbare până la pensiune ca să se schimbe pentru masa de prânz. Noi, copiii, căscam gura prin fața standurilor care se îmbulzeau în stradă ca niște nori de marfă colorată, ne ademeneau la căruciorul de înghețată să ascultăm cele mai noi șlagăre și semnul de pe sarcofag - arcul de deasupra ochiului care se pierdea în pleoapa de jos într-o linie paralelă - îl găsisem pe chipul unei fete din Florența. Era subțire, avea ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lega cu lanțuri pe copii în scaunele lor. Și ar trebui să fie și obligatoriu, așa încât copiii să nu mai poată alerga printre rafturi, trăgând cutii de cereale din rândurile de jos, să-și înfigă degetele în pâine, să împingă căruciorul mamei lor în gambele mele. Tally părea să ignore tot haosul provocat de copii. Eu îmi doream fie să-i bat, fie să le dau dulciuri din acelea de la care fac carii ca să-i liniștesc. Cumva am reușit să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe Mark înapoi. După ce m-a părăsit soția, primele săptămâni au fost de nesuportat. Nu știam ce să fac fără ea și mi-era dor de ea în fiecare moment, când mâncam, când mă trezeam, chiar și când împingeam un cărucior în supermarket. Îmi venea să o răpesc de pe stradă și să o oblig să se împace cu mine. Cu toată supărarea cu boala socrului tău, e normal să revii la vechiul mod de viață. Îmi venea să-l pup pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
zăpada? Îl Întrebă el pe un Îngrijitor, care mătura aleea. Nu cred, domnu’, zise omul. Orișicum, nu cine știe ce. — Mă bucur să te aud spunând asta. Bună ziua. La poartă, pe Park Lane, trecu pe lângă un cerșetor fără picioare, așezat pe un cărucior cu roți, și lăsă să cadă o jumătate de coroană În căciula pusă cu gura În sus. — Mulțam fain, domnu’, sunteți un suflet creștinesc, spuse omul luând moneda și Încercând-o cu dinții, dezvăluind astfel suspiciuni cam necreștinești. Dar bietului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
analogie cu arta scrisului: impulsul era mersul Înainte al narațiunii, nașterea Întrebărilor la care cititorii doreau să afle răspunsurile, iar echilibrul era simetria structurii, eliminarea detaliilor irelevante, repetarea motivelor și simbolurilor, varierea elegantă a... În punctul acesta al reveriei, un cărucior mititel Îi intră În față, venind de pe o alee adiacentă, urmărit de o femeie tânără și o fetiță. Frână puternic, roata din față i se blocă derapând pe pietrișul drumului, bicicleta se răsturnă și el căzu grămadă la pământ. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta. Ghidonul se răsucise ușor pe axă, dar restul nu arăta afectat grav. — Mare neglijență, domnișoară Agatha, să dai drumul căruciorului, o certă bona pe fetiță. Puteai să-l omori pe domnul. — Nu prea cred, zise el zâmbindu-i Încurajator Agathei, căreia Îi tremura buza de jos. În parte, vina a fost a mea. Eu am neglijat să acționez frâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost a mea. Eu am neglijat să acționez frâna de spate, Înainte de a pune frână pe față (era o lecție pe care Plater i-o repeta des). Dar mă tem că păpușica a avut mai mult de suferit, adăugă el. Căruciorul se răsturnase În mijlocul drumului și păpușa zăcea cu fața În jos, ca victima unei crime. A, nu vă bateți capul cu asta, domnule, spuse bona, ridicând păpușa și Îndreptând căruciorul. Dumneavoastră să fiți Întreg. — Sunt Întreg, mulțumesc. Bună ziua. Plater inistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că păpușica a avut mai mult de suferit, adăugă el. Căruciorul se răsturnase În mijlocul drumului și păpușa zăcea cu fața În jos, ca victima unei crime. A, nu vă bateți capul cu asta, domnule, spuse bona, ridicând păpușa și Îndreptând căruciorul. Dumneavoastră să fiți Întreg. — Sunt Întreg, mulțumesc. Bună ziua. Plater inistase Întotdeauna ca, după o căzătură, să se suie imediat la loc pe bicicletă („Altfel vă pierdeți curajul, domnu’ James“), astfel