2,531 matches
-
fruntea palidă și pleșuvă dată mult pe spate, Profesorul fumează, nepăsător la mica febră a după amiezei, lăsându-se cu totul în voia măruntului, copilă rescului său sentiment de victorie. Asupra cui, asupra a ce, oare, victorie ? Pe canapeluță, Margot cască, având grijă să nu fie văzută, și își examinează ghetuțele. Încă le mai consideră noi, cu toate că sunt trei luni de când son beau-frère Ștefan i le-a adus de la Viena. Cu aceeași ocazie, a cadorisit-o și cu păpușa de porțelan cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și eu chiar asta făceam : liniștit, răsfoiam mai departe revistele și răspundeam la scrisori, în timp ce ea somnola, răbdătoare ; poate totuși aștepta o mângâiere castă ? Purtat de o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care e montat robinetul, covor și draperii la ferestre. în preț : cafeaua de dimineață, focul aprins la toate orele, spălat lenjerie, periat și curățat haine. Pentru examen : de cercetat Meyer Lübke. Vină de neiertat : întârziat cu o săptămână scrisoarea acasă. Cască, dă jos caietul de pe genunchi, își coboară pe dușumea picioarele, caută neglijent, cu ele, pe bâjbâite, papucii, o lene ciudată îi subminează deciziile spartane, îl face să-și târâie mâinile neglijent, la fel și pașii. Renunță prea ușor să-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o astfel de imagine a încercărilor lui, nu aș putea împinge deoparte, cu o mână atât de sigură, plicul, în timp ce scena îmi flutură mai departe în fața ochilor minții. Nu aș putea să profit de lipsa deranjantă a oricărui martor, ca să casc cu poftă și să mă întind. Nu aș căuta apoi, grijuliu, în toate buzunarele cutiuța plată de Fructines Vichy, traitement rationnel de la constipation, migraines, dyspepsies, maladies du foie, de l’estomac, de l’intestin, iat-o, în fine ! Bine cunoscutul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din Gară avea d’asupra stratu de zăpadă d-o palmă ! Ce prăpăd, ce risipă, madam Scarlat ! Da asta abia acu mă gândesc, cu mintea mea de femeie trăită-n lume ! Că atunci nici habar n-am avut ! Atunci numa căscam gura, că nu mai văzusem pe nicăieri așa lucruri scumpe ! Și cum stam noi așa, odată s-aude un bubuit, c-am zis că e sfârșitu lumii ! Cu bombele ne-nvățasem noi, da asta nu era bombă, era mult mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
albumul din 1988 al trupei americane de postpunk Sonic Youth. Day Dream Nation se numește și găsesc că enunțul din titlul americanilor s-ar putea extinde simbolic asupra acestui cadru În care douăzeci și ceva de tineri stau cu ochii căscați spre obiectivul aparatului, dar cu mintea umblînd anapoda, Încercînd să anticipeze lucruri de neanticipat. VÎrsta națiunii de visători În lumina zilei, chiar și așa, prizonieră Într-o conservă comunistă. Speranța voastră atunci era hrănită și de momentele de magie ale
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mult frică. Un an și patru luni! Băga-mi-aș... Unii dintre băieți sînt OK, și chiar și unii dintre locotenenți - tineri, au absolvit școala militară de cîțiva ani. S-au adunat să ne primească, dar mai mult stau și cască gura, amuzîndu-se de aerul nostru speriat și stîngaci. Stăm În fața unui pavilion care funcționează ca magazie și ni se spune pe un ton prietenesc că e momentul să schimbăm ținuta civilă cu uniforma. Cam pe același ton prietenesc pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
undeva. Urmează un minut de tăcere care e spart de sunetul apei trase la baie, apoi se deschide ușa și vă treziți În camera mică, foarte mică, cu doamna Însoțită de nepoată. Incredibil! CÎnd le vezi, una mare, alta mică (căscînd ochii la voi, În timp ce voi căscați ochii la ele), Îți vine În minte bancul cu ursul și iepurașul și izbucnești Într-un rîs necontrolat, te străduiești să-l ții În frîu. N-ar fi mai bine să ieșim? Te scuză
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care e spart de sunetul apei trase la baie, apoi se deschide ușa și vă treziți În camera mică, foarte mică, cu doamna Însoțită de nepoată. Incredibil! CÎnd le vezi, una mare, alta mică (căscînd ochii la voi, În timp ce voi căscați ochii la ele), Îți vine În minte bancul cu ursul și iepurașul și izbucnești Într-un rîs necontrolat, te străduiești să-l ții În frîu. N-ar fi mai bine să ieșim? Te scuză față de doamna colegă de sejur: e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înțeles ce se Întîmplă. Ați decolat din Otopeni și după o oră și jumătate aterizați la Praga, Într-o altă țară. Într-o altă țară comunistă, dar comunistă fără Ceaușescu, așa că lucrurile arată altfel. Cum arată lucrurile În Cehoslovacia? Fenomenal. Căscați ochii de parcă ați fi niște animale mici ieșite dintr-o scorbură, ușor stîngaci, trăgînd după voi valize spre stația de autobuz. Asta e... Asta, cum ar veni, e... Asta e o... e o țară comunistă? Întrebarea e retorică și nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s. Probabil că cel mai mare șoc l- ați avut În fața unei vitrine pline de echipamente stereo și de ceea ce, În anul 1989, se cheamă viitorul-bate-la-ușă: CD-uri cu muzicile care vă animă sufletele strivite de privările comunismului ceaușist - Nico cască ciocul hipnotizată la unul cu Sam Brown, iar tu la unul cu Depeche Mode. Probabil că cel mai mare șoc l-ați avut În fața unei papetării de cartier ale cărui rafturi sînt pline de chestii mici și colorate, Încît amețiți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
capitale. Seamănă cu Sighișoara, ziceți voi; ca să vă dați mari, probabil, pentru că Sighișoara, În anul lui Dumnezeu 1989, seamănă mai degrabă cu un cimitir. La fel spuneți și despre stațiunea de munte În care sînteți cazați În a cincea zi, căscînd ciocul la cochetele arhitecturi germane, spuneți că seamănă cu Herculane. O exagerare, nu are cum să semene, pentru că Herculane, la fel ca Sighișoara, la fel ca restul României, seamănă cu Ceaușescu, semănă cu un cimitir, seamănă cu fundul unei mări
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prin binoclu. Un vînt stins adie, mișcînd ierburile sau siluetele filiforme, abia ghicite, ale mestecenilor. Cerul e atît de adînc și de larg și de spuzit de stele, Încît, după ce stăm zece minute cu capul dat pe spate și ochii căscați În hăul pestriț, ne Încleștăm mîinile de marginea de lemn a pichetului, să nu cădem. În sus. GÎndindu-ne fiecare la foarte multe lucruri În același timp. Din cînd În cînd, telefonul de ebonită maro zbîrnîie scremut. — Răcane, bagă o flotare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
istorie? Da’ măcar v-au spus ce oameni s-au născut cîndva aci În Craiova? Bă, de Henri Coandă ați auzit? Da’ de Jean Negulescu? Dacă se Întîmpla să fie pe- acolo, venit așa cum veneau toți prietenii bătrînului tău să caște gura la peisajele de iarnă cu care Își făcuse renumele, dar și la un pahar de vin și la o palavră, nea Gari te scăpa de un răspuns fîstîcit. Mă Goguță, nu exagera, Îi Învață statul tot ce trebuie să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mulți clienți ocazionali... Toți treceau să vadă ce-a mai lucrat maestrul, iar tu te Învîrteai transpirat printre ei, căutînd pompa pentru bicicletă sau mingea, racheta sau fileul de tenis ori praștia pentru ciori. De multe ori rămîneai pe-acolo, căscînd ciocul la discuții, mai ales cînd apăreau figuri exotice. Era acest tip, Mugurescu, un om masiv, cu trăsături fizice puternice (avea În loc de nas un fel de ardei gras și o pereche de urechi