că, viteaz, Încălecă din nou și se Îndepărtă pedalând. Interpretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Leo, îl numește Kongo. Au trecut prin Laos, Indochina, iar acum se joacă de-a fiul rătăcitor... Abia pe drumul spre cea mai propiată gară mi-a surâs norocul. Cumnata țărăncii ne-a ajutat să cărăm la gară, cu un cărucior de mână, sacul cu cartofi, căpățânile de varză, calupul de brânză, halca de slănină luată ca pradă și cine știe ce mai adunaserăm noi - o pungă de fasole uscată cu bobul mare? La lumina lunii, am pornit-o pe drumul de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-o pe drumul de țară care la început urca ușor, apoi cobora abrupt pe o lungime de trei, până la trei kilometri și jumătate; distanțele, ca și perioadele de timp, nu pot fi readuse în amintire decât cu aproximație. Kongo trăgea căruciorul și n-a vrut să se lase schimbat. Noi mergeam în spatele lui, mai întâi tăcuți, curând guralivi. Ne întrebam unul pe altul de filmele preferate, dar nu ne țineam nicidecum de mână. Perechii - eram amândoi de aceeași statură - îi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
literele cojite drept gară. Luna sau norii se grăbeau. Ce altceva mai era de văzut, de spus, de făcut sau fie și de dorit? Atunci, tânăra femeie - care în ochii mei era fată - m-a rugat să o însoțesc cu căruciorul o bucată de drum, nu fiindcă i-ar fi fost frică, doar așa. Trebuie să fi fost pe la începutul verii, o noapte cu lună aproape plină. Pe ambele părți ale drumului de țară vedeam clăi de fân proaspăt cosit, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
părea că mireasma câmpului cosit sporise în intensitate. De îndată ce am știut că gara, împreună cu tovarășul adormit și cu proviziile adunate, se afla la o aruncătură de băț în urmă - sau am avut nevoie de mai mult timp? - am și abandonat căruciorul gol și ea m-a luat de mână. Amândoi am fost atrași în afara drumului, pe cea mai apropiată claie de fân. Și eu trebuie să fi fost, într-adevăr, acela care s-a lăsat tras ascultător în fân, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în polonă, cu -kowiak sau cu -ski, ca un nume de fotbalist din Bazinul Ruhrului. Mai mult n-a fost. Sau poate, totuși? Poate o ezitare, cât ai clipi din ochi. Pe urmă am plecat în direcții diferite, ea trăgând căruciorul gol. Eu trebuie să fi fost acela care, încă de prima oară, nu s-a uitat înapoi, așa cum se obișnuise. Ce fusese se afla în urma mea. „Nu întoarceți capul“, ne sfătuiește un cântec pentru copii și așa se numește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa tăiată în două și cuțit. La Paris, mustățile pe oală erau obișnuite. La Paris am cumpărat un cărucior de ocazie ce le oferea loc unul lângă altul celor doi frați gemeni inegali. Puținii noștri prieteni parizieni erau uimiți, fiindcă Anna și cu mine apăream din senin, ca într-o piesă de teatru nerepetată, în chip de părinți. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să se ducă și să-i omoare pe amândoi. Soțul ei e chelner, nu vreun mafiot, așa că ce-o să le facă? Să-i ciuruiască cu piper negru? Să-i complimenteze până-i bagă-n comă? Sau să-i calce cu căruciorul de deserturi? Dar iată că din nou par malițioasă. Și nu sunt. Mi s-a frânt inima. Și totul e așa un dezastru. Nici măcar nu știu cum să-mi botez fetița. Eu și James am discutat vreo câteva nume - sau, privind retrospectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
folosească la ceva. Așa că am așteptat la bandă, încercând să-mi păstrez răbdarea, îmbrâncindu-mă cu ceilalți pasageri care abia coborâseră din avion, îndoindu-mă de fiecare dată când unul dintre călători îmi aplica o lovitură ucigătoare în glezne cu căruciorul. Am intrat în contact vizual cu cât mai multe persoane, sperând c-o să le conving să nu-mi fure bagajele. Nu ăsta e sfatul pe care ni-l dau criminaliștii? Știți la ce mă refer. La faptul că, dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]