enorme, foarte plate), dar care erau compensate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima dată, ochii i s-au căscat pe chipul prelung, uscat. A doua oară i s-au căscat și mai tare și a Început să se foiască neliniștită În scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima dată, ochii i s-au căscat pe chipul prelung, uscat. A doua oară i s-au căscat și mai tare și a Început să se foiască neliniștită În scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reușesc să-i dau o intonație interogativă. Evident, e un truc atît de subțire, Încît nu am cum să-l continui - un fel de a da din mîini cu intenția de a zbura deasupra hăului care tocmai mi s-a căscat sub picioare. Cine nu știe că Bogdan are unchi În America? O să-i scrie pentru că Își dorește foarte mult o pereche de blugi Levi’s. Problema lui nu e unchiul, problema lui sînt blugii. Problema statului comunist sînt și blugii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să facă, ținîndu-l de după gît ca pe un pisic. Freacă-i, cap de cauciuc, freacă-i pînă Își vede veteranu’ mustața În ei. Ai pricepit? Îl Împinge În jos spre bocanci, se adună și alții și stau și rîd și cască gura, cîțiva Își Întind și ei În batjocură cîte un bocanc. Undeva la o fereastră de la parter, alți doi veterani și-au instalat două scaune, s-au așezat și se uită afară, În timp ce un șir de răcani trec aplecați pe sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aici, dar pentru mîncare va trebui să se deplaseze doi dintre voi În fiecare zi prin rotație la cantina mare a unității. De obicei se merge cu două bidoane de 20 de kile, pe care le transportați cu un cărucior. Casc gura fără să Înțeleg ceva. După expresia lui Csabi Îmi dau seama că nici el nu e Într-o situație mai fericită. Cui Îi pasă? Atîta vreme cît nu se pune problema să contribuim cu sudoarea frunții la făurirea agriculturii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni. — JURĂM... răcnim noi, deși e limpede că am fi În stare să spunem orice, cu mintea la hrana gătită de mame. O putem adulmeca de la distanța asta, orice fir de miros de usturoi cască nări și aduce pe fețe o expresie de exaltare. GÎndul la cîrnații cu muștar, la chiftelele usturoiate, la borcanele cu zacuscă sau la cozonaci ne transformă Într-un fel de neoameni comici. SÎntem sătui de varză răsfiartă, de pilafuri pline
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc o clipă, lichizi; aud aerul cum Îi intră cu putere În plămîni, șuierînd. Apoi Întunericul Îl absoarbe de tot. Cineva zice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc o clipă, lichizi; aud aerul cum Îi intră cu putere În plămîni, șuierînd. Apoi Întunericul Îl absoarbe de tot. Cineva zice ceva, dar probabil că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părăsit postul de frică. Pur și simplu a făcut pe el de frică, l-au ținut În infirmerie pe calmante o săptămînă și nu știau cum să-l facă să nu vorbească despre ce-a pățit. RÎd toți, iar eu casc gura incredul, mi se pare că fac mișto de mine. În tren, Îl Întreb pe locotenent dacă e adevărat ce au povestit. Se jură că nu e prima dată, dar că ar fi de preferat să nu mai vorbim despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uluiesc, Îmi iese versiunea cinematografică. Bineînțeles că ne-a fugărit miliția și aproape că ne-a prins. Îi povestesc despre chef, muzici, băuturi, trădare În amor, o Îmbrînceală gata să dea În bătaie cu noul amorez al pretenei, chestii mișto. Cască ciocul, invidios. Ca să ajungă acasă de aici, Îi ia o zi și schimbă trei trenuri (În total, dus-Întors, Înseamnă două zile pe drum și șase trenuri), așa că n-are ce face cu o permisie de trei zile. Astfel că e